19,431 matches
-
practicilor la locurile de muncă, prin contractele colective, codurile de conduită, cercetări sau schimburi de experiență și de bune practici. 2. Statele membre trebuie să încurajeze partenerii sociali, atunci când aceasta este în conformitate cu tradițiile și practicile naționale, fără a aduce atingere autonomiei lor, să încheie acorduri la nivelul corespunzător, care să stabilească reguli anti-discriminatorii în domeniile la care se face referire în art. 3 și care intră în sfera negocierilor colective. Aceste acorduri trebuie să respecte cerințele minime stabilite prin prezenta directivă
jrc4592as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89758_a_90545]
-
inclusiv prin supravegherea practicilor la locul de muncă, prin convenții colective, coduri de conduită și cercetare sau schimb de experiență și de bune practici. (2) Respectând tradițiile și practicile lor naționale, statele membre încurajează partenerii sociali, fără a aduce atingere autonomiei lor, să încheie, la nivel corespunzător, acorduri în care să fie prevăzute reguli de nediscriminare în domeniile prevăzute în art. 3 care țin de domeniul de aplicare a negocierilor colective. Aceste acorduri respectă cerințele minime stabilite în prezenta directivă și
jrc4619as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89785_a_90572]
-
și război civil, Buenos Aires a fost federalizat și scos din componența provinciei Buenos Aires. Limitele orașului au fost mărite pentru a include și orașele Belgrano și Flores (amândouă sunt orașe vecine în acest moment). Amendarea Constituției din 1994 a acordat orașului autonomie, prin urmare, denumirea orașului este „Orașul Autonom Buenos Aires (Ciudad Autónoma de Buenos Aires ”. Cetățenii orașului au ales prima dată un primar în 1086(1986); Înainte, primarul era numit direct de către Președintele Republicii Argentina. Buenos Aires este considerat un oraș global, așa cum a
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
a distrus o cladire unde aveau sediul mai multe organizații evreiești, omorând 85 și rănind mai mulți. Aceste incidente au fost începutul terorismului islamic în America de Sud. După acordul din 1993, Constituția Argentinei a fost amendată pentru a acorda Orașului Buenos Aires autonomie și a abrogat dreptul președintelui de a numi primarul orașului (așa cum era din 1880). În 30 iunie 1996, locuitorii din Buenos Aires au ales pentru prima dată un primar (Șeful Guvernului local). În 30 Decembrie 2004 incendiul de la discotecă „"Republică Cromagnon
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
secrete, universale, obligatorii și ne-cumulative. Rezidenții se bucură de aceleași drepturi și de aceleași obligații, în aceleași condiții cu cetățenii argentiniei înregistrați în district, în limitele stabilite de lege.”" Din punct de vedere legal, orașul se bucură de o autonomie mai mică decât o provincie. În iunie 1996, la scurt timp după ce primele alegeri pentru șeful guvernului au fost organizate, Congresul Național al Argentinei a emis legea națională 24.588 (cunoscută la Legea Cafiero, după senatorul care a propus proiectul
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
să fie vândută libertatea, pentru tot aurul". Cutremurul de pămînt din 1667 a distrus sectoarele întinse ale orașului. Numeroase biserici și palate vestite au trebuit reconstruite din temelii. Abia în timpul Războaielor Napoleoniene, Raguza s-a vazut silită să renunțe la autonomie. Între anii 1806 și 1814, ea s-a aflat sub dominația Franței. Ca urmare a Congresului de la Viena, orașul a devenit parte a Regatului Dalmației, condus de monarhia austro-ungară. Raguza și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918. In 1918
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
nord-vest. Relieful este deluros, iar o treime din teritoriu este împădurită, una dintre cele mai mari proporții din Germania. Saarland este divizat din punct de vedere administrativ în 6 districte rurale ("Landkreise"): Înainte de Primul Război Mondial nu a existat o autonomie regională a teritoriului. Acesta a fost ocupat de triburi celtice înainte de a deveni parte a provinciei Belgica a Imperiului Roman. În secolul al V-lea francii cuceresc teritoriul și acesta va face parte din regatul acestora; în continuare a fost
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
