19,515 matches
-
primul proiect amplu. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj. Axa vizuală pronunțată a grădinii castelului este un exemplu al acestui stil. Odată un mic castel localizat între reședințele regale Vincennes și Fontainebleau, domeniul Vaux-le-Vicomte a fost cumpărat de Nicolas Fouquet în 1641. La acel moment el era un tânăr ambițios de 26 de ani, mambru al Parlamentului din Paris. Fouquet a fost un avid patron al artelor, atrăgând numeroși
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
decât fratele lui mai mare, Adolphus Frederick al IV-lea, Duce de Mecklenburg. Totuși, regele George al III-lea a anulat căsătoria deoarece nu era de acord ca cumnatul său să se căsătorească cu cineva care nu era de sânge regal. Garderobiera reginei Charlotte, Papendiek, a scris mulți ani mai târziu că mariajul "l-ar fi făcut un Prinț, într-adevăr, dar cum el era fratele mai mic, s-ar fi tulburat armonia casei de Mecklenburg-Strelitz". Ernest nu apare în scrisorile
Ernest Gottlob de Mecklenburg () [Corola-website/Science/334859_a_336188]
-
G.T. Kirileanu, care îi vor deveni prieteni apropiați. În 1897, la vârsta de 16 ani, pleacă trimis de tatăl său la Lausanne, unde studiază arta fotografică. Revenit în țară, obține pe 12 decembrie 1921 brevetul de fotograf („furnizor”) al Curții Regale. În următorul an își deschide un atelier fotografic în Piatra Neamț. Primul atelier se afla în zona liceului Petru Rareș de astăzi, iar următorul, cumpărat pentru a nu mai plăti chirie, se găsea lângă actualul Teatru al Tineretului. Adolphe Chevallier s-
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
Lausanne, la Prilly și la Baden, unde moare pe 23 aprilie 1963. Locul mormântului său este necunoscut. Chevallier este autorul unor portrete ale Reginei Maria, realizate în vizitele acesteia la Bicaz, unde se afla reședința Domeniului Coroanei. Tot pentru Casa regală, a mai fotografiat pe regele Ferdinand, pe generalul Berthelot în mijlocul ofițerilor, sau pe George Enescu. Adolphe A. Chevallier este cunoscut și ca "„Artistul fotograf al Văii Bistriței”", multe din fotografiile sale având ca subiect ocupațiile tradiționale alte timpului, precum plutăritul
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
al lacului Balaton, la 8 km sud-vest de orașul Balatonfüred. Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei a fost înmormântat în biserica mănăstirii în 1060. Mormântul său din cripta bisericii este singurul mormânt al unui rege medieval
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
prezent la Abația Pannonhalma. Abația avea o formă pătrată și era închisă pe toate laturile, formând o fortăreață. Astăzi, aproape toate clădirile medievale au dispărut fără urmă, dar au supraviețuit aproape intacte câteva zeci de sculpturi în piatră și cripta regală. Marea invazie mongolă (1241-1242) nu a dus la distrugerea clădirii abației și nici a posesiunilor sale. Ulterior, mănăstirea a fost fortificată, deși se poate să fi existat și anterior un zid de apărare în jurul mănăstirii. Abația a trecut prin schimbări
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
un chirurg local, care a investigat problema. El a anunțat despre acest fapt și alți medici proeminenți, transmițându-le mai multe bucăți de carne din presupusul animal, caz care a ajuns în atenția lui Nathaniel St André, chirurg la Casa Regală a Regelui George I al Marii Britanii. St. André a ajuns la concluzia că cazul lui Toft era autentic. Regele a trimis, de asemenea și chirurgul Chiriac Ahlers pentru a o vedea pe Toft, dar Ahlers a rămas sceptic. Devenind o
Mary Toft () [Corola-website/Science/332049_a_333378]
-
francez sanctificat) și cea a sfântului Francisc de Assisi. În octombrie 2000 i s-a decernat titlul de Doctor în Filosofie, distincție onorifică a Universității din Pavia iar în anul 2004 a primit Premiul Dr. A. H. Heineken din partea Academiei Regale Olandeze de Arte și Știință. Este laureat al Premiului național pentru Istorie (1987), al Premiului Tevere, al Marelui Premiu al Fondation de France, al Premiului Internațional Dan David (2007). A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universități
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
20 februarie 1958. Emil Panaitescu a fost un membru important al Partidului Țărănesc, fiind ales deputat din partea acestui partid în legislatura 1920-22, ulterior aderând la Partidului Național Liberal și fiind ales deputat în legislaturile 1927-28 și 1933-37. După instaurarea dictaturii regale în 1938, urmată de interzicerea partidelor istorice și înființarea de către regele Carol al II-lea a partidului unic Frontul Renașterii Naționale, Panaitescu a aderat la acest partid și a purtat uniforma acestuia la acțiunile oficiale ale Școlii. După îndepărtarea sa
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
5 districte create în 1996 pentru a sărbători cea de-a 50-a aniversare a accederii la tron a Regelui Bhumibol Adulyadej. "Chaloem Phra Kiat" (เฉลิมพระเกียรติ) în thailandeză înseamnă ”în onoarea unui membru al familiei regale”. Fiecare district este condus de un ofițer-șef al districtului ( Amphoe, ), care este numit de către Ministrul de Interne al Thailandei. Ofițerul se subordonează guvernatorului provincial. Districtul în care se află biroul de administrare a provinciei este numit "Amphoe Mueang". Districtele
Amphoe () [Corola-website/Science/332107_a_333436]
-
fie de peste 15.000 de locuitori și să includă 4 "tambon". Pe 15 mai 2007, guvernul Thailandei a decis să promoveze ca district toate cele 81 de districte minore rămase, pentru a facilita administrarea lor. Odată cu publicarea hotărârii în Gazeta Regală pe 24 august, promovarea a devenit oficială.
