19,629 matches
-
Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice pentru a construi o descriere a proceselor, adică "ecuații de continuitate". Acestea sunt ecuații de echilibru care descriu conservarea masei și conservarea energiei în procese
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
Boeing 777 și automobilul de sport Dodge Viper sunt exemple remarcabile ale modului în care instrumentele M&S pot reduce considerabil costurile și timpul necesare pentru aducerea produselor pe piață. Primul avion de linie cu reacție Boeing 777 a fost proiectat în întregime prin modelare 3D, a utilizat preasamblarea digitală și ingineria concurentă pentru a elimina necesitatea unor prototipuri la scara 1:1, a îmbunătăți calitatea și a reduce modificările și erorile de proiectare. Programul U.S. Air Force's Joint Strike Fighter
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
este unul din puținele structuri arhitectonice din secolul al VII-lea, rămase intacte, care nu numai că poate fi vizitat, ci și se poate intra și merge prin el. Tunelul, care duce de la râul Gihon la Scăldătoarea Siloamului, a fost proiectat să servească ca apeduct pentru a aproviziona Ierusalimul cu apă în timpul iminentului asediu asirian, condus de Senaherib. Lungimea tunelului este de 533 m și diferența de altitudine între cele două capete este de 30 cm, transportând apa de-a lungul
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
proiect de 130 de milioane de dolari care va dura 18 luni, MTA a început să instaleze grătare noi pentru sistemele de colectare a apei de ploaie, în scopul de a preveni curgerea apei în spațiile metroului. Aceste structuri metalice, proiectate cu ajutorul unor arhitecți și gândite ca opere de artă, vor fi așezate peste grătarele deja existente, dar cu o prelungire de 76-100 mm, pentru a preveni ca gunoaiele și ploaia să inunde metroul. Formele acestor construcții vor fi diferite pentru
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
curte, numeroși proprietari de pământuri și familiile lor locuiau în Londra o parte din an numai pentru viața socială. Acesta a fost începutul fenomenului numit „anotimpul londonez”. Piața Lincoln's Inn Fields a fost construită în 1629. Piața Covent Garden, proiectată de primul arhitect care a avut pregătire clasică din Londra, Inigo Jones, a fost construită în 1632. Străzile învecinate au fost construite la scurt timp, iar numele Henrietta, Charles, James, King și York au fost date după numele membrilor familiei
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
într-un serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon. Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară "Enterprise" și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost omagiată prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii "Star Trek". Pe lângă faptul că a lucrat cu fratele
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii "Star Trek". Pe lângă faptul că a lucrat cu fratele său, John Jefferies, pentru a crea fazerele, armele de mână din "Star Trek", Jefferies a proiectat și puntea navei "Enterprise" (pe baza unui model anterior al lui Pato Guzman). Jeffries și-a folosit experiența practică acumulată ca aviator în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca și cunoștințele sale despre construcția aeronavelor, pentru a crea o
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
și sculptorul Wah Chang, care lucrase pentru Walt Disney Productions, a fost angajat pentru a se ocupa de elementele de recuzită: el a creat comunicatorul cu clapă, deseori citat ca sursă de inspirație pentru aspectul telefonului mobil. Chang a mai proiectat „tricorder-ul”, un dispozitiv portabil de analiză, înregistrare și calcul, și multe alte aparate fictive, folosite de inginerii și personalul medical de pe navă. După debutul serialului, el a contribuit la crearea unor rase extraterestre memorabile, ca Gorn și Horta. NBC a
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea stagiunii 1926-1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii. Realizează o montare inedită a piesei Crimă și pedeapsă, după Dostoievski, propunând o inovație tehnică - scena glisantă pe șine. Are un rol decisiv la înființarea primului teatru cult de păpuși și
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
