19,557 matches
-
de stepe, nu lipsesc. Și totuși nu există nimic care să indice faptul că civilizațiile asociate au fost primele sau singurele care au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai departe, sunt animale sfinte În diferite provincii; s-au descoperit și Încă se mai descoperă mari cimitire cu trupurile lor Îmbălsămate cu grijă. Toată această amplificare a zoolatriei nu trebuie confundată cu un alt fenomen aparent analog și la fel de caracteristic religiei egiptene: faptul că majoritatea zeilor apar cu capete de animale (Khnumxe "Khnum" are cap de berbec, Horusxe "Horus", de șoim, Thotxe "Thot", de ibis, Sekhmetxe "Sekhmet", are cap de leoaică, Hathorxe "Hathor" are urechi de junincă etc.). În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale acestora și care nu au nici o legătură cu arhitectura egipteană clasică a templelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altul, sunt scrise pe un sul de papirus depozitat În mormânt, pentru a-i oferi defunctului un Îndrumar și un ajutor pentru supraviețuire. Se găsesc aici imnuri adresate divinității, jurăminte, descrieri ale unor așezări și ființe de pe lumea cealaltă. Punctul caracteristic, nelipsit, este reprezentarea judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales În ceea ce privește cântărirea sufletului („psihostasia”) sau, mai degrabă, a inimii, sub privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a zeului. Dar această reprezentare apare Întotdeauna numai deasupra figurii regelui, pentru a sublinia faptul că fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci, așa cum am văzut, Își are rădăcinile În cele mai vechi concepții politice ale regatului. Însă, chiar odată cu formarea imperiului, regalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamiene. Înhumările cu obiecte funerare sunt dovada credinței Într-o viață de dincolo. B. Etapa Tell ¸alaf (cca 5 100-4 500 Î.Hr.) Această localitate corespunde actualei Guzana și se află În nord-estul Mesopotamiei Centrală, pe râul ¸ab¿r. Statuetele caracteristice de argilă, În general de tipul „zeița-mamă”, au o semnificație magico-religioasă clară (favorizând fecunditatea) În cadrul unei culturi agricole. Religia acestei a doua etape calcolitice mesopotamiene este atestată și de unele elemente decorative de ceramică și, poate, de anumite construcții asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În locul argilei presate; se produc teracotă, plăci de argilă, vase de piatră, se folosesc pietre dure (hematite, lazurit, turcoaz) și sigilii (În nord). În ceea ce privește religia, În etapa culturală ‘Ubaid se afirmă două expresii importante: construirea de temple și folosirea statuetelor caracteristice din teracotă. Templele sunt atestate de resturile de mari proporții care se găsesc uneori În straturi suprapuse, fie În sud, fie În nord. Schema lor generală este cea a unui loc central dreptunghiular cu două șiruri de camere dispuse pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sigilii), dar uneori pot fi reprezentați exclusiv de simboluri, cum se Întâmplă frecvent În kudurru - pietrele de la granița perioadei casite 1 și a celor ulterioare. Simbolurile sunt generice, cum ar fi: coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu sunt decât epitete sau personificări mitice. Un alt exemplu: trebuie să recunoaștem că nu există două divinități Kittuxe "Kittu" („Drept”) și Mșșaruxe "Mșșaru" („Dreptate”), ci, atunci când apar În imnul de laudă al zeului dreptății Șamaș, acestea sunt două atribute caracteristice aceluiași zeu. Totodată, există multe dubluri ale numelor divine, unul În formularea sumeriană, iar altul În cea akkadiană (Utuxe "Utu"/Șamaș, Inanna/Iștarxe "Iștar" etc). Complexul denumirilor din panteonul mesopotamian este rezultatul unei documentări milenare. Trebuie să ținem cont și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capra-pește, mușhușșu, menționat mai sus ca simbol al lui Mardukxe "Marduk", taurul-om etc. d) Eroii Despre eroii mesopotamieni vorbesc atât izvoarele epigrafice, cât și reprezentările (mai ales sigiliile, unde există multe reprezentări de eroi nuzi sau Îmbrăcați cu veșminte caracteristice)1. Este greu să conciliem În mod satisfăcător definițiile pentru „erou” așa reies din izvoarele clasice greco-latine cu cele care pot fi folosite În lumea mesopotamiană: acestea din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâlnirii trebuia să fie sacru, adică destinat acesteia prin consacrare. Templele foarte vechi aveau și „case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale anului. În acest sens erau caracteristice celebrările În cinstea lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" și Inanna (Iștarxe "Iștar"), considerați principali zei care aveau legătură cu fertilitatea. 