187,656 matches
-
de membri din cele două delegații, chiar dacă într-una dintre ele erau prezenți mai mulți membri decât în cealaltă. În această situație, voturile pro și contra erau numărate împreună, nu erau separate pe delegații. Cum în viziunea părții austriece ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
pro și contra erau numărate împreună, nu erau separate pe delegații. Cum în viziunea părții austriece ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune. Ministerul de război k.u.k. era responsabil doar pentru Armata Comună și
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
nu erau separate pe delegații. Cum în viziunea părții austriece ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune. Ministerul de război k.u.k. era responsabil doar pentru Armata Comună și pentru Marina Militară, dar nu pentru
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
ședințele comune simbolizau ideea de imperiu unitar, ceea ce nu corespundea viziunii maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune. Ministerul de război k.u.k. era responsabil doar pentru Armata Comună și pentru Marina Militară, dar nu pentru cele două forțe de apărare separate ale Cisleithaniei și Transleithaniei
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
maghiarilor, partea maghiară a evitat în mod riguros să se ajungă la ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune. Ministerul de război k.u.k. era responsabil doar pentru Armata Comună și pentru Marina Militară, dar nu pentru cele două forțe de apărare separate ale Cisleithaniei și Transleithaniei (k.k. Landwehr, respectiv Honvéd). Mai departe, potrivit § 2 al legii
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
ședințe comune. Potrivit § 1 al legii, "afaceri comune" erau exclusiv: În conformitate cu aceste puncte, au fost create ministere comune pentru externe și pentru război, precum și un minister al finanțelor comune. Ministerul de război k.u.k. era responsabil doar pentru Armata Comună și pentru Marina Militară, dar nu pentru cele două forțe de apărare separate ale Cisleithaniei și Transleithaniei (k.k. Landwehr, respectiv Honvéd). Mai departe, potrivit § 2 al legii, anumite domenii nu erau administrate în comun, însă în ambele parlamente — nu
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
trecut în Palestina a funcționat școală de mohalim „Torat Habrit” (Învățătură circumciziei rituale) din Ierusalim. În statul evreiesc modern Israel cine efectuează circumcizia nu are nevoie de o autorizație. În schimb un mohel poate primi o autorizație de la o comisie comună a Ministerului Sănătății și a Șef-Rabinatului IsraeluluiAutorizația este valabilă pentru doi ani.Candidatul trebuie să prezinte un cerificat medical de la un medic, care să confirme că este apt (fizic și psihic) să efectueze circumcizii. În continuare un mohel este dator
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea guvernului cezaro-crăiesc. În cazul în care țara se confrunta cu relații politice încordate (cum a fost mai mereu cazul Regatului Boemiei), Statthalter-ul era schimbat des, după o scurtă
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
(în ) cu sediul în Viena, numit până în 1911 "Ministerul Imperial de Război" ("Reichskriegsministerium"), a fost în perioada 1867-1918 cea mai înaltă instanță administrativă a Armatei Comune și a Marinei Militare austro-ungare. nu era responsabil pentru: Apariția ambelor "forțe de apărare" pe lângă Armata Comună și independente de ea a fost un rezultat al Compromisului cu Ungaria, care a făcut eforturi pentru a avea o armată ungară independentă
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
sediul în Viena, numit până în 1911 "Ministerul Imperial de Război" ("Reichskriegsministerium"), a fost în perioada 1867-1918 cea mai înaltă instanță administrativă a Armatei Comune și a Marinei Militare austro-ungare. nu era responsabil pentru: Apariția ambelor "forțe de apărare" pe lângă Armata Comună și independente de ea a fost un rezultat al Compromisului cu Ungaria, care a făcut eforturi pentru a avea o armată ungară independentă de guvernul de la Viena. Numărul cumulat al recruților celor două forțe de apărare era cu mult mai
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
fost un rezultat al Compromisului cu Ungaria, care a făcut eforturi pentru a avea o armată ungară independentă de guvernul de la Viena. Numărul cumulat al recruților celor două forțe de apărare era cu mult mai mic decât numărul recruților Armatei Comune și nu reprezenta decât o mică parte din numărul total al recruților austro-ungari. Funcția de ministru de război a fost ocupată de:
Ministerul Imperial și Regal de Război () [Corola-website/Science/337490_a_338819]
-
reconvocate pentru prima dată după 1860, sub o nouă formă: cele 11 parlamente regionale ale celor 13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac au pătrat un singur parlament regional comun) au fost înființate de către împărat în 26 februarie 1861 printr-o anexă la o patentă imperială, numită de juriști și de istorici Patenta din Februarie pentru a o deosebi ușor de alte corpusuri legislative precum Diploma din octombrie 1860 și
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
