21,807 matches
-
ale problemelor morfologice și sintactice tratate în gramaticile mai vechi. (a) Analiza operei literare are de rezolvat probleme similare în cazul unităților semantice și a organizării lor specifice în scopuri estetice. 204 Probleme ea acelea ale semanticii, elocuțiunii și imaginilor poetice sunt reintroduse într-o enunțare nouă și mai îngrijită. Unitățile semantice, propozițiile și sistemele de propoziții se referă la obiecte, construiesc realități imaginative ca, de exemplu, peisaje, interioare, personaje, acțiuni sau idei. Acestea pot fi și ele supuse unei analize
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poate să nu fie diferită. Noi nu putem compara limba Iliadei cu limba vorbită pe atunci în Grecia, și de aceea, noi putern sesiza nici abaterile de la limbajul familiar, pe care trebuie să se fi bazat, în mare parte, efectul poetic. Ne este imposibil să înțelegem multe dintre acele formulări ambigue care sunt o parte esențială a exprimării fiecărui poet. în plus, este evident necesar să facem un efort de imaginație - care nu poate avea succes decât într-o foarte mică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
analiza diferitelor straturi ale operei literare : (1) stratul sonor, eufonia, ritmul și metrul ; (2) unitățile semantice, oare determină structura lingvistică formală a operei literare, stilul ei și disciplina stilisticii care îl cercetează sistematic; (3) imaginea și metafora, cele mai esențial poetice dintre procedeele stilistice, care se impune să fie cercetate în mod special între altele și pentru motivul că, în mod aproape imperceptibil, ele trec în (4) "lumea" poetică specifică a simbolului și a sistemelor de simboluri pe cârc le numim
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
stilisticii care îl cercetează sistematic; (3) imaginea și metafora, cele mai esențial poetice dintre procedeele stilistice, care se impune să fie cercetate în mod special între altele și pentru motivul că, în mod aproape imperceptibil, ele trec în (4) "lumea" poetică specifică a simbolului și a sistemelor de simboluri pe cârc le numim "mit" poetic. 209 Lumea creată prin narațiune ridică (5) probleme speciale legate de modurile și tehnicile de expunere cărora le vom dedica un capitol deosebit. După ce vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
procedeele stilistice, care se impune să fie cercetate în mod special între altele și pentru motivul că, în mod aproape imperceptibil, ele trec în (4) "lumea" poetică specifică a simbolului și a sistemelor de simboluri pe cârc le numim "mit" poetic. 209 Lumea creată prin narațiune ridică (5) probleme speciale legate de modurile și tehnicile de expunere cărora le vom dedica un capitol deosebit. După ce vom fi trecut în revistă metodele de analiză aplicabile la operele literare individuale, vom ridica (6
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este funcția "ei metrică, rima marcând terminarea unui vers, sau acționând ca organizator, uneori singurul organizator, al structurii strofei. Dar, în primul rând, rima are un sens, și de aceea este foarte strâns legată de întregul caracter al unei opere poetice. Datorită rimei cuvintele sunt juxtapuse, corelate sau opuse unele altora. Se pot distinge mai multe aspecte ale acestei funcții semantice a rimei. Ne putem întreba : care este funcția semantică a silabelor care rimează ? Rima se află în sufix (character, register
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a făcut H. C. Wyld, *8 și ca un document lingvistic pentru istoria pronunției (Pope a rimat "join" cu "shrine"); 214 dar în analiza literară trebuie să avem în vedere faptul că normele "exactității" au variat considerabil de la o școală poetică la alta și, firește, de la o națiune la alta. în limba engleză, unde rima masculină predomină, rimele feminine și dactilice au de obicei un efect burlesc sau comic, în timp ce în latina medievală, în limba italiană sau în cea polonă, rimele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în aliterație) este decisivă să nu fie confundată cu imitația sunetelor care constituie o problemă diferită. Imitația sunetelor s-a bucurat de foarte multă atenție, atât datorită faptului că unele dintre cele mai cunoscute pasaje de mare virtuozitate din literatura poetică urmăresc să realizeze o astfel de imitație, cât și datorită faptului că problema e strâns legată de vechea concepție mistică, potrivit căreia sunetele ar trebui să corespundă, într-un fel sau altul, cu lucrurile pe care le denumesc. Este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Gogol și Turgheniev și, mai recent, proza "ornamentală" a lui Andrei Bielîi. (c) Valoarea artistică a prozei ritmice este încă dezbătută și discutabilă. Conform preferinței modeme pentru puritate în arte și genuri, majoritatea cititorilor moderni preferă ca poezia să fie poetică, iar proza, prozaică. Proza ritmică e considerată de ei o formă eclectică, ceva ce nu este nici proză, nici poezie. Dar aceasta reprezintă probabil o prejudecată a criticii .timpului nostru. Proza ritmică poate fi apărată, invocând aceleași argumente ca pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fără "picioare". Izocronismul, deși subiectiv aplicabil la multe versuri, este și el limitat la anumite tipuri si, în plus, nu este susceptibil de cercetare obiectivă. 