19,957 matches
-
agale prin dreptul fetei concentrate pe receptor părînd că pe mine nu m-au băgat În seamă și În mai puțin de 30 de secunde am văzut un fum subțire Înălțîndu-se din buzunarul de la pardesiul Mașei care continua sune-n gol fără să-și dea seama că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai fi, pare Îndoielnic că lumea va da buzna să-ți cumpere volumul În loc de hîrtie igienică Electrolux ori o cutie Allways arctic, mă simt curată și uscată. Editoarea ar mai putea organiza turnee prin țară, pentru a te prezenta țăranilor gol, cu o carte-n mînă, pe podium, la cămin. Rezumat: partea bună e că nimeni nu vrea să fii promovat. Ce rost ar avea, cînd există Coelho. Iar benzina s-a scumpit. 3.Vă gîndiți la un anumit public atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceas în care anevoie îmi mai simțeam carnea; dacă mă zgâriam atunci, nu mă durea. Și totuși îmi simțeam nervii ca o plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Huber, cu frumoasa Ivy, vom mai vorbi. Ceilalți se știu. Ascultînd-o cum înseamnă nume și decide pentru mine, nu știam dacă trebuie să mă întristez sau să mă amuz. O priveam, și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe care îl respect cu tineri sau tinere eurasiene. Fetele au întors curioase capetele către ușă. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Eram fericit că-mi vorbise așa. Mărturisii că socotesc vaishnavismul una din cele mai elevate religii, și de aici porni o discuție asupra religiilor, susținută mai ales de Mantii și de mine, pe care Maitreyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvânt. ― Ce știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau să mă explic. Mantu voi s-o mângâie, dar ea se smulse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum? Aprinse lumina în bibliotecă, dar, în loc să se apropie de masa unde se aflau fișele, se îndreptă către cealaltă odaie, unde nu era lampă. Se uită în dreapta și în stânga, nu cumva să o surprindă cineva, și apoi îmi întinse brațul, gol până la umăr. ― Încearcă orice poți cu el, sărută-l, mîngîie-l; ai să vezi că nu simt nimic... Cu mult înainte, vorbiserăm o dată împreună despre voluptate, și îi spusei că cineva care știe iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la Lacuri, către seară, când știa că aproape toată lumea era ocupată. Singura Chabii a voit să ne întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva ziîe (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea fix în gol, cânta fără nici o noimă), d-na Sen n-a lăsat-o și ne-a dat drept tovarășă pe sora lui Khokha, o văduvă tânără și timidă, care muncea ca o roabă și nu avea altă dată prilejul să se plimbe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul trece, mi-am spus, (De atunci am învățat eu refrenul acesta, care mi-a ajuns mai târziu un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg de ce: nu are continuitate, nu se ocupă de ea, de cariera ei, vreau să spun. A fost și a rămas o amatoare... Dar din ce-o fi trăind? Cine o fi întreținînd-o? Hrisanti zâmbi, încurcat, cu privirile pierdute în gol. - Nu știu. Poate nu știe nimeni. Ea o ține una și bună: ca e îndrăgostită de același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la " Floarea-soarelui". Dar, pretinde, încă nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întorc. Rezemat de singurul camion care mai rămăsese, von Balthasar mă privea lung. Dar parcă nu m-ar fi văzut. - Astea-s tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat. N-am mai privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum cazul dumitale devine extrem de interesant: nu mai e vorba de un caz de "mort în viață", ci de cu totul altceva; ce, exact, încă nu știm... " Să fiu prudent, să nu fac vreo greșeală și să mă dau de gol... Azi, mâine vor întreba de nume, de adresă, de meserie. În fond, de ce mi-ar fi teamă? N-am făcut nimic. Nu știe nimeni nici de plicul alb, nici de plicul albastru..." Și, totuși, fără să înțeleagă de ce, voia cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o masă, trei bărbați își terminau halbele de bere. "De aceea n-au aprins decât becul din tavan, cel mai slab, își spuse; fac economie de curent." Se așeză pe canapeaua lipită de perete și rămase cu privirile pierdute în gol. Așteptând chelnerul, nu știa dacă va cere și el o halbă de bere, sau o sticlă de apă minerală și o cafea. Curând cei trei se ridicară cu zgomot de pe scaune, pregătindu-se de plecare. - Nici de data aceasta n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici, pe pământ, în viața de toate zilele... - Ieronim, nu te mai înțeleg... Și i se păru că zâmbetul care-i luminase figura începe să se șteargă, și privirile se pregătesc să se depărteze, gata să se piardă, absente, în gol. - Pentru că dumneata, Oncle Vania, continuă Ieronim cu un alt glas, mai blând și totuși mai solemn, dumneata te în-căpățînezi să reduci înțelegerea la exercițiul rațiunii, ca la șah. Dar știi foarte bine