Puterii armate" a noii Duble Monarhii, căreia, pe lângă forțele terestre, îi mai aparținea și marina militară. În timpul Primului Război Mondial, toate forțele armate ale monarhiei, terestre și marine, s-au aflat sub conducerea Înaltulului Comandament al Armatei Austro-Ungare, întemeiat în 1914. Armata Comună se număra printre prerogativele împăratului și regelui, care deținea rangul de "comandant suprem" ("Allerhöchsten Oberbefehl"). De agenda administrativă a armatei era responsabil Ministerul de război imperial și regal, care îi era subordonat direct monarhului. Monarhul numea și destituia ministrul de
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
administrativă a armatei era responsabil Ministerul de război imperial și regal, care îi era subordonat direct monarhului. Monarhul numea și destituia ministrul de război și toți ofițerii. Doar el avea autoritatea legală de a declara război. Până în anul 1889, Armata Comună a purtat, ca înainte de 1867, epitetul "k.k." (cezaro-crăiesc, care, fiind folosit după 1867 pentru o instituție comună a celor două jumătăți ale monarhiei, era înșelător și incorect). Expresia k. u. k. a fost introdusă pentru prima dată (sub forma
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
numea și destituia ministrul de război și toți ofițerii. Doar el avea autoritatea legală de a declara război. Până în anul 1889, Armata Comună a purtat, ca înainte de 1867, epitetul "k.k." (cezaro-crăiesc, care, fiind folosit după 1867 pentru o instituție comună a celor două jumătăți ale monarhiei, era înșelător și incorect). Expresia k. u. k. a fost introdusă pentru prima dată (sub forma "k.u.k. Gemeinsame Armee") prin legea din 11 aprilie 1889 la dorința expresă a Regatului Ungariei, pentru
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
înșelător și incorect). Expresia k. u. k. a fost introdusă pentru prima dată (sub forma "k.u.k. Gemeinsame Armee") prin legea din 11 aprilie 1889 la dorința expresă a Regatului Ungariei, pentru a face mai clară deosebirea dintre "Armata comună imperială și regală" pe de o parte și Forțele de apărare cezaro-crăiești ("k.k. Landwehr"), respectiv Forțele de apărare regale maghiare ("k.u. Landwehr") pe de altă parte. (Marina militară folosea mai rar epitetul k.u.k., deoarece era singura
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
purtat de atunci titlul de "Împărat al Austriei și Rege al Ungariei" (și-ul a fost introdus pentru a scoate în evidență în mod deosebit esența duală a statului austro-ungar). Comandant suprem era în continuare monarhul, care comunica cu Armata Comună prin intermediul nou înființatei "Cancelari militare a Maiestății Sale Împăratul și Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
în evidență în mod deosebit esența duală a statului austro-ungar). Comandant suprem era în continuare monarhul, care comunica cu Armata Comună prin intermediul nou înființatei "Cancelari militare a Maiestății Sale Împăratul și Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general afiliat ministerului. Șeful comandamentului general avea dreptul de a raporta direct monarhului. Legea
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
direct monarhului. Legea austriacă din 11 aprilie 1889, prin care se înnoia „Legea apărării” din 1868, revizuită în 1882, (o lege cu același conținut fusese adoptată concomitent în Ungaria), stabilea la § 2: Prin § 14, contingentul anual de recruți pentru Armata Comună și pentru Marina de Război a fost fixat la 103.000 de bărbați, din care 60.389 trebuiau să provină din "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Spre comparație, contingentul de recruți pentru k.k. Landwehr a cărui misiune
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
legi corespunzătoare) între Cisleithania și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
și Transleithania. Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare nu erau subordonate Ministerului de război imperial și regal, ci Ministerului cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
cezaro-crăiesc al apărării, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Politicienii maghiari cereau mereu o armată maghiară separată. Între 1867 și 1914, forțele terestre austro-ungare au avut o singură experiență de război: campania de ocupație a Bosniei și Herțegovinei în urma acordurilor încheiate în 1878 la Congresul de la Berlin. Pe lângă Armata Comună mai existau: Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală erau administrate din Viena de către Ministerul Imperial de Război (numit din 20 septembrie 1911 Ministerul de Război Imperial și Regal), care îi era subordonat direct Împăratului și Regelui. Ambele "forțe
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
o armată maghiară separată. Între 1867 și 1914, forțele terestre austro-ungare au avut o singură experiență de război: campania de ocupație a Bosniei și Herțegovinei în urma acordurilor încheiate în 1878 la Congresul de la Berlin. Pe lângă Armata Comună mai existau: Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală erau administrate din Viena de către Ministerul Imperial de Război (numit din 20 septembrie 1911 Ministerul de Război Imperial și Regal), care îi era subordonat direct Împăratului și Regelui. Ambele "forțe de apărare" erau administrate
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]