liber”) din denumirea oficială a Bavariei reliefează în mod expres faptul că landul este membru liber și egal al federației. Denumirea de "Freistaat" se regăsește și în denumirea oficială a Turingiei, respectiv în cea a Saxoniei. Bavaria nu are o autonomie mai mare decât celelalte landuri. Interesele Bavariei sunt reprezentate de delegații landului în Bundesrat (Consiliul Federal al Landurilor), unde sunt discutate interesele specifice ale landurilor în raport cu celelalte landuri, precum și în raport cu federația. Ca o particularitate bavareză, Uniunea Creștin Democrată (CDU) nu
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Regatul Ungariei până în c.1100, iar regiunile din nord-est până în c.1300. Datorită nivelului sau de dezvoltare economică și culturală ridicat, Slovacia și-a menținut o poziție importantă în cadrul noului stat. Timp de aproximativ două secole, s-a bucurat de autonomie că Principatul Nitra, în cadrul Regatului Ungariei. Așezările slovace s-au extins până în zona nordică și sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziția etnică s-a diversificat prin așezarea germanilor carpatici (din
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
domniei țarinei Caterinei a II-a și a Generalului Potemkin. Cu toate acestea Crimeea a continuat să adăpostească o importanță populație tătăreasca. În timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelică, acesti tătari, aidoma celor din Kazan, au obținut un statut formal de autonomie regională și culturală. În timpul ocupației naziste a Crimeei, acesti tătari au fost acuzați de colaboraționism cu germanii iar ei au fost deportați din Crimeea în Asia Centrală. Aceste deportări au fost descrise mai tarziu drept "etno-genocid" iar mai recent unii din
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
constituțional ce enumeră țelurile revoluționarilor români. El contrasta cu cererile anterioare prezentate de revoluționari lui Sturdza, în care se cerea respectarea strictă a "Regulamentului Organic" și oprirea abuzurilor. În cele 10 secțiuni și 120 de articole, manifestul cerea, printre altele, autonomie internă, drepturi civile și politice, separația puterilor în stat, abolirea privilegiilor boierești, desființarea clăcii și unirea cu Țara Românească. Referindu-se la acest din urmă ideal, Kogălniceanu a scris că el reprezintă: „cheia boltii, fără care s-ar prăbuși tot
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Divanul ad-hoc, un ansamblu nou-înființat, prin prin care moldovenii au câștigat dreptul de a decide propriul viitor, a rămas în discuții cu cu reprezentanții Divanului din Țară Românească din Divanul lor, și și-a reluat campania în favoarea unirii și a autonomiei sporite, precum și principiile de neutralitate, guvern reprezentativ, si, după cum a spus mai tarziu, aducerea la conducerea țării a unui „prinț străin”. Cu toate acestea, atât Kogălniceanu cât și Alecsandri, s-au prezentat inițial în calitate de candidați pentru titlul regent de Caimacam
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Asan I în anii 1202-1204. Anonymus sau Simon de Keza au afirmat originea latină a românilor, în cronicile lor anterioare întemeierii țărilor române, nu s-a sesizat un ton de ostilitate față de români și că statul ungar nu suprimase încă autonomiile locale, iar românii din Transilvania nu erau excluși din drepturi. Limba latină similară cu limba română, așezarea geografică a românilor, i-a determinat pe autorii care au studiat textele latine despre războaiele daco-romane să confere originea română a poporului român
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
în regiunile vecine din Ungaria medievală. Ei au cumulat titlurile cneziale cu cele nobiliare vestice, iar Balc a fost timp de 30 de ani voievod și comite de Maramureș, făcând trecerea organizarea administrativă de comitat. Fiii lui Dragoș își doreau autonomie religioasă pentru Maramureș și, în acest scop, în vara anului 1381, Balc și Drag s-au deplasat personal la Constantinopol, unde au obținut de la patriarhie titlul de stavropighie pentru ctitoria lor, Mănăstirea Peri, cu aproape aceleași drepturi ca o episcopie
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