pe râul Tees la Stockton-on-Tees. Deși aceasta reflectă dimensiunile externe ale vasului lui Cook, ea a fost construită pe un schelet de oțel și nu de lemn, are cu o punte interioară mai puțin decât originalul, și nu a fost proiectată pentru a fi scoasă pe mare. Muzeul Russell, din Bay of Islands, Noua Zeelandă are o replică a lui Endeavour la scară 5:1 care poate ieși pe mare. Ea a fost construită la Auckland și în anii 1969 - 70 a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a fost o mitralieră fabricată în Germania nazistă începând cu luna decembrie a anului 1934 până în luna martie a anului 1945. avea răcire cu aer și folosea cartușul 7.92x57mm Mauser. A fost printre primele mitraliere de uz general, fiind proiectată pentru a fi folosită atât pentru sprijinul ușor, cât și pentru cel mediu. Când era folosită ca o pușcă-mitralieră, MG 34 era dotată cu un crăcan și era alimentată dintr-un încărcător-tambur cu o capacitate de 50 de gloanțe. Când
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
a fi instalată pe vehicule blindate (varianta MG 34 Panzerlauf) și avioane (MG 81). MG 34 este considerată a fi prima mitralieră de uz general din lume, fiind printre cele mai reușite mitraliere din toate timpurile. Maschinengewehr 34 a fost proiectată de către Heinrich Vollmer la fabrica de armament Mauser Werke AG, fiind înlocuitoarea mitralierei MG 13 în cadrul Wehrmachtului. Mitraliera MG 34 era bazată pe modelul Solothurn 1930 (MG 30), fabricată de Rheinmetall. MG 34 a devenit mitraliera standard a infanteriei germane
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
în varianta dublă (care avea forma unei șa). În cazul în care era folosit un încărcător-tambur, arma necesita unele modificări pentru a putea fi alimentată cu gloanțe. Din anul 1941 au fost utilizate exclusiv benzile de cartușe. Țeava mitralierei era proiectată pentru a fi schimbată ușor în cazul unui tir prelungit. Operațiunea prin care era schimbată țeava încălzită cu una de rezervă dura câteva secunde. Manualul mitralierei recomanda schimbarea țevii după 250 de gloanțe (trase în serii scurte/lungi sau continuu
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
care putea executa foc indirect. Trepiedul mai mic, denumit "Dreibein 34", putea fi ridicat la maxim pentru a executa trageri antiaeriene și era dotat cu un sistem de vizare specific. Versiunea MG 34/41 (denumită și MG 34S) a fost proiectată pentru a avea o rată de foc mai mare, de 1200 de cartușe pe minut. Spre deosebire de modelul standard, MG 34/41 avea modificări la țeavă (era mai scurtă, fiind modificată pentru a permite o cadență ridicată), un trăgaci mai simplu
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
grenadă antitanc cu încărcătură de tip cumulativ, stabilizată pe traiectorie cu ajutorul unui ampenaj. nu avea recul, era de unică folosință, ieftin de fabricat și simplu de utilizat, fiind construit în număr mare din 1943 până la sfârșitul războiului. Panzerfaust a fost proiectat în vara anului 1942 de către compania HASAG Hugo Schneider AG din Leipzig. O echipă condusă de inginerul german Heinrich Langweiler a construit primele prototipuri, denumite "Gretchen" ("micuța Gretel"). Panzerfaust nu era o rachetă antitanc, ci un aruncător de grenade. Tubul
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
de muniție din Wehrmacht. Din acest motiv, câțiva generali germani au comentat, în mod sarcastic, că barele de metal puteau fi ulterior folosite ca bâte.. Germania nazistă nu își putea permite risipa de metal, iar inginerii germani au încercat să proiecteze un model care să refolosească tubul de lansare. Spre finalul războiului, s-a încercat folosirea barelor din aluminiu și folosirea nitrocelulozei ca exploziv propulsiv. Producția de aruncătoare de grenade Panzerfaust scăzuse semnificativ în primăvara anului 1945 din cauza bombardamentelor și fiindcă
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
realizarea produsului, inspecția proceselor și pieselor, asamblarea, testarea, ambalarea (împachetarea), instalarea produselor, depozitarea produselor finite.Pe scurt, în sistemul de fabricație se realizează proiectarea proceselor de fabricație și a succesiunilor de operații, necesare pentru a fabrica produsul așa cum a fost proiectat. Într-o abordare sintetică, realizarea unui sistem de fabricație cuprinde procese de planificare, de implementare și de ținere sub control, aceste procese fiind în responsabilitatea unui personal de producție competent și a personalului de management (conducere). În procesul de planificare