226 Toate teoriile existente, susțin ei, definesc în mod eronat unitatea de bază a ritmului poetic. Dacă în vers vedem doar simple segmente grupate în jurul unei silabe accentuate (sau, în sistemele cantitative, în jurul unei silabe lungi), nu vom putea nega că aceleași grupări, și uneori chiar în aceeași ordine, pot fi găsite și în tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru că limba devenise limpede și clară, astfel că poeții, indiferent dacă erau sau nu raționaliști, trebuiau să folosească acest instrument gata făcut. Dar Blake și Christopher Smart demonstrează că scriitorii cu concepții iraționale sau antiraționale despre lume pot transforma stilul poetic sau se pot întoarce la o fază mai veche a acestuia. Într-adevăr, simplul fapt că putem scrie nu numai o istorie a ideilor, dar și o istorie a genurilor, a modelelor metrice și a temelor, care să îmbrățișeze literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
diferitelor narațiuni incluse în Povestirile din Canterbury și, în general, sulul operelor sale din perioade diferite și aparținând unor tipuri literare diferite, în secolul al XVIII-lea, oda pindarică, satira, balada aveau fiecare un vocabular și un stil obligatoriu. "Stilul poetic" era limitat la anumite genuri, în timp ce în genurile inferioare era permis sau chiar recomandat vocabularul comun. Chiar și Wordsworth, 240 în ciuda faptului că a condamnat stilul poetic, într-un fel scria când compunea o odă, un poem topografic ca Tintern
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
oda pindarică, satira, balada aveau fiecare un vocabular și un stil obligatoriu. "Stilul poetic" era limitat la anumite genuri, în timp ce în genurile inferioare era permis sau chiar recomandat vocabularul comun. Chiar și Wordsworth, 240 în ciuda faptului că a condamnat stilul poetic, într-un fel scria când compunea o odă, un poem topografic ca Tintern Abbey, și în alt fel scria când compunea un sonet miltonian sau o "baladă lirică". Dacă vom ignora aceste deosebiri, zadarnic vom încerca să caracterizăm stilul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limba lui Pușkin și Tolstoi. În Polonia și în Cehoslovacia, stilistica sistematică a atras mulți cercetători de valoare; în Spania, Dămaso Alonso s-a ocupat de analiza sistematică a poeziei lui Gongora, iar Amado Alonso a analizat cu sensibilitate stilul poetic al lui Pablo Neruda.*20 Pericolul inerent metodei este urmărirea idealului de a realiza lucrări exhaustive din punct de vedere "științific". Cercetătorul ar putea uita că efectul și accentul artistic nu sunt identice cu simpla frecvență a unui procedeu. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea implică o anumită filozofie, implică o teleologic. În cartea sa despre Pope și în eseurile privind stilul poetic al secolului al XVIII-lea, Geoffrey Tillotson a cules numeroase observații pătrunzătoare de acest fel, de pildă, despre ideologia specială a stilului poetic, despre "nomenclatura lui fizico-teologică'', cum o numește el; dar n-a reușit să le integreze într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
implică o anumită filozofie, implică o teleologic. În cartea sa despre Pope și în eseurile privind stilul poetic al secolului al XVIII-lea, Geoffrey Tillotson a cules numeroase observații pătrunzătoare de acest fel, de pildă, despre ideologia specială a stilului poetic, despre "nomenclatura lui fizico-teologică'', cum o numește el; dar n-a reușit să le integreze într-o analiză completă a stolului. *22 Desigur, ar fi greșit să se considere că această procedură, oare, pornind de la considerații privind metrica, ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o legătură între stilul plin de repetiții al lui Péguy și crezul său 242 bergsonist, precum și între stilul lui Jules Romains și unanimismul acestuia. Analiza miturilor țesute în jurul cuvintelor de Christian Morgenstern (autorul unor versuri absurde, vag comparabile ou creația poetică a lui Lewis Carroll) dovedește că acesta probabil că a citit studiul imbibat de nominalism al lui Mauthner, Kritik der Sprache (Critica limbii), din care a tras concluzia că limba "nu face decât să arunce noi văluri peste o lume