Amphoe () [Corola-website/Science/332107_a_333436]
-
militară în aviație (), în timpul Primului Război Mondial. În această perioadă a fost ridicat la gradul de căpitan, retrăgându-se în 1946 cu gradul de vicemareșal al aerului (). În calitate de autor, Gould Lee a publicat câteva cărți autobiografice și două biografii autorizate ale familiei regale a României, una privitoare la regele Mihai ("Coroana contra secera și ciocanul"), iar cealaltă la viața reginei mamă Elena ("Elena, regina mamă a României").
Arthur Gould Lee () [Corola-website/Science/332127_a_333456]
-
România a devenit republică, formă de guvernare păstrată și după 1989, consfințită prin Constituția din 1991. În exil, Mihai și soția sa au avut cinci fiice. După ce a putut să se întoarcă în România în 1997, activitatea publică a familie regale a sporit în intensitate. Astfel, printr-un act din 2007 care cerea ca în cadrul revizuirii formei de guvernare parlamentul să ia în considerare abolirea legii salice de succesiune, Mihai o numea principesă moștenitoare pe Margareta, care urma să primească la
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
în cadrul revizuirii formei de guvernare parlamentul să ia în considerare abolirea legii salice de succesiune, Mihai o numea principesă moștenitoare pe Margareta, care urma să primească la moartea lui titlul de custode al coroanei și statutul de cap al familiei regale.
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
bătălie a împiedicat continuarea campaniilor japoneze în Coreea. Planurile de război ale lui Hideyoshi au fost scrise în multe documente și erau aproape identice cu planurile de cucerire efectuale de Japonia imperială în prima jumătate a secolului XX. Viceamiralul Marinei Regale Britanice, George Alexander Ballard (1862-1948) a complimentat victoria amiralului Yi din bătălia de la Hansando: ",Aceasta a fost o urmare a încoronării marelui amiral coreean. În timpul scurt de doar șase săptămâni (de fapt aproximativ nouă săptămâni; între 7 mai 1592 și
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
se îndreptau spre insulele britanice. În loc să atace Anglia, avioanele germane și-au schimbat direcția de zbor deasupra Mării Nordului și au declanșat atacul împotriva Olandei dinspre vest, lansând parașutiști la aeroporturile Valkenburg și Ockenburg, lângă sediul guvernului olandez și lângă Palatul Regal din Haga. Germanii consideraseră că o asemenea tactică le-ar fi permis obținerea unei victorii rapide. Olandezii au reușit în schimb să încetinească înaintarea germană în așa-numită „Fortăreață Olandeză”, (regiunea centrală a țării, fortificată și bine apărată din punct
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
încă copil. Arethia și cei doi frați ai ei Gheorghe și Alexandru au plecat cu o bunică în Belgia unde Arethia a făcut școala primară și studiile secundare. Și-a efectuat apoi studiile superioare la secția de muzică a Conservatorului Regal din Bruxelles (Conservatoire royal de Bruxelles) unde a studiat pianul. Revenind în țară, Arethia Piteșteanu s-a încadrat ca profesoară de pian la Liceul de Muzică din București. În același timp se implică în înființarea asociației cercetașilor români în 1913
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
colonelul Aurel Pociovălișteanu era însurat cu Irina Tătărescu, fiind astfel cumnat cu Gheorghe Tătărescu, care a ajuns mai târziu prim-ministru al României. Având în vedere legăturile ei de familie, a avut astfel prilejul de a intra în anturajul casei regale. A devenit amanta lui Virgil Kerciu, aviator, avocat și om de afaceri. Virgil Kerciu participase la ostilitățile din timpul primului război mondial în calitate de căpitan de aviație, fiind decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică” de război, cu ordinul „Coroana României” cu spade
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
