18,788 matches
-
executată din zidărie de cărămidă acoperită cu tencuieli de var în exterior și de ipsos în interior. Piatra este folosită pentru a îmbrăca o parte din soclu, precum și pentru profilele brâiele, coloanele și balustradele fațadelor. Acoperișul este din țiglă smălțuită, montată în soli. Împrejmuirea și porțile mari sunt zidite în piatră brută de Bușteni. Întinderea și forma terenului a permis o plantație destul de importantă pentru punerea în valoare a unei arhitecturi care cere o asemenea încadrare.” Alex Lepadatu, Ministru al Culturii
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
pe laturile de Vest, Nord și Sud. În anul 2004 s-a realizat învelitoarea cu tablă zincată și a început tencuirea interiorului bisericii în vederea pictării frescei. Până la sfârșitul anului au fost construite două etaje ale celor două turnuri, au fost montate geamurile termopan și ușa laterală. În anul 2005 s-au finalizat turnurile fațadei principale (de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și s-a dat
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
construite două etaje ale celor două turnuri, au fost montate geamurile termopan și ușa laterală. În anul 2005 s-au finalizat turnurile fațadei principale (de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și s-a dat în funcțiune instalația de încălzire centrală. În luna martie a anului 2007 a fost montat iconostasul realizat de către o echipă de sculptori specializați din Maramureș. Din acest an până în prezent biserica
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și s-a dat în funcțiune instalația de încălzire centrală. În luna martie a anului 2007 a fost montat iconostasul realizat de către o echipă de sculptori specializați din Maramureș. Din acest an până în prezent biserica este păstorită de către Pr. Dârjan Ionel Neculai. Prima icoană, cu Maica Domnului, a fost donată bisericii de către familia unei fiice a satului Găbud. Aceasta
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
fost donată bisericii de către familia unei fiice a satului Găbud. Aceasta a fost pictată pe foiță de aur, la Schitul românesc Prodomu de pe Muntele Athos, de către părintele Modest și el un fiu al satului Găbud. În anul 2008 s-a montat primul registru de icoane al iconostasului și s-a construit copertina intrării principale în biserică de către o echipă de meșteri din Bistrița. În anul 2009 a început pictarea frescei interioare de către echipa condusă de către maiestrul Ionescu Mihail. A fost pictat
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
iconostasului și s-a construit copertina intrării principale în biserică de către o echipă de meșteri din Bistrița. În anul 2009 a început pictarea frescei interioare de către echipa condusă de către maiestrul Ionescu Mihail. A fost pictat Sfântul Altar și s-a montat al doilea registru de icoane al iconstasului. În anul 2010 a continuat pictarea frescei și s-a montat și cel de al treilea registru de icoane al iconostasului.<br> În anul 2012 prin efortul credincioșilor parohiei, biserica a fost împodobită
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
anul 2009 a început pictarea frescei interioare de către echipa condusă de către maiestrul Ionescu Mihail. A fost pictat Sfântul Altar și s-a montat al doilea registru de icoane al iconstasului. În anul 2010 a continuat pictarea frescei și s-a montat și cel de al treilea registru de icoane al iconostasului.<br> În anul 2012 prin efortul credincioșilor parohiei, biserica a fost împodobită cu două candelabre minunate din cupru și alamă, realizate la Cluj Napoca. În anul 2013 au fost montate pe
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
a montat și cel de al treilea registru de icoane al iconostasului.<br> În anul 2012 prin efortul credincioșilor parohiei, biserica a fost împodobită cu două candelabre minunate din cupru și alamă, realizate la Cluj Napoca. În anul 2013 au fost montate pe iconostas icoanele împărătești, s-a finalizat pictarea frescei interioare și biserica a fost dotată cu instalație de sonorizare, prin contribuția familiei Nechita. În anul 2014 prin contribuția familiei Miron s-a realizat icoana de hram bisericii, „Sfântul Ierarh Nicolae
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
