188,041 matches
-
a deteriorat și a murit pe 12 aprilie 1945 în urma unui accident celebral. Principalele contribuții ale SUA la efortul de război a cuprins bani, producția industrială, alimente, petrol, inovația tehnologică, si (mai ales în 1944-1945), soldați. Scopul a fost maximizarea producției economice a națiunii. Rezultatul de ansamblu a fost o creștere dramatică a PIB-ului, exportul unor cantități mari de bunuri pentru aliații lor și forțelor americane din străinătate, șomajul scăzând drastic și are loc o creștere a consumului civil, chiar dacă
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
au fost, de asemenea, controlate. Corporațiile au fost inspectate de numeroase agenții, în special War production Board (WPB) și War and Navy departments, care au avut puterea de cumpărare și prioritățile pe care în mare parte au remodelat și extins producția industrială. Anvelopele și benzină erau drastic raționalizate. Prin 1943 , guvernul a emis cupoane de rație pentru a achiziționa mașini de scris, zahăr, benzină, biciclete, încălțăminte, păcura, mătase, nailon, cafea, sobe, pantofi, carne, brânză, unt, margarina, produsele alimentare conservate, fructe uscate
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
preveni acumularea. Toate formele de curse de automobile au fost interzise, inclusiv Indianapolis. Oamenii au avut mai mulți bani , așa că i-au economisit, mai ales in obligațiuni de economii guvernamentale. Problema șomajului s-a încheiat în Statele Unite, când a urcat producția de război care a creat milioane de noi locuri de muncă. Femeile s-au alăturat forței de muncă pentru a înlocui bărbații care s-au înrolat. Roosevelt a declarat că eforturile de civili la domiciliu pentru a sprijini războiul prin
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
au înrolat. Roosevelt a declarat că eforturile de civili la domiciliu pentru a sprijini războiul prin sacrificiul personal a fost critic pentru câștigarea războiului în urmă eforturile depuse de soldați. "Roșie Riveter" a devenit un simbol al femeilor aflate în producție. Efortul de război a adus schimbări semnificative în rolul femeilor în societate că un întreg. Lipsa forței de muncă s-a simțit în agricultură. Un mare număr de voluntari s-au mutat la orașe pentru locurile de muncă din fabrica
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
apărare, iar la nivel politic autoritățile s-au opus creșterii cheltuielilor militare. La începutul anilor 1990, industria de armament a intrat într-un proces de reformă, însă continuă să aducă pierderi la bugetul de stat al României. Peste 90% din producție este destinată exportului. După Unirea Principatelor, în Muntenia și Moldova existau doar "prăfării" în care era fabricat praful de pușcă necesar armatei. Aceste stabilimente echipate rudimentar nu erau capabile de a aproviziona eficient o armată modernă. În anul 1860, ministrul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-a asimilat în producție proiectilul unic pentru tunul de câmp 75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fontă încărcate cu pulbere neagră au fost înlocuite de proiectilele din oțel cu explozivi brizanți. În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fontă încărcate cu pulbere neagră au fost înlocuite de proiectilele din oțel cu explozivi brizanți. În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și Pulberăria au fost mutate în Moldova. Producția a fost semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a personalului calificat și a unor utilaje abandonate la București. În privința navelor de război, la Brăila a fost înființat în anul 1864 un mic atelier de reparații. Acesta a fost mutat în
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
37 mm Rheinmetall Model 1939 și unele componente ale tunului antiaerian Vickers-Reșița de calibrul 75 mm. Uzinele Concordia din Ploiești fabricau sub licență tunuri antitanc de calibrul 47 mm Schneider-Concordia și muniția respectivă. La Uzinele Voina din Brașov era repartizată producția aruncătoarelor Brandt de calibrul 60 mm Model 1935 și 81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de Pulberăria Armatei și de Fabrica de explozivi. Producția chesoanelor, antetrenelor și trăsurilor era repartizată uzinelor Semănătoarea din Craiova, Concordia din Ploiești, Riger și Fabricius din Sibiu, Fichet, Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell din Brașov, la unele ateliere din Petroșani, Reșița, precum și la atelierele Uzinei Româno-Americană (care
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Riger și Fabricius din Sibiu, Fichet, Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell din Brașov, la unele ateliere din Petroșani, Reșița, precum și la atelierele Uzinei Româno-Americană (care asambla și camioane Ford) și Steaua Română. Au existat planuri și intenții pentru producția puștilor vz. 24 și a mitralierelor grele ZB vz. 53, însă acestea nu s-au concretizat. Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Uzinei Româno-Americană (care asambla și camioane Ford) și Steaua Română. Au existat planuri și intenții pentru producția puștilor vz. 24 și a mitralierelor grele ZB vz. 53, însă acestea nu s-au concretizat. Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au fost și ele abandonate. Uzinele Malaxa și Ford-Română nu puteau fabrica vehicule fără piese importate, producția șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
