18,875 matches
-
a făcut mult bine omenirii. În consecință, "Satana e Dumnezeul acestei lumi", așa cum "Dumnezeul de căpătâi al sirienilor era Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere sânge. Dyer a găsit "sacrificiul căutat pentru Spittle-Fields" în fiul zidarului, Tom Hill. Un personaj cu același nume moare pe vremea lui Hawksmoor, aproape în același loc, de parcă s-ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
târziu. A pus să fie îngropat băiatul unde a căzut. Imediat după această întâmplare, al doilea capitol (care se petrece în prezent) descrie un alt băiat pe nume Thomas Hill, înconjurat de copii care dansează în jurul lui și strigă, " Scoală mortul!", în apropierea bisericii Spitalfields. Noul Tom știe de pildă că "dacă spui Tatăl Nostru de la coadă la cap, poți trezi Diavolul". Se simte atras de biserică, de tunel, de Piramidă. Mama lui, care e văduvă (tatăl a fost brutar și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Îi întoarse spatele și, uitându-se la țărâna de pe pantofii lui, strigă, " Sunt copilul pământului!" După care căzu. Pe tot parcursul romanului sunt presărate fragmente poetice, toate cu aceeași aură de rău augur. Al doilea Tom Hill se alătură tatălui mort; registrele, timpurile se amestecă, iar umbra îi dezvăluie "fața de deasupra". Nu e numit necunoscutul și nici nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate vremurile deodată. Capitolul al cincilea îngroașă mult "umbra" cu care începe (repetând finalul capitolului 4). Dyer îl întovărășește pe Sir Chris pentru a examina un cadavru la un azil de nebuni. Un nebun are o criză și strigă: Câte morți, Nick, Nick, Nick, al meu ești! La care am fost nespus de uluit căci nu putea nicicum să-mi știe numele. În nebunia lui îmi strigă iar: Ascultă, băiete! Am să-ți spun ce nu știi, unul pe nume Hawksmoor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci orice formă se reflectă, orice lumină are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
miezul misterului: e vorba de Chatterton însuși. Pe măsură ce istoria lui se clarifică, el alunecă lent către persoana a treia și, voit ori involuntar, autorul iese în față. Avem de-a face cu o carte oarecum deprimantă, despre tot soiul de morți: de la sinuciderea involuntară a lui Chatterton (un tratament menit inițial să-l vindece de o boală rușinoasă), la moartea lui Charles Wychwood în urma unui atac cerebral. E un roman morbid și deznădăjduit, lipsit de orice fel de bucurie. Hawksmoor era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
involuntară a lui Chatterton (un tratament menit inițial să-l vindece de o boală rușinoasă), la moartea lui Charles Wychwood în urma unui atac cerebral. E un roman morbid și deznădăjduit, lipsit de orice fel de bucurie. Hawksmoor era înțesat cu morți, dar textul era așa de viguros încât lectorul se simțea puternic, plin de speranță și curiozitate. Chatterton e un mănunchi de spectre cu mici rezerve de viață. E un text interesant, mai mult o demonstrație tehnică decât una de entuziasm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să vi se arate. Timothy are doisprezece ani, vede "duhuri" și, când tatăl vindecă ori "îndrumă" pe cineva, stă cu palma pe creștetul copilului, care are "viziunea", care simte "o lume de energii ce adastă pe pământ". Se apropie de morți și îi ajută pe cei care "au eșuat în viață într-un fel sau altul". Clement Harcombe are o întreagă filozofie despre viață. Așa cum le spune adepților lui, puțini la număr, N-am făcut decât să deschid ușa și să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Si Jonathan și fostul lui coleg, Mike, fac de fapt armata. Istoria e simplă și bine narată. Mike e un irlandez impulsiv. El se revoltă împotriva umilirilor din armată, împotriva irosirii a doi ani din viață, și mai ales împotriva morții unui alt recrut, moarte cauzată în esență de brutalitatea superiorului. Drept care se folosește de primul pretext ce se ivește