că nici arta, nici viața nu pot fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse iar. Negrul Îl urmări cu privirea cum se ridică În genunchi, cu brațul drept legănÎndu-i-se, cum Își ia mîna dreaptă și și-o bagă Între genunchi și apoi cum se ridică trăgÎndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți pot spune că pe ce sumă vrei. Da’ ce zici de opt sute de pesete? Atîta am aici. Pe atunci asta făcea aproape o mie de dolari. — Bine, am spus, dispărÎndu-mi toată liniștea aia interioară și fiind Înlocuită cu golul de dinaintea oricărui pariu. Cine cere? — Eu. Am luat În mînĂ cîte o monedă grea de cinci pesete și ni le-am răsturnat pe dosul celeilalte mîini, acoperindu-le. — Ce ai? Mi-am luat mîna și am văzut, pe moneda mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața. Și acum, așa cum stăteam Întins În tranșee, eram leoarcă de transpirație, mi-era foame și sete și, odată trecut pericolul atacului, rămĂsesem gol pe dinăuntru. — Sigur nu sînteți ruși? ne Întrebă soldatul. Au apărut ruși pe-aici astăzi. — Așa e. Dar noi nu sîntem ruși. — Tu ai față de rus. — Nu. Te Înșeli, tovarășe. Am o față destul de haioasă, da’ nu-i chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-l făcuse să simtă pișcăturile alea usturătoare pe scalp, care erau o reacție clară În fața pericolului, așa cum un cîine de vînĂtoare Înțepenește cînd simte mirosul de prepeliță. La Început nu simțea pișcăturile. Înainte, pericolul și teama Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să se forțeze să facă un pas pe niște picioare amorțite de parcă ar fi fost paralizate. Dar toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-au distrus pe cei mai buni. Ba nu. Merită. Ea Începuse să plîngă, În timp ce Enrique mînca În continuare. Nu mai plînge, Îi spuse. Ce-avem de făcut e să ne gîndim cum putem să facem noi treaba, să umplem golurile. — Dar e vorba de fratele meu. Nu-nțelegi? Fratele meu. — SÎntem frați cu toții. Unii-s morți și alții vii. Ne trimit acasă acum ca să mai rămÎnem cîțiva. Altfel n-ar mai rămÎne nici unul. Și acum trebuie să muncim. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu ochii Închiși, buzele lor s-au atins, iar fericirea era acolo, fărĂ durere; Întoarcerea acasă o simțea fărĂ durere, senzația că era În viață se Întorsese și confortul de a fi iubit, fărĂ nici urmă de durere. Așadar fusese golul lăsat de iubire, care acum era umplut, și cele două perechi de buze În Întuneric apăsÎnd una pe cealaltă și făcÎndu-i să se simtă acasă Într-un fel fericit și blînd, Întunecat și călduros, și nici urmă de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
povești din care reiese cît de deștepți sînt. — PĂi pînĂ acu’ n-au fost prea deștepți. — Vor să te Înfometeze. Cică după cîteva nopți În pădure o să te Întorci. Cică dac-auzi cum strigă un cufundac și tu ai stomacu’ gol o să te-ntorci imediat. Ce le-a dat mama să mănÎnce? — O, ceva groaznic. — Bine. — Am găsit tot ce era trecut pe listă. Mama s-a culcat, o durea capu’ Îngrozitor. I-a scris lu’ tata. — Ai văzut scrisoarea? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care-i cădea pe față și se gîndi o vreme la elefant, cum i se mișcau urechile alea enorme, cînd se oprise În pădure, și cum colții grei Îi trăgeau capul În jos. În noaptea aia, David se gîndi că golul pe care-l simțea În stomac cînd Își aducea aminte de elefant era din cauză că-i era foame. Dar nu era așa și În următoarele trei zile avea să afle asta. A doua zi a fost și mai rău - cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu șanțurile de pe margini și pădurea și mlaștinile, realizînd că doar mașina diferă, că numai cine e cu el diferă, Roger simțea cum crește din nou În el acel gol pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu credea ce zice. Însă suna bine, așa cum o spusese: — Te iubesc foarte mult și o să-ncerc să fiu bun cu tine. — Și o să te Înveselești. — Da, o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe sub cearșaful cu care se-nvelise peste noapte. Nu voia s-o trezească și-i era teamă că dacă o sărută s-ar putea s-o scoale, așa că se-mbrăcĂ și se duse În oraș. I-era foame, simțea un gol În stomac, era fericit, așa cum mergea inspirînd mirosurile dimineții, văzÎnd și auzind păsĂrile, simțind și mirosind briza care Încă mai bătea Încă din Golful Mexicului. Se duse la celălalt restaurant, care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
viața, dacă nu un hohot, măcar un surâs, notând pe o hârtie: Culmea ironiilor De râsul copiilor Să pui cap bețiilor Pe Șoseaua Viilor.” După ce citesc această ultimă fâlfâire de spirit a lui Păstorel, privesc la ieșean. El cată în gol... Îl las oarece timp să-și revină. Când ochii i s-au limpezit, îl întreb: Ce s-a întâmplat, prietene, de ai rămas așa pierdut în gânduri? Meditam la ultimele cuvinte ale lui Păstorel doar... Ori mi se pare mie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
totul ca purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]