18,911 matches
-
IIa (vați dus). 5. motive literare: stelele, lacul, codrul, florile, păsările, icoana, dorul, amintirea pierdutei iubiri 6. dimensiunea spațială a imaginarului poetic: Din cerurile albastre; pe lac; Trec nourii pe ceri 7. Metafora din sintagma turme călătoare sugerează ideea că norii albi, cu formele lor schimbătoare, se mișcă lent și imprevizibil pe cer, asemeni unui cârd de mioare. Imaginea dinamică creată prin această metaforă armonizează teluricul și cosmicul sub semnul „marii treceri“, al devenirii universale. O altă figură de stil semnificativă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste, ucigașă" etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul negre precum Cangea ascuțită a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
participe la marile revelații și apoi să le refacă pe cale po(i)etică etc. Liniile de portret ale actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strâmb și cei trei copii l-au rugat: "Moș Crăciun cu sac în spate și papuci de portocală/ adu-ne pe mama noastră c-a plecat acum trei nopți/ și-a mâncat-o poate-un câine sus în ceruri; după nori"". În general însă, Petru Aruștei își refuză luxul de a recunoaște, cel puțin explicit, sursa autenticistă a suferinței prelucrate în text. Îi preferă, în schimb, infiltrațiile livrești de cea mai bună calitate. Grefate însă pe un temperament melancolic, care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de incontinență, de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide,/ largi și umezi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide,/ largi și umezi, știind:// dimineața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide,/ largi și umezi, știind:// dimineața este astăzi/ o bucată de metal/ din micul clopot care ieri/ vestea de tihnă și mișcare" (nor de nor se-nșiră). Acest gen de descripții, în general succinte și nu întotdeauna convingătoare, se va mai regăsi în paginile cărții, alături de mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide,/ largi și umezi, știind:// dimineața este astăzi/ o bucată de metal/ din micul clopot care ieri/ vestea de tihnă și mișcare" (nor de nor se-nșiră). Acest gen de descripții, în general succinte și nu întotdeauna convingătoare, se va mai regăsi în paginile cărții, alături de mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde/ Cu gura spre trompetele de aur ale norilor,/ Copilul cu ochii la soare nu va muri" (Oedip, dimineața în vara timpurie). Alături de aceste dubluri ale eului liric, cel mai adesea revine în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poematic, zgura existențială în imagine a binelui absolut: "o pasăre în rugăciune/ cobora/ sub copacul cu fructe interzise/ chipuri de femei/ își scuturau aripile/ peste suflul bărbaților/ din mine/ magistratul/ în roba lui neagră/ purtătorul de bască/ deasupra paletei de nori/ și pasărea/ cu pene de scris/ peste papirusul unei slăbiciuni hărăzite/ o pasăre în rugăciune/ cobora/ peste DARUL LUI DUMNEZEU" (Darul lui Dumnezeu, din același op). În Omul cu un singur înger, sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este tocmai acela de a-i sugera cititorului necesitatea disciplinării (prin creație!) a haosului în care trăiește. Aceasta îmi pare, în orice caz, a fi motivația de adâncime a felului în care poetul Doru Maximovici mai apăsat ca niciodată, Sub norii amintirilor unei lumi integre trăiește ceea ce el însuși numește "furia penei de scris", o furie care-l face să publice fără preget și fără autocenzură. Metaforic, de altfel, și câteva dintre reproducerile picturale care îi dublează cugetările versificate se organizează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant specializat în ale mimesis-ului pur, vizează bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1979-1990). Redactor la diferite publicații ieșene (între care "Convorbiri literare" (după 1989). Membru fondator și co-director al Casei Editoriale Moldova (din 1990). Fondator și director al Editurii Alfa (din 2000). Debutează cu poezii în "Convorbiri literare" (1972), iar editorial cu Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981). Alte volume de versuri: Alergarea copacului roșu, Editura Junimea, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, Editura Cartea Românească, București, 1989; Aproape un cerc, Editura Alfa, Iași, 2002; Vestirea (Antologie ), Editura Alfa, Iași, 2004; Glorie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Convorbiri literare" pentru poezie (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași (2007). În poezia sa de început, Nicolae Panaite se arată deschis înspre prelucrarea temelor celor mai diverse și experimentarea tuturor stărilor lirice induse de acestea. Astfel, doar în Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981), poetul se preocupă, pe de o parte, de eros și artă, de religie și istorie, de umanitate și temporalitate, de elementar și cosmologic; pe de altă parte, în texte se invocă tot soiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Cântec, în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul menajeriei circului amintite în ***. O figură aparte, utilizată adesea, este aceea a orbului, cu simbolistica pozitivă aferentă. Orbii abia amintiți ori, dimpotrivă, descriși pe larg în mai multe poezii din Norul de marmură, joacă și pentru autorul lor rolurile cunoscute, de înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoscute, de înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuburi, s'au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii ovoizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc" (Vindecare în nor). Frecvența textuală a acestei imagistici matematice ne indică faptul că Liviu Pendefunda poate fi citit și prin prisma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii ovoizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc" (Vindecare în nor). Frecvența textuală a acestei imagistici matematice ne indică faptul că Liviu Pendefunda poate fi citit și prin prisma opțiunii pentru un lirism expurgat într-o direcție prea puțin solicitată în poezia de azi, cea a umanismului matematic, teoretizat odinioară de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stăruie îndelung semnele feminității pure, care își găsește corespondenți în regnuri și specii diferite, dar și în ritmurile sau hieroglifele transcendentului (a se vedea majoritatea poemelor, neintitulate, din Scrisori pe frunze, sau Ritmul pietrelor zvârlite, Lumea formelor, Sonata ce-alungă norii din Altarul de pelin). O feminitate ce speră să convertească întreg universul, prin credința într-o iubire solară, totală, care să dea sens întregului trăit, dar și vag perceputului sau revelației. Vocea lirică feminină își creionează autoportrete ambivalente, în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Singurătatea în doi (cu o prefață de Otilia Cazimir), Editura Pentru Literatură, București, 1966; Presiunea luminii, Editura Tineretului, București, 1968; Aberații cromatice, Editura Pentru Literatură, București, 1969; Poeme, Editura Junimea, Iași, 1971; Favoare, Editura Cartea Românească, București, 1972; Baia de nori, Editura Junimea, Iași, 1972; Poet al uriașilor, Editura Eminescu, București, 1973; Lavă, București, 1974; Paradisul, Editura Junimea, Iași, 1975; Energia visului, Editura Junimea, Iași, 1977; Trandafirul sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor (cu o prefață de Marian Popa), Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ianus Bifrons nu este învestit nici pe departe cu funcționalitatea pe care o dovedesc, de pildă, Zeus și Demetra, Orfeu și Euridice, Pluto și Proserpina. "Cel invitat de zeus la ospăț", deci cel care poate, așezat pe un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
culturi, de modalitățile de exprimare, de sensibilitate sau de manifestările creativității estetice. Va trebui totuși să-1 contestăm pe Bachelard, care plasează într-o dimensiune atemporală visele secretate de imaginația omului în contact cu arborii, cu pămîntul, cu apa sau cu norii, sprijinindu-se pe persistența schemelor reprezentative, a simbolurilor și a metaforelor. Pe de altă parte, în Eseuri de etnopsihiatrie generală, Georges Devreux arată clar că, deși variază în funcție de contextul social în care se produc, tulburările psihice suit pretutindeni asociate unui
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați de stâncă”, sau din Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]