pentru a se răzbuna pe caporalul Barker, pe care îl atacă în exercițiul funcțiunii, pretinzând că nu avea cum să știe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fac cele mai spectaculoase fotografii ale zgârie norilor din Manhattan, inclusiv cea a Turnurilor Gemene în flăcări. Am avut sentimentul că mi se surpă trecutul sub ochi. Nu cunoșteam direct victimele, dar cu toții știam pe cineva care avea pe cineva mort acolo. Creațiile soțului meu erau într-unul din turnuri, ceea ce a fost o pierdere mai mică decât colecția Rodin, care și ea la rândul ei nu se compară cu imensa pierdere de vieți omenești. LV. Era arhitectura casei tipic New
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci că importantă e nevoia de a oferi blândețe. Universul a dus-o destul de greu. În tiparele ample, oarecum sumbre dar neagresive ale poemelor mele, trăiesc ființe omenești. Aceste tipare schițează o lume posibilă, foarte reală. LV. În Transylvana scrii: "Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii". Și poezia ta e o astfel de cursă riscată (scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă "nu mai e nicăieri". Ai cincizeci și doi de ani. Între
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
F. Champollion, a deschis noi orizonturi în înțelegerea și aprofundarea culturii și civilizației egiptene. Cooperarea dintre zei și oameni și-a avut importanța ei productivă. Isis era zeița armoniei matrimoniale, a medicinei spirituale, magice și vindecătoare, având puterea învierii din morți. Universalitatea ei s-a extins, prezentă fiind cu influența până pe la jumătatea primului mileniu creștin. Stăpânind forțe magice și posedând cunoștințe secrete, ea a fost de timpuriu numită „Marea vrăjitoare“ care și prin vis comunică rețetele unor maladii și cazuri
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sculptură în piatră arătând și pe Hygieia (Hygia) hrănind șarpele, simbol al prevederii, sau culegându-i veninul vindecător. Asklepios — fiul lui Apollo — este zeul medicinei. Experiența sa tămăduitoare s-a rafinat în discreția nocturnă și reflexele astrelor, până la a trezi morții din somn. Zeus l-a sacrificat prin lumina concentrată și-n viteza fulgerului. Considerat semizeu, Asklepios a avut o educație complexă, în care magistrul său, centaurul Hiron i-a dezvăluit secretele taumaturgiei, ale plantelor vindecătoare și ale atâtor alte substanțe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și lupte, numărul răniților, mutilaților, îmbolnăviților e de crezut că a fost foarte mare ca și nevoia de îngrijire de asistență medicală, de medici. Ierusalimul, în noua lui cădere sub Titus (67 - 70) se va umple de răniți și de morți. în funcție de posibilități și situație medicina funcționează de la forme arhaice la cele practicate în Alexandria și-n Grecia, în Pergam și Ephes. Talmudică, levitică, restricționistă, centrată pe igienă, medicina iudaică s-a dezvoltat în condiții diferite, adică în condiții migratorii, conlocuitoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pământ este enigmatică, arheologia a descoperit probe că în epoca Jomon, ei aveau o cultură a pietrei, că trăiau în comunități de cca 400 case și aveau un început de agricultură, o industrie a prelucrării argilei, diverse statuete simbolizând zei. Morții erau îngropați fără coșciug și cu mâinile și picioarele legate ca să nu învie. Ornamentația vaselor arată simț artistic. Evident, în timp, în Japonia au intrat elemente de civilizație chinezești. Chinezii îi numeau Wa. Cronicile chineze dau date, uneori, despre japonezi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile și își uimește contemporanii publicând doar în 4 ani: Traité des membranes en général, des diverses membranes en particulier (1799); Recherches physiologiques sur la vie et la mort (1800); Anatomie générale appliquée à la physiologie et à la médecine (4 volume), opere fundamentale, care și în următoarele decenii de studiu experimental, încă uimesc. Aceste realizări impresionează cu atât mai mult, cu cât au loc într-un timp, nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