audio profesionale (diferite de cele pe care le utilizăm acasă): amplificatoare, difuzoare, mixere, baze microfonice, surse de muzică, generatoare de mesaje și alte echipamente, în funcție de complexitatea aplicației. Configurația unui sistem de adresare publică depinde strict de spațiul unde va fi montat, mai precis, de suprafața și destinația acestuia, de numărul de etaje, de camere și alte particularități. Scopul unui astfel de sistem este de a difuza muzică ambientală și anunțuri utilitare. Prin conectarea cu un sistem de avertizare vocală (Voice Evacuation
Sistem de adresare publică () [Corola-website/Science/332903_a_334232]
-
utilitare. Prin conectarea cu un sistem de avertizare vocală (Voice Evacuation Systems), în incendii ori calamități, sistemele audio difuzează anunțuri de alarmare, contribuind astfel la evacuarea rapidă și controlată a persoanelor din incintă, fără a se crea panică. Ele se montează de obicei în: Liniile de difuzoare funcționează pe tensiune de 100 V, ceea ce permite legarea unui număr mare de difuzoare, fără necesitatea adaptării de impedanță, care acoperă suprafețe întinse; Au un grad mare de flexibilitate, echipamentele audio se adaptează perfect
Sistem de adresare publică () [Corola-website/Science/332903_a_334232]
-
deoarece a decedat în 1893. În 1903 "Frumoasa din pădurea adormită" era al doilea cel mai popular balet din repertoriul Baletului Imperial (după "Fiica faraonului" de Cesare Pugni), fiind jucat de 200 de ori în doar zece ani. O producție montată la La Scala din Milano nu a stârnit mult interes și abia în 1921, după o producție la Londra, baletul a fost pe deplin apreciat și a primit un loc permanent în repertoriul clasic. În 1999 Teatrul Mariinski a reconstituit
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
olfactivă) pentru a prezerva integritatea reproductivă a unei specii. O a treia ipoteză, cea de fricțiune vaginală susține ideea că osul penian asigură o rigiditate adițională penisului în erecție pentru a facilita penetrarea. Această rigiditate suplimentară ajută speciile la care monta (copulație) are loc înainte de erecție (de exemplu, canide) sau la speciilor care prezintă un dimorfism sexual pronunțat (de exemplu, mustelide, otariide). La speciile dimorfice, osul penian asigură un suport pentru a contracara rezistenta produsă de dimensiunea mică a orificiului vaginal
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
lung (cu o lungime de 1,4 m) a unei specii dispărute de morsă, considerat de către vânzător ca cel mai mare os penian existent, a fost vândut pentru 8000 dolari. Prin alte parți, osul penian al ratonului ("Procyon lotor") este montat în bijuterii, sau este folosit ca un talisman sau amuletă care înlesnește fertilitatea. Osul penian al coiotului ("Canis latrans") servește, de asemenea, ca bastonaș pentru a amesteca cafeaua sau în Quebec, cocktailul. În acest ultim caz, efectul dorit este de
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
a lungul râului Meuse și se oprea la Namur. De-a lungul canalului Albert erau plasate bunkere la fiecare 600 m, dotate cu două mitraliere (care aveau linia de foc la nivelul apei din canal). Toate podurile erau minate, fuseseră montate obstacole antitanc iar terenurile joase fuseseră inundate. Această linie defensivă, Linia K-W propriuzisă, pornea de la fortul Koninghooikt, parte a sistemului de fortificații ale Antwerpului, trecea pe lângă Lier, mai departe spre Louvain, Wavre, Gembloux până la Rhisnes, unde se făcea legătura cu
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
de refulare cu orificiul de stropire de 14, 16, 18 sau 20 mm în diametru . Hidrantul interior se compune din robinetul de racord, furtunul cu piesele de racord și îmbinare, țeava de refulare cu duza de presiune. Hidranții interiori se montează în firide metalice îngropate în pereți sau sunt aplicați aparent la înălțimea de 1,40 la 1,50 m de la pardoseală. Hidranții se amplasează astfel încât să fie ușor vizitabili, accesibili și ușor de folosit chiar în caz de trafic intens
Hidrant de incendiu interior () [Corola-website/Science/333555_a_334884]
-