concretizat. Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au fost și ele abandonate. Uzinele Malaxa și Ford-Română nu puteau fabrica vehicule fără piese importate, producția șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată în timpul războiului. La Reșița au fost construite prototipurile unui autoblindat și ale unui tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și Ford-Română nu puteau fabrica vehicule fără piese importate, producția șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată în timpul războiului. La Reșița au fost construite prototipurile unui autoblindat și ale unui tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în fabricile Rogifer (fostele Uzine Malaxa) a fost confiscată de URSS după 23 august 1944. Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au fost înființate și alte fabrici de avioane: IAR Brașov în anul 1925 și ICAR în 1932. Programul de modernizare al armatei demarat în 1935 prevedea fabricarea avioanelor de luptă în țară. Producția lunară de avioane a rămas la un nivel foarte mic din cauza pieselor importate din Franța, Italia și, ulterior, Germania. Construcția navelor de război avea cea mai mică prioritate în cadrul programului de reînarmare din 1935. Drept urmare, la Șantierul Naval din Galați
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de augmentare al industriei de apărare din România a fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul 222 erau dezvoltate produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul 222 erau dezvoltate produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija (pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca automată PA md. 86, pușca-mitralieră PM md. 64, mitraliera model 1966, pușca semiautomată cu lunetă PSL, aruncătoare de grenade
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
erau fabricate tancuri și turele pentru tancuri (TR-580 și TR-800). Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip Ciclop ale tancurilor românești, iar IOR de echipamentele optice ale armatei. La Crângul lui Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate TAB-71, TAB-77 și TABC-79, tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, precum și autoblindatele ABI. La Reșița erau fabricate tunuri antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/77, obuziere de calibrul 152 mm Model 1981, tunuri de calibrul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
traducere a avut premiera în 1957, atât la Varșovia (la "Teatr Współczesny") cât și la Cracovia ("Teatr 38"). Postmodernismul polonez poate fi identificat în activitatea poetului prolific și dramaturgul Tadeusz Różewicz, filozofii Leszek Kołakowski, Stanisław Lem, Tadeusz Kantor, sau în producția diferiților scriitori emigranți polonezi, cum ar fi laureatul Premiului Nobel, Czeslaw Milosz (Captive Mind) și contemporanii săi, inclusiv Witold Gombrowicz. Bazele caracterului distinctiv al postmodernismului poloneze s-au stabilit avant la lettre deja în Perioada Interbelică prin lucrări controversate, deși
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
în 1477, la legământul lui cu Mary de Burgundy. Asta i-a influențat pe cei bogați, din sfera înaltă a societății să le ofere inele de logodnă iubitelor lor. Mine cu diamante au fost descoperite în 1870 în Africa. Cum producția de diamante creștea cei mai săraci au ajuns să iși permită și ei să cumpere inele de logodnă. Totuși, inelele de logodnă cu diamant au fost văzute pentru mult timp ca simboluri ce aparțineau celor din înalta societate, nobililor și
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
în ceea ce privește ținuta scenică și interpretarea vocală, ca astfel să poată îmbină talentul lor cu autenticitatea regiunii, fără să le clintească curajul de a prezenta această autenticitate cu tot izul și stilul adecvat. Aceasta a făcut în așa chip, încât toată producția lor să fie ridicată la treapta adevăratei arte țărănești. Maria Tănase a fost cea care a alcătuit programul și itinerarul turneului Tarafului Gorjului din perioada 14 aprilie - 25 iunie 1963. Itinerarul cuprindea toate marile orașe ale țării. Solista a reușit
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
odată ca niciodată" de P. Schuyler Miller, "Păzitorii timpului" de Poul Anderson, "Eu și cu mine însămi" de William Tenn, " Fata din umbră" de Ray Cummings, "Bărbatul care-a venit prea devreme" de Poul Anderson, "Iată omul" de Michael Moorcock, " Producțiile timpului" de John Brunner, "Sărman războinic!" de Brian W. Aldiss, "Dobândă cumulativă" de Mack Reynolds, "Când ne-am dus să vedem Sfârșitul Lumii" de Robert Silverberg, "Twonky" de Henry Kuttner, "De nu s-ar lăsa noaptea" de L. Sprague de
Mileniu (roman de John Varley) () [Corola-website/Science/328601_a_329930]
-
în principal engleza, existând însă și scene în germană și ebraică. Și materialul de arhivă este în limbile originale ale participanților la proces. Regizoarea a insistat asupra acestor detalii, pentru a reconstitui fundalul de imigrantă al protagonistei. Filmul este prima producție digitală a regizoarei, fiind filmat cu o cameră Red One, folosind procedeul CinemaScope.
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
regizorul de comedie Geo Saizescu începută prin filmul "Secretul lui Bachus" (1984). Titus Popovici a adăugat: „sunt prea trist ca să scriu drame”, mărturisindu-și revolta și dezgustul față de personajele incriminate în scenariu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Lidia Slavu. Animația titlurilor a fost realizată de Florica Vintilă. Imaginile au fost filmate de operatorul Aurel Kostrakiewicz, colaboratorul constant al regizorului. Alături de actori, în film apare și regizorul Geo Saizescu, nelipsit în filmele
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
a părinților nu poate susține această șansă iar elevul își găsește tot mai mult refugiul în literatură. Debutul literar are loc odată cu publicarea poeziei „Imn tinereții” în revista Observatorul de Beiuș, semnată Ion Șugariu, nume sub care va semna majoritatea producțiilor literare. Colaborează la mai multe reviste regionale (din Mediaș, Oradea, Satu Mare, Cluj, Baia Mare), iar din anul 1935 colaborează la revista Familia din Oradea. În anul școlar 1935-1936 este președintele Societății de lectură Vasile Alecsandri (aflată în acea perioadă sub îndrumarea
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]