2) Calendarul sacru - În Mesopotamia a existat un calendar sacru Încă din cele mai vechi timpuri atestate, care se reflecta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ritualurile de Întemeiere; zeița Kaitxe "Kait", grâul divinizat; zeița-regină Kata¿a, venerată mai ales În cetatea Katapa; Teteș¿api, probabil un fel de pòtnia theròn sau stăpână a animalelor; zeul ¾așameli, care ascunde armatele În marș etc. O trăsătură caracteristică a panteonului hatic este faptul că unele divinități sunt invocate cu nume dublu, unul valabil Între zei și unul Între oameni. Textele În limba palaică sunt foarte puține și greu de Înțeles; totuși, se consideră că cele zece divinități pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere că a existat mereu o continuitate de contacte și schimburi la toate nivelurile. Singura cale cu adevărat practicabilă este aceea de a lucra cu situațiile clarificate parțial și cu prudență, stăruind acolo unde izvoarele o Îngăduie și expunând aspectele caracteristice sau problemele specifice fără nici o pretenție de exhaustivitate sau continuitate cronologică. Într-adevăr, avem În față un mozaic foarte vast, În care numărul pieselor lipsă este incomparabil mai mare decât numărul celor pe care credem că le putem insera. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc de multe ori teonime, epitete și mici expresii care ne pot da indicii despre natura divinităților menționate. În ciuda limitelor documentației amintite mai sus, religia siro-palestiniană constituie o arie de o importanță excepțională pentru istoria religiilor, atât pentru manifestările ei caracteristice, cât și pentru influențele exercitate asupra lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și premisele tradiției ebraice și creștine. 2. EPOCA BRONZULUITC "2. EPOCA BRONZULUI" 1. Eblatc "1. Ebla" Încă din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
socio-economic este cel În care, așa cum arată comparația istorico-religioasă, apar religiile politeiste, cu un univers divin articulat și structurat organic, În corespondență cu complexitatea societăților care au contribuit la elaborarea sa. De altfel, politeismul va fi În general forma religioasă caracteristică a cetăților palatine chiar de la apariția scrierii. Primele tăblițe incizate cu ideograme sunt datate În jurul perioadei 3200-3000 În zone din nord-estul Siriei care depind de tradiția de la Uruk, dar este vorba despre instrumente de socotit și calcul. Abia În fazele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios este recognoscibil cu certitudine datorită trăsăturilor planimetrice și tipologice recurente și a prezenței de obiecte specifice, mai ales a bazinelor de ceremonie caracteristice. Templul B1 (În cetatea de jos, În sud-vest) făcea parte dintr-un complex monumental de care țineau palatul apusean și sanctuarul B2; o astfel de alăturare arhitecturală era strâns legată de zona cimitirului de dedesubt unde se aflau și celebrele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebri apoi În Ugarit), Împreună cu Hadduxe "Haddu", deja cunoscuții Daganxe "Dagan" (În prim-plan) și Rashapxe "Rashap", Yarikhxe "Yarikh", Iluxe "Ilu" (= El), Horonxe "Horon", Malikxe "Malik", Sakonxe "Sakon", Shalimxe "Shalim", Shamashxe "Shamash", Athtarxe "Athtar", Itur-Merxe "Itur-Mer", Sadiqxe "Sadiq". O trăsătură caracteristică a religiei amorite este divinizarea termenilor care exprimă rudenia - de exemplu, Ammuxe "Ammu" - sau, mai bine spus, atribuirea de calificative precum tată, frate, socru, unchi, zeilor; aceste date atestă valorile de clan și familiale care stau de la baza grupului a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn”), a cărui identitate variază de la o cetate la alta, protector mai ales al suveranilor și al dinastiei, și dintr-o zeiță (numită cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și practicile magice, ofertele sacrificiale nesângeroase (alimente, obiecte, băuturi etc.) și sacrificii de animale (cel mai adesea ovine, animale mici și păsări). Ne este cunoscută o terminologie sacrificială specifică, precum și existența unor asociații cu scop cultual și religios. Un aspect caracteristic al religiei feniciano-punice este fenomenul prostituției sacre, profesate sub diferite denumiri În apropierea templului sau În anumite ocazii festive (Adoniile din Biblos), având, de asemenea, valențe sacre și probabile implicații economice pentru locurile de cult. Un element tipic al religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de distins de Bel (iconografia Îl diferențiază reprezentându-l cu barbă). În prerogativele sale de la Palmira intră și asigurarea fertilității; de fapt, reprezentările tind să combine trăsături uraniene cu simbolurile care fac referire la această a doua funcție (Îi sunt caracteristice spicele, mănunchiul de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca pe un zeu mult mai prezent În devoțiunea populară decât Îndepărtatul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual. 4. STATELE NAȚIONALE: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENITC "4. STATELE NAȚIONALE \: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENI" 1. Amonițiitc "1. Amoniții" Amoniții, al căror nume se leagă de un eponim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care a scos la lumină, prin intermediul unor descoperiri de edificii sacre, o planimetrie de templu caracteristică acestei culturi, pe lângă o așa numită „Înălțime”; alte așezăminte cultuale au fost descoperite și la Akko și Tell Qiri. AbrevieriTC "Abrevieri" AAASH Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae. AAAS Les Annales archéologiques arabes-syriennes. ARET Archivi reali di Ebla. Testi, Roma 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]