în stare să o propulseze pe ambițioasa Ileana Pociovălișteanu. Însă, la scurt timp după începerea acestei legături, Carol II a fost silit să abdice și să părăsească țara la 6 Septembrie 1940. Ileana Pociovălișteanu era suficient de apropiată de camarila regală încât să plece și ea cu trenul regal. Instalându-se în Elveția, s-a măritat cu Virgil Kerciu, care a murit însă într-un accident de avion, în 1942. Numindu-se acum Ileana Kerciu, tânăra văduvă de 23 de ani
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
Pociovălișteanu. Însă, la scurt timp după începerea acestei legături, Carol II a fost silit să abdice și să părăsească țara la 6 Septembrie 1940. Ileana Pociovălișteanu era suficient de apropiată de camarila regală încât să plece și ea cu trenul regal. Instalându-se în Elveția, s-a măritat cu Virgil Kerciu, care a murit însă într-un accident de avion, în 1942. Numindu-se acum Ileana Kerciu, tânăra văduvă de 23 de ani, s-a întors în România, unde a devenit
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
cea a abstractului simbolic, tradițional. Expoziția este curatoriată de Doina Mândru, istoric și critic de artă. Vasile Pop Negreșteanu este un pictor îndelung familiarizat cu Palatul Cotroceni. În anii restaurării, a participat la redecorarea interioarelor cu picturi specifice unei reședințe regale, inspirându-se din arta barocă a secolului al XVII-lea, dar și din recuzita neoclasică a picturii de secol XIX, adăugând câteva elemente din tapiseriile franceze stil „Verdure”. În intervalul 1982-1989 a realizat lucrări de pictură monumental-decorativă la actualul Palat
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
în Columbia. Cercetătorii care au lucrat la proiect sunt, în marea lor majoritate, foști studenți de Master de Lingvistică la prestigiosul Institut "Caro y Cuervo", foști bursieri ai Fundatiei Carolina la Master-ul Școlii de Lexicografie Hispanica sub egida Academiei Regale Spaniole, precum și foști și actuali bursieri ai Agenției Spaniole pentru Cooperare Internaționala și Dezvoltare (AECID) în cadrul programului de rezidențe de formare la Academia Columbiană de Limba Spaniolă (2010-2015). Cu prilejul vernisajului a fost proiectat documentarul Gabo - la magia de lo
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
ca membru activ la Kronberg Academy cello masterclass sub îndrumarea lui Frans Helmerson si Gary Hoffman. Este membru al cvartetului de violoncele Cellisimo alături de maeștrii Marin Cazacu, Alexandra Guțiu și Răzvan Suma. De asemenea este prim violoncelist al Orchestrei Camerata Regală și membru al ansamblului Orchestra Romană de Tineret. Recitaluri și concerte în România: București, Cluj, Timișoara, Târgu Mureș,Tulcea, Botoșani, Arad, Constanța, Brașov, Iași, Sibiu, Sinaia etc. și în țări precum: Ungaria, Spania, Maroc, Israel, Elveția, Austria, Franța, Olanda, Germania
Pe aripile muzicii la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105819_a_107111]
-
Constanța, Brașov, Iași, Sibiu, Sinaia etc. și în țări precum: Ungaria, Spania, Maroc, Israel, Elveția, Austria, Franța, Olanda, Germania, Portugalia. Concertează ca și solist cu filarmonicile din Cluj, Arad, Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea, Brașov, Orchestra de Cameră Radio București, Camerata Regală București. Pe lângă activitatea solistică și orchestrală desfășoară și o importantă activitate pedagogică atât la Universitatea Națională de Muzică din București cât și la Colegiul Național de Artă Dinu Lipati. De-a lungul timpului a avut ocazia să cânte sub bagheta
Pe aripile muzicii la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105819_a_107111]
-
18.000 și 22.000 de euro) și 12 tablouri ale pictorului de artă concretă Léon Wuidar, născut în 1938. Același succes l-au avut și creațiile lui Jan Fabre, de la Galeria Guy Pieters, expuse sub titlul Carnavalul morților (familia regală), la care prețurile au oscilat între 30.000 de euro pentru guașe și 175.000 de euro pentru sculpturile-bust. Sumele se explică și prin faptul că în momentul actual pictorul se bucură de o mare prețuire la Muzeul Ermitaj. Casetele
Elegantul Târg BRAFA 2017 deschide balul operelor de artă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105812_a_107104]