18,847 matches
-
lui cel mai răspândit în epistolele apostolice și care apare și în Mt 1,18. Alte sintagme în care apare îi precizează personalitatea: - tò pne¤mă to¤ patròs hymÄÎn, „Duhul Tatălui vostru” (Mt 10,20) sau tò pne¤mă theo¤ „Duhul lui Dumnezeu” (Mt 12,28); tò pne¤mă to¤ theo¤ (1Cor 2,14; 3,16; 7,40); tò pne¤mă tò hágion to¤ theo¤, „Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (Ef 4,30), dar și pne¤mă Christo¤ (Rom 8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mă to¤ patròs hymÄÎn, „Duhul Tatălui vostru” (Mt 10,20) sau tò pne¤mă theo¤ „Duhul lui Dumnezeu” (Mt 12,28); tò pne¤mă to¤ theo¤ (1Cor 2,14; 3,16; 7,40); tò pne¤mă tò hágion to¤ theo¤, „Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (Ef 4,30), dar și pne¤mă Christo¤ (Rom 8,9), tò pne¤mă Kyríou (Fp 5,19; 2Cor 3,17); - tò pne¤mă tQÎs alQtheías, „Duhul adevărului” (În 14,17; 15,26; 16,13
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
40); tò pne¤mă tò hágion to¤ theo¤, „Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (Ef 4,30), dar și pne¤mă Christo¤ (Rom 8,9), tò pne¤mă Kyríou (Fp 5,19; 2Cor 3,17); - tò pne¤mă tQÎs alQtheías, „Duhul adevărului” (În 14,17; 15,26; 16,13) - numit astfel în cuvântarea de rămas-bun a lui Isus, în care le spune că nu îi va lăsa orfani, ci li-l va trimite pe Duhul, care îi va călăuzi la tot
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
17); - tò pne¤mă tQÎs alQtheías, „Duhul adevărului” (În 14,17; 15,26; 16,13) - numit astfel în cuvântarea de rămas-bun a lui Isus, în care le spune că nu îi va lăsa orfani, ci li-l va trimite pe Duhul, care îi va călăuzi la tot adevărul, adică la a-l cunoaște pe el și pe Tatăl; - pne¤mă hyiothesías, „Duhul înfierii” (Rom 8,15) - denumit prin rezultatul acțiunii sale în oamenii care îl primesc: aceștia devin fii ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a lui Isus, în care le spune că nu îi va lăsa orfani, ci li-l va trimite pe Duhul, care îi va călăuzi la tot adevărul, adică la a-l cunoaște pe el și pe Tatăl; - pne¤mă hyiothesías, „Duhul înfierii” (Rom 8,15) - denumit prin rezultatul acțiunii sale în oamenii care îl primesc: aceștia devin fii ai lui Dumnezeu. 3.2.3.2. ho paráklQtos: „mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
15) - denumit prin rezultatul acțiunii sale în oamenii care îl primesc: aceștia devin fii ai lui Dumnezeu. 3.2.3.2. ho paráklQtos: „mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe care îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt în Psalmul 139/138, 7-12.15-16: omul care ar voi să se ascundă de Dumnezeu nu are unde și cum să facă acest lucru, căci Dumnezeu îl întâmpină pretutindeni, în spațiu și în timp: Unde să mă duc de la duhul tău/și de la fața ta, unde să fug? De mă voi șui la cer, acolo ești/și de mă voi coborî la iad, esti și acolo. De voi lua aripile zorilor și mă voi așeza la marginile mării, și acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu conține nici un nume sinonim cu cele trei nume divine din Coran. 4.3.9. șal-țLa” f (2.1.8.14.), în contextele în care pare să însemne „Cel ager/pătrunzător” poate fi echivalat cu trei dintre multiplele atribute ale „duhului” care se află în înțelepciunea personificata din Înț 7,22-23: leptón, „subțire, subtil”, eukíneton, „sprinten, ager”, tranón, „pătrunzător”. Însă un nume divin comparabil nu se găsește în Biblie. 4.3.10. Šakr, Š"kir (2.1.10.5.). Și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune a divinității care se manifestă și în Biblie. Unul dintre pasajele cele mai sugestive este cuvântarea lui Isus după Cină cea de Taină din Evanghelia după Ioan, în care el spune despre „Duhul adevărului” (tò pne¤mă tQÎs alQtheías - 14,17) că „va vădi (elégxei) lumea de păcat, de dreptate și de judecată” (16, 8). 4.3.12. Mumb (2.1.13.7.). Și Biblia afirmă adesea despre Dumnezeu că asculta rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care cumulează toate numele coranice ale lui Isus: al-mas≤ ‘Œs" ibn Maryam rasól All"h wa-kalimatu-hu ’alq"-h" ’îl" Maryam wa-ró≤ min-hu („Hristos Isus, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu și cuvântul lui pe care l-a aruncat în Maria și duh din El”). În schimb, nume că ho hyiòs to¤ theo¤ ori faptul de a-i atribui lui Isus nume divine constituie în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
constituie în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan", „I-am trimis șMarieiț duhul nostru” (19, 17), ró≤ se referă, spun comentatorii, la solul ceresc, la îngerul Gabriel. Constatăm, prin urmare, că numărul echivalentelor perfecte sau aproape perfecte este însemnat (mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan", „I-am trimis șMarieiț duhul nostru” (19, 17), ró≤ se referă, spun comentatorii, la solul ceresc, la îngerul Gabriel. Constatăm, prin urmare, că numărul echivalentelor perfecte sau aproape perfecte este însemnat (mai mult de o treime din numele divine din Coran au astfel de echivalente
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență. Fluiditatea culorilor de apă, inefabilul lor fac ca imaginea să devină similară respirației naturii. Peisajul în acuarelă nu trăiește prin mase sau cantități, ci doar prin transparențe și duhul locului. Acest spirit al locului traversează deopotrivă acuarelele din spațiul autohton cît, mai ales, pe acelea din orizontul britanic sau din Normandia. Puritatea aerului de la țărmul mării permite artistului surprinderea diafanității și a infinitelor nuanțe cromatice rezultate din jocul fantast
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
