19,488 matches
-
a afirmat că, înainte de finală, tensiunea l-a afectat cel mai tare pe Adrian Țuțu, care a primit perfuzii, dar și pe Valentin Dinu. Bogdan Angheluță, vărul lui Narcis Ianău, a spus că „Țuțu a fost dus la dispensarul din incintă, însă medicii de acolo nu l-au tratat până ce nu a sosit un reporter cu o cameră de luat vederi.” Concurentul a cântat melodia „Sunt român, deci pot” pe ritmuri de hip hop. Mihai Petre l-a felicitat și i-
Adrian Țuțu () [Corola-website/Science/323493_a_324822]
-
secolul al XIV-lea de breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre aceste trei turnuri, cel mai nordic este Turnul Dulgherilor. Datarea turnului se poate face pe
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
aceste trei turnuri, cel mai nordic este Turnul Dulgherilor. Datarea turnului se poate face pe baza elementelor stilistice și formale doar cu o mare aproximație, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii. Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări, lucrările de fortificare a incintei Cetății Sibiului fiind continuate în cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a fost restaurat
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele trei turnuri se întind astfel de la nord la sud: Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor și Turnul
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
recentă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Însă în acea perioadă se ridicau deja rondele de artilerie sau bastioane, iar rolul unui turn de asemenea proporții și, mai ales, astfel plasat ar fi fost minor. Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări, lucrările de fortificare a incintei Cetății Sibiului fiind continuate în cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Olarilor a fost restaurat
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
teatrale până în anul 1949, când sala a fost afectată de un incendiu. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Printre elementele componente ale acestei incinte este inclus și Bastionul Gros, azi teatru, situat între str. Cetății nr. 5 și bd. Spitalelor. De asemenea, Sala Thalia (teatru orășenesc între 1788-1945), construită pe Turnul Gros și situată pe str. Cetății nr. 5, este inclusă pe aceeași listă
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
zidurile sale se mai află și în prezent cinci ghiulele. În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. În incinta acestui bastion, comitele Michael von Brukenthal a amenajat în secolul al XVIII-lea o grădină cu fântână și oranjerie, cu o ruină artificială și cu o colină amenajată din bucăți de stâncă. Cu prilejul festivităților militare, pe platforma bastionului erau
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
ale orașului medieval, în scopul realizării unei mai bune legături între vechiul burg medieval și noile cartiere ale orașului. Modul în care arăta acest turn este cunoscută astăzi datorită unor picturi în acuarelă realizate de pictorul amator Johann Böbel (1824-1887). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
jumătate a secolului al XIV-lea, s-a construit o a treia centură de fortificații a orașului Sibiu. Aceasta era formată din ziduri cu turnuri de apărare, precum și cu porți de acces în cetate. Din cea de-a III-a incintă fortificată a orașului mai există în prezent trei turnuri aflate pe strada Cetății (Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor), alte câteva turnuri de apărare, un turn de poartă, precum și fragmente de curtine. Acestea sunt datate în perioada 1357-1366. Odată cu
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
în prezent trei turnuri aflate pe strada Cetății (Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor), alte câteva turnuri de apărare, un turn de poartă, precum și fragmente de curtine. Acestea sunt datate în perioada 1357-1366. Odată cu construcția celei de-a treia incinte de fortificație a orașului, s-au construit și porți de acces în cetate, printre care și Poarta Cisnădiei. Denumirea sa provenea de la strada Cisnădiei, în capătul căreia a fost construită poarta. Cercetările arheologice efectuate în ultimii ani au scos la
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
dinspre sud (din exteriorul fortificațiilor), în timp ce a doua a fost realizată în 1838 și prezintă turnul dinspre strada Cisnădiei (fosta Heltauergasse, azi strada Nicolae Bălcescu), adică din interiorul fortificațiilor. La începutul secolului al XIX-lea, porțile cetății și zidurile de incintă au început să stânjenească dezvoltarea orașului, ele devenind inutile. În exteriorul zidurilor s-a construit cartierul Josefin. Pentru realizarea unei bune legături între vechiul burg medieval și noile cartiere, magistratul orașului a hotărât, în prima jumătate a secolului al XIX
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
avea trei deschideri boltite, dintre care două pentru pietoni și o deschidere centrală pentru trăsuri și căruțe. Pentru a proteja această intrare în oraș, deasupra porții s-a construit un turn masiv de formă dreptunghiulară, care era situat în exteriorul incintei fortificate. Turnul avea trei etaje și era prevăzut cu metereze dreptunghiulare, realizate în special pentru a permite executarea focului de archebuze. Partea superioară a turnului era ieșită în afară și sprijinită, la fel ca majoritatea turnurilor sibiene, pe console în
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
lungime, 2,1 m lățime și 1 m înălțime. Gla a fost cea mai mare cetate miceniană care nu a fost cucerită niciodată. Situată pe o creastă de stâncă înaltă de 70 m., înaintând spre mijlocul lacului Copais, Gla avea incinta exterioară lungă de 700 m, zidul ciclopic, făcut din bucăți mari de piatră dură, avea 8 m lățime și 20 m înălțime. Erau 4 porți retrase în interior (protejate de perechi de ziduri în zig-zag), bastioane uriașe, un palat cu
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
menționat într-un pomelnic descoperit la biserica din Costești. În Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. ÎI, 1976, p. 896, se menționează că biserică parohiala "Sfântă Treime" cu pridvor adăugat și frescă originală datează de la 1732, ca și zidul de incinta. Biserică a fost refăcuta în 1869 și 1925.
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Oltean proprietarii firmei SC Maviprod SĂ, sunt patrioți locali și nu au demolat clădirile cum a făcut o altă familie cu o altă mare întreprindere pe care a vândut-o la fier vechi pentru a-și rotunjii conturile bancare. În incinta fostei fabrici sunt produse tigăi, iar alte spații sunt folosite că silozuri pentru furaje și cereale. Din exterior, fabrica din Hațeg pare abandonată, în schimb berea Hațegana este fabricată în prezent la Craiova. Compania mai deține în România patru unități
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
cauzei s-a tărăgănat și abia în iunie 2008, Prefectura a eliberat hotărârea pentru punerea în posesie a conacului cu dependințele acestuia și 35 de hectare de teren din fosta moșie către moștenitorii familiei Strâmbeanu. Deoarece conacul și zidul de incintă se află pe Lista monumentelor istorice, ele nu pot fi demolate sau reconstruite decât cu aviz. În anul 2009, moștenitorii generalului Strâmbeanu au inițiat o serie de demersuri pentru scoaterea monumentului din patrimoniul cultural național, pretextând că nu dispun de
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
1711) în așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai piatra în jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul Nicolae Mavrocordat (1711-1715) a reușit să repare și să acopere biserica, construind ziduri de incintă și chilii în curte. Nici aceste lucrări nu au durat mult, deoarece în 1740 tătarii au prădat crunt biserica, jefuind-o de odoare. Într-un document din 12 septembrie 1740, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]