de la utilizatori, rețeaua de conducte, prin care apa uzată este transportată, stațiile de vacuum, în care se creează vacuumul și rezervoarele de vacuum, în care se acumulează apa uzată din rețea. La un grup de mai mulți utilizatori (locuințe), se montează un cămin de colectare ermetic, instalat în exteriorul clădirii, îngropat. Apa reziduală este colectată gravitațional de la fiecare utilizator până la căminul de colectare, branșamentul utilizatorilor la rețeaua vacuumatică fiind identic cu cel de la rețelele gravitaționale. Căminul de colectare este împărțit în
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
clădirii, îngropat. Apa reziduală este colectată gravitațional de la fiecare utilizator până la căminul de colectare, branșamentul utilizatorilor la rețeaua vacuumatică fiind identic cu cel de la rețelele gravitaționale. Căminul de colectare este împărțit în două compartimente, un compartiment superior în care se montează vana de vacuum și unul inferior, numit bazin de colectare ape uzate, care servește pentru acumulare apei uzate de la utilizatori. Căminul are în componență o conductă senzor și o conductă de aspirare a apei, ambele conectate la vana de vacuum
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
ducând la declanșarea în sens invers a vanei, prin obturarea bazinului de acumulare a apelor uzate față de rețeaua vacuumatică. Procesul se repetă la fiecare umplere a camerei de acumulare a apelor uzate. La capătul sistemului, în stațiile de vacuum, sunt montate pompe de vacuum care produc vacuum la o presiune negativă de -0,7 bari. Când un lichid intră în sistemul cu presiune negativă, acesta este automat absorbit de vid și transportat, prin rețeaua de conducte de vacuum, până la capătul unde
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
de vacuum, aflat în zona stației de vacuum. De la rezervorul de vacuum, apele uzate sunt dirijate către stația de epurare sau către un cămin de deversare al unui alt sistem de canalizare existent în zonă. Conductele de canalizare vacuumatică sunt montate în șanțuri înguste într-un sistem în trepte care permite transportul atât în zonele plane cât și în cele în urcare. Pentru zonele de coborâre conductele sunt drepte iar pentru zonele plane sau în urcare se folosește sistemul în trepte
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
avut multe variante de caroserie: cu ampatament lung și scurt, pick-up, microbuz și pick-up cu 4 uși. La începutul anului 1971, Transit a fost ușor revizuit. A primit un motor o pentru prima dată un motor diesel care a fost montat de Perkins care avea 45 kW (62 CP). Pentru Europa Transit a avut motoarele germane preluate de la Ford Taunus V4 de 1.3, 1.5, 1.7 litri sau versiunea Essex 2.0 litri. În Australia, Transit s-a comercializat
Ford Transit () [Corola-website/Science/333655_a_334984]
-
Viteza de tragere era de aproximativ 500-600 de lovituri pe minut, ceea ce echivala cu puterea de foc a aproximativ 30 de puști individuale moderne, cu repetiție. Inițial mitraliera Maxim era instalată pe un cărucior, ulterior fiind construite versiuni mai ușoare montate pe suport de tip trepied. Pentru operare era nevoie de un număr de 4-6 servanți, în special datorită necesității de a asigura cantitatea de apă necesară răcirii. Mitraliera Maxim a fost supranumită „arma iconică a cuceririi coloniale britanice”. Ea a
Mitralieră Maxim () [Corola-website/Science/333703_a_335032]
-
aproximativ 600 m de la est la vest și cam 750 m de la nord la sud. Era cel mai puternic înarmat dintre toate fortificațiile PFL I. Spre deosebire de celelalte forturi ale căror arme principale erau plasate în turele, tunurile de la Eben-Emael erau montate în turele și cazemate. Tunurile de 60 mm, 75 mm și 120 mm erau de producție belgiană, fiind fabricate de Fonderie Royale des Canons de Belgique (F.R.C.) din Liege. Tunurile erau plasate astfel: Galeriile subterane se întindeau pe mai mult
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de inițiere a exploziei montate în buncărele antitanc. Fortul Eben Emael, lung de 370 m și lat de 180 m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese finalizat în
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de inițiere a exploziei montate în buncărele antitanc. Fortul Eben Emael, lung de 370 m și lat de 180 m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese finalizat în anul 1935. Fortul avea ziduri de apărare groase de 1,5 m din beton
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]