celular, fibros, seros și sinovial. Lui Bichat îi aparține conceptul anatomo- funcțional de sistem tisular întemeind histologia și tot el explică fenomenele de contractilitate, iritabilitate, toxicitate folosite de Haller. Viața, pentru Bichat, „este suma totală a funcțiilor care se opun morții“. Savantul precizează importanța științelor de tangență în dezvoltarea medicinei și realizarea finalităților ei. Ingeniozitatea experimentelor sale se extinde asupra bolilor, terapeuticii, asupra vieții și morții. Bichat susține unitatea circulației mari și mici. Dintre experimentele pe animale, de remarcat este cea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinii. Personalități medicale, formate și afirmate 148 în a doua jumătate a sec. XVIII publică în primii ani ai noului veac tratate celebre. Așa este cazul meteoricului Xavier Bichat care publică în 1800 Recherches physiologiques sur la vie et la mort; în 1801 scoate Anatomie générale apliquée à la physiologie et à la médicine, iar în 1802 se publică postum primele 2 volume din Anatomie descriptive. Pentru direcția medicinei din sec. XIX contribuția lui Bichat este excepțională căci el prezintă funcțional
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
va cunoaște numeroase ediții, ca și lucrările sale privind traheotomia, febra tifoidă etc. Relația sa medicalumană cu pacienți din toate straturile sociale a intrat în legendă. Urmașul său, Georges Dieulafoy (1839 - 1911) după studenție ajunge intern, pe lângă Trousseau. Teza asupra morții inopinate în febra tifoidă are ecou. Renumele său crește odată cu inventarea aparatului de toracenteză care îi poartă numele și are utilizare în vindecarea pleureziilor interlobare și ale marii cavități pleurale. Ca novator în semiologia clinică, Dieulafoy pune accent pe urgența
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. (28: 5-8). Când femeile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. (28: 5-8). Când femeile au venit la mormânt cu miresme, îngerii le-au spus că Iisus nu mai este printre morți, El este viu, veste pe care au dus-o celor unsprezece ucenici. Iar ele erau: Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostolii acestea, se spune în Evanghelia după Luca (24: 10
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cumnată și soție de suverani, Marguerite de Valois a fost a șaptea fiică a lui Henric al II-lea (1547- 1559), regele Franței, și a Caterinei de Medici (1519- 1589). A fost eclipsată de frații ei: Francisc al II-lea, mort după șaptesprezece luni de domnie, Carol al IX-lea, mort la douăzeci și patru de ani, ducele d'Alençon, mort în 1584, Henric al III-lea, în care Caterina și-a pus mari speranțe în întărirea familiei de Valois și a murit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a șaptea fiică a lui Henric al II-lea (1547- 1559), regele Franței, și a Caterinei de Medici (1519- 1589). A fost eclipsată de frații ei: Francisc al II-lea, mort după șaptesprezece luni de domnie, Carol al IX-lea, mort la douăzeci și patru de ani, ducele d'Alençon, mort în 1584, Henric al III-lea, în care Caterina și-a pus mari speranțe în întărirea familiei de Valois și a murit dezamăgită. Și ei ca și celor două surori: Elisabeta, soția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-lea (1547- 1559), regele Franței, și a Caterinei de Medici (1519- 1589). A fost eclipsată de frații ei: Francisc al II-lea, mort după șaptesprezece luni de domnie, Carol al IX-lea, mort la douăzeci și patru de ani, ducele d'Alençon, mort în 1584, Henric al III-lea, în care Caterina și-a pus mari speranțe în întărirea familiei de Valois și a murit dezamăgită. Și ei ca și celor două surori: Elisabeta, soția regelui Spaniei, Filip al II-lea, Claudia, ducesă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]