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
sunt destinate unor familii specifice de produse care trebuie fabricate în volume de producție mărite ce justifică investiția. Se obțin avantajele unor costuri mai scăzute și ale unui inventar mai mic de piese în curs de execuție. SFF pot fi proiectate pentru diferite tipuri de procese de fabricație : prelucrări prin așchiere, formarea metalelor, asamblare, sudare etc. "Sisteme CAD/CAM". Fabricația asistată de calculator () este realizată prin utilizarea unui software care comandă mașina-unealtă, după ce în prealabil s-a generat un model al
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
distribuția etc. sunt conectate prin calculatoare cu funcțiile de la nivelul atelierelor fabricii, de exemplu cu manipularea și managementul materialelor, realizând controlul direct și monitorizarea tuturor operațiunilor. Într-un mediu CIM, proiectanții aplică conceptul ingineriei concurente/simultane (), care ajută companiile să proiecteze și să fabrice rapid produsele, în timpi pe ciclu mai reduși. În sistemele de fabricație moderne se folosesc instrumente și tehnici performante cum sunt controlul statistic al calității, managementul calității totale (TQM), "sisteme de planificare și control al fabricației (MPCS
Fabricație () [Corola-website/Science/321626_a_322955]
-
fost publicate pe 29 iunie 1978 în "Bundesgesetzblatt Nr.442" (Monitorul Oficial Federal). Ministerul Construcțiilor și Tehnologiei din acea vreme a decis, pe 24 ianuarie 1979, să transfere sarcina realizării tunelului companiei de autostrăzi Tauernautobahn AG. Tunelul Karawanken a fost proiectat ca tunel cu două tuburi, câte un tub cu două benzi de circulație pentru fiecare direcție, dar nivelul de trafic mai redus decât era așteptat a condus la construcția unui singur tub, cu câte o singură bandă pe sens și
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
MLVM este un vehicul specializat, destinat formațiunilor de vânători de munte. Carcasa este asemănătoare mașinii sovietice de luptă a infanteriei BMP-1, însă este modificată substanțial. Turela montată pe MLVM este cea folosită și la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în zonele muntoase ale țării. Armamentul constă într-o mitralieră grea KPVT, de calibru 14,5 mm, și o mitralieră PKT jumelată, de calibrul 7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h în apă prin intermediul șenilelor. Înaintea traversării râurilor sau lacurilor (deși amfibiu, MLVM nu este proiectat pentru desantul maritim), trebuie ridicată placa spărgătoare de valuri. Aranjamentul intern este similar modelului sovietic BMP-1. În partea din față, în stânga, stă mecanicul conductor. Acesta are la dispoziție trei periscoape de observare pe timp de zi. Opțional, poate fi montat
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
chimic). Vehiculul este echipat cu un sistem de lansare a grenadelor fumigene de calibru 81 mm în spatele turelei (îndreptate spre partea frontală a transportorului blindat) și un sistem automat de stingere a incendiilor. Roțile sunt rezistente la gloanțe și sunt proiectate pentru a funcționa câteva sute de kilometri după ce au fost perforate în mod repetat de cartușe (chiar și în cazul absenței totale a presiunii). B33 Zimbru are o mobilitate sporită, având tracțiune 8×8, cu patru punți. Roțile de la primele
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
automate fabricate de Nexter Systems (Franța), Rheinmetall (Germania) și Oto Melara (Italia), acestea nu au fost testate pe transportorul blindat. Singurul prototip testat a fost Zimbru 2000. Acesta este bazat pe modelul original, însă este dotat cu o turelă OWS proiectată de firma israeliană de armament Rafael, motorul diesel Deutz BF 6M 1013 și transmisia automată Allison MD 3060 PR. Varianta Zimbru 2000 a rămas la stadiul de prototip, din lipsa comenzilor.
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
numește doar insecte. Doamna Wo îi explică că sunt patru forme de viață complexe care se luptă între ele, iar a patra, cea cu castelul distrus a fost învinsă de o alianță a celorlalte trei și a murit. Ea a proiectat o hologramă cu fața ei în bazin, iar mobilii (regii deșertului) au redat pe castelele lor fața acestui "zeu" prezentat senin și pașnic, dovedind astfel capacitățile psionice ale acestora, un fel de telepatie. În cele din urmă Simon Kress cumpără
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]