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dintre stil și formă, dintre formă și conținut și, în cele din urmă, dintre cuvânt și suflet, dintre expresie și intuiție. La Croce, această serie de identificări duce .la -o paralizie teoretică : o concepție inițial corectă despre 244 implicațiile procesului poetic este împinsă aut de departe, încât nu mai îngăduie să se facă nici un fel de distincții. Acum ne este clar că, până la unirea lor finală, procesul de creație și opera, forma și conținutul, expresia și stilul trebuie să fie, provizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
-lea. *31 Putem împinge generalizarea și mai departe, încercând să analizăm stilul unei perioade sau al unei mișcări, în practică, acest lucru este extraordinar de greu de realizat cu precizie. Cărți ca Le style poétique et la révolution romantique (Stilul poetic și revoluția romantică) a lui E. Barat sau Die Sprache des deutschen Impressionismus (Limba impresionismului german) a lui Luise Thon au identificat numeroase procedee stilistice sau particularități de sintaxă și vocabular în întreaga creație a unei școli sau mișcări. *32
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
clasificat poemele în funcție de subiectul sau de tematica lor, ne întrebăm ce fel de exprimare este poezia și când, în loc de a vedea în poezie o parafrazare a prozei, identificăm "sensul" unui poem cu întregul lui complex de straturi, găsim, ca strat poetic central, seria reprezentată de cei patru termeni din titlul capitolului de față. Unul dintre contemporanii noștri a susținut că două dintre cele mai importante principii organizatoare ale poeziei sunt metrul și metafora ; mai mult, chiar a afirmat că metrul și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
puțini dintre cei (are au încercat să scrie poezie "imagistică" sau "fizică" au izbutit să se limiteze la imaginile lumii exterioare. De fapt, nici nu au dorit acest lucru decât rareori. Ezra Pound, care a fost teoreticianul mai multor mișcări poetice, a definit imaginea nu ca o reprezentare picturală, ei ca fiind "acea reprezentare care într-o singură clipită reușește să înfățișeze un complex intelectual și emoțional", să realizeze "unificarea mai multor idei disparate". Crezul imagistic afirma : "credem că poezia trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unui scriitor, în "simboluri" ale operelor sale ulterioare. Astfel, în primele lui romane, Henry James descrie cu râvnă si foarte amănunțit persoane și locuri, în vreme ce în romanele -de mai târziu toate imaginile devin metaforice sau simbolice. Ori de câte ori se discută simbolismul poetic, este posibil să se simtă nevoia de a se face o distincție între "simbolismul particular" al poetului modern și simbolismul larg accesibil al poeților din trecut. Această constatare conținea, cel puțin la început, o învinuire ; dar sentimentele și atitudinile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să se simtă nevoia de a se face o distincție între "simbolismul particular" al poetului modern și simbolismul larg accesibil al poeților din trecut. Această constatare conținea, cel puțin la început, o învinuire ; dar sentimentele și atitudinile noastre față de simbolismul poetic continuă să rămână în mare măsură ambivalențe. Opusul termenului de "particular" este greu de găsit : dacă am opta pentru ^convențional" sau "tradițional", am veni în contradicție cu dorința noastră ca poezia să fie nouă si surprinzătoare. "Simbolismul particular" implică un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a atras un cerc larg de cititori dintre care unii, după ce întrevăd posibilitatea interpretării simbolice, aplică mecanic această interpretare atât simbolurilor naturale cât și celorlalte figuri de stil, atribuind plurisemnelor sale o fixitate și o rigiditate străine de natura expresiei poetice, și în special de aceea a limbajului poetic contemporan. *14(a) Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care unii, după ce întrevăd posibilitatea interpretării simbolice, aplică mecanic această interpretare atât simbolurilor naturale cât și celorlalte figuri de stil, atribuind plurisemnelor sale o fixitate și o rigiditate străine de natura expresiei poetice, și în special de aceea a limbajului poetic contemporan. *14(a) Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul lui este logos. "Mitul" este narațiunea, povestirea ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]