cneziale ca mai apoi să le înlocuiască definitiv. Alti fruntași maramureșeni aleg să treacă în Moldova, Polonia sau Moravia. În Polonia au primit pămînturi și privilegii, păstrând organizarea tradițională dupa "lex vallachorum" până în secolul XVI iar în Moravia au avut autonomie până la în timpul Războiului de 30 de ani, în secolul XVII. Din acest moment începe și un proces de fărâmițare a nobilimii maramureșene care ajunge să se integreze în sânul țărănimii, menținând doar privilegile legate de scutirea de dări. Aceasta a
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
anexat de Franța în 1552, când regele Henric al II-lea a asediat și cucerit trei abații la est de Reims, Metz, Toul și Verdun. Pe 18 aprilie 1552, Henric își face intrarea triumfală în Metz, promițând locuitorilor o oarecare autonomie și conservare a privilegiilor. Carol Quintul al Spaniei asediază Metz în același an, însă cetatea, apărată de trupele ducelui François de Guise rezistă, astfel că asediul este ridicat în ianuarie 1553. Orașul este întărit prin constituirea unei garnizoane franceze permanente
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar, abolind unitățile administrative istorice, a pus capăt autonomiei croaților. Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat (HSS) condus de Stjepan Radić. Situația politică s-a deteriorat mai mult după ce Radić a fost asasinat în parlamentul iugoslav în 1928, ceea ce a dus la
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
apoi în parlamentul Croației în 1945, și de AVNOJ—organismul omolog la nivelul Iugoslaviei. După al Doilea Război Mondial, Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia, guvernată ca partid unic de comuniști, dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației. În 1967, scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
federală socialistă a RSF Iugoslavia, guvernată ca partid unic de comuniști, dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației. În 1967, scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită, îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate, și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina, Kosovo și Muntenegru. În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat pe linii naționale, facțiunea croată cerând mai multă autonomie. În același an, primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit Saborul și au declarat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
În același an, primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit Saborul și au declarat autonomia regiunilor ce aveau să devină cunoscute sub numele de Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
cele din urmă de către pârcălabi. Consiliile orășenești erau alese de către locuitori. Reprezentantul domnului într-un oraș era vornicul, ajutat de un pristav și un folnog (corespondentul villicului-administrator transilvănean), astfel că administrația locală era dublată de una domnească. Orașele aveau o autonomie pronunțată: domnul era stăpânul moșiei pe care se aflau acestea, însă contra unei dări speciale acorda libertatea organizării de iarmaroace, de cultivare a pământului etc. Tot domniei aparțineau și cetățile de apărare. Astfel, puterea domnului în țară era destul de mare
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Tene. Zona verde sugerează o prelungire probabil de influență Celtic în jurul -1000. Zona roșie indică o regiune posibil celtic în jurul -400 . Articol principal : Istoria de Alsacia . Spre deosebire de provinciile vecine și regiuni, Alsacia nu a fost niciodată perioadă de independență sau autonomie de forma centralizată cunoscut. Alsacia a fost mult timp caracterizat prin confederalism. Regiunea are cultură și dialect de a alemanilor ( a nu se confundă cu germanii ), care a stabilit în regiune în 378, alsacian astăzi este un dialect Alemannic . Articol
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
nu se confundă cu germanii ), care a stabilit în regiune în 378, alsacian astăzi este un dialect Alemannic . Articol principal : alemanilor . Regiunea a fost sub autoritatea Sfanțului Imperiu Român 962, data de la crearea să până în 1648, apoi a pierdut autonomia prin trecerea sub controlul Franța, după anexarea ei treptată în secolul al XVII-lea . Este în Alsacia s-au nascut stramosiiputernic dinastiei de Habsburg, care a domnit suprem pentru mai multe secole, în toată Europa Centrală . Câmpia de Alsacia, în
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]