integreze otologiei ca ramură a lingvisticii. Apartenența punctuației la ortografie a fost sesizată încă din anul 1828, de către I. H. Rădulescu, în -Prefață la,, Gramatica românească „ Ă,, Cel mai delicat și cu gândire lucru în ortografie și care face cinste duhului românesc este punctuația ; ea desparte și face clare judecățile noastre, arată șirul și relația lor și ne face să înțelegem și să ne facem înțeleși în scrierile noastre și ea singură împlinește sfârșitul pentru care s-au aflat regulile ortografiei
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
revitalizare), iar cele trei tipuri de rituri de salvare se referă, de fapt, la un singur tip de ritual, legat de atingerea stării de transă, adică de fabricarea prin mijloace rituale a unor multiple identități, În vederea vindecării, divinației sau alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În diferite ceremonii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturii se datorează acțiunii acestei puteri, care se comportă și are sentimente asemenea ființelor umane. Sintetizând ideile lui Tylor și ale altor antropologi evoluționiști, Marvin Harris (2001, p. 202) afirmă: Animismul există oriunde apare o credință În suflet, spirite, demoni, duhuri rele și bune sau categorii similare. Tylor fixează rădăcina acestor concepte În credința omului În existența sufletului. Această credință, care se Întâlnește În orice cultură, rezultă din experiența subiectivă, dar universală, a viselor și viziunilor. În vise și viziuni, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o anumită parte a persoanei care supraviețuiește morții, fie ca un spirit care protejează acea persoană, sufletul poate „fugi” În vis sau În timpul activităților cotidiene, mânat de un fel de intenții călătoare. Sau poate fi răpit de alte puteri, duhuri, vrăjitori, animale magice etc. Recuperarea sufletului implică o călătorie periculoasă, marcată de obstacole și lupte, călătorie care se realizează Într-o stare de transă. Este acțiunea predilectă a vindecătorilor specializați, fie ei numiți vrăjitori, șamani sau vraci; b) intruziunea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oțet, usturoi pisat și pelin ș...ț. De asemenea, lângă el sunt puși trei pui negri de găină. Călușarii se purifică, spălându-se pe față cu apa din cele trei vase, mestecând pelin și usturoi (plante care apără de puterea duhurilor malefice). Apoi, Încep dansul, Învârtindu-se În cerc, În direcția opusă mișcării acelor de ceasornic (antiorară). Ei joacă anumite dansuri, despre care cred că au putere de vindecare. Când sar pe deasupra celui bolnav, ei trebuie să Îl atingă cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1987, vol. IV, p. 147). Eficiența acestui „rit verbal” variază În funcție de formulele folosite. Unele sunt mai puternice (adică fac apel la forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar extrem de eficiente), altele sunt mai slabe (fac apel la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
făcut de mâna omului, și vrăjit, supus unui tratament magic. Navigatorii portughezi din secolele al XV-lea și al XVI-lea au observat că africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mult spiritele trebuie să se extindă pentru a face acest vacuum mai voluminos. ș...ț Imaginați-vă aceste spirite trecând din mormânt precum Îngerii Înaripați pe deasupra teritoriului suveran, zburând peste munții vrăjiți și peste câmpii, trecând tot mai departe, ca duhuri care au prins trup, tremurând nesigure, neștiind ce se așteaptă de la ele (1997, p. 175). Ofrande și sacrificiitc "Ofrande și sacrificii" Forme ale comunicării cu sacrultc "Forme ale comunicării cu sacrul" Una dintre preocupările fundamentale ale oricărei societăți este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din câmp În spațiul domestic) urmează o schemă secvențială, cu elaborări simbolice mai ample pentru stagiul de nesiguranță dintre sfârșitul unui anotimp și Începerea celuilalt (spre exemplu, ceremoniile folclorice europene legate de Înnoirea anului cunosc numeroase rituri de apărare de duhurile malefice, rituri de propițiere, confruntări simbolice cu măștile care Întrupează forțele răului, acte magice, ofrande și sacrificii). Întregul ansamblu „este conceput pentru a dramatiza concluzia unei anumite etape a vieții și pentru a aduce, prin proceduri cvasimagice, fertilitate, prosperitate, căldură
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile de Învigorare exprimă renașterea forțelor binelui și victoria lor asupra duhurilor malefice. Frecvent, acest mesaj este transmis prin punerea În scenă a bătăliei mitice dintre divinitățile primordiale cu ajutorul unor lupte Între măști. Un alt rit de Învigorare este „căsătoria sacră”, În care regele sau preotul suprem se Însura cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică mai multe familii de rituri: a) sacrificarea unui animal: porcul În ceremoniile calendaristice de iarnă sau mielul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniale: În forme moderate sau orgiastice, acestea celebrau fertilitatea și propițiau, prin consumul excesiv, forțele naturii să dăruiască aceleași roade și În anul sau momentul calendaristic ce urma să vină; d) așteptarea morților: În acest interval de „Între și Între”, duhurile celor dispăruți revin printre cei vii și solicită Îndeplinirea unor rituri de hrănire (alimente precum turte, colaci, grâu fiert Îndulcit sau colivă sunt lăsate peste noapte pentru ca ei să se Înfrupte sau sunt date de pomană celor săraci) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]