19,069 matches
-
chiar aceste vii, pe care le admiră cei care nu le cunosc, sînt atît de epuizate de bătrînețe încît nu mai aduc aproape nici un profit din cultivarea lor [...]. [...] Ce să mai spun de celelalte regiuni ale acestei cetăți, care, după cum mărturisești, ți-au stors lacrimi? Ai avut sub ochii tăi un pămînt care a fost pretutindeni devastat, abandonat, acoperit de mărăcini, mut și tenebros, chiar și drumurile militare sînt atît de desfundate, ele trec peste șiruri de munți cu asemenea coaste
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încet în apă, Queequeg îl crestase cu sabia-i ascuțită, pentru a face o gaură mare la temelia lui; apoi, lepădînd sabia, își vîrîse brațul lung în gaură și-l scosese astfel pe bietul Tashtego, ținîndu-l de chică. Queequeg ne mărturisi că, la primul sondaj, nimerise peste un picior; dîndu-și seama că, într-o asemenea poziție, indianul ar fi putut s-o pățească, Queequeg îi slobozise piciorul și, printr-o manevră abilă, îl răsucise pe Tashtego în așa fel, încît, la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și unsuroasă a acestor globule gingașe, mătăsoase, coagulate abia de-o oră; ele mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau crezare străvechii superstiții a lui Paracelsus, care spunea că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
substanță foarte plăcută la vedere și apetisantă; după cum o arată și numele, e bogat colorată, ca o prună alb-aurie smălțuită cu pete de un purpuriu intens, aidoma unor rubine. Cu greu te poți stăpîni să nu guști din acest pudding. Mărturisesc că, odată, m-am furișat înapoia arborelui trinchet și am mîncat o bucată: ei bine, avea gustul pe care ar fi putut să-l aibă un cotlet regal tăiat din coapsa lui Ludovic cel Gros, dacă acesta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cred nu numai că stelele sînt niște insule, dar că înseși mările lor pașnice, nețărmurite, se contopesc, undeva, dincolo de zare, cu cerurile albastre, alcătuind astfel Calea Laptelui, cea cu talazuri albe. După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el le răspunse că pricina acestei însănătoșiri subite este următoarea: în momentele acelea critice, își adusese aminte de-o trebușoară pe care nu apucase s-o facă pe uscat, așa că-și schimbase gîndul în ce privește moartea: încă nu putea să moară, mărturisi el. Oamenii îl întrebară atunci dacă viața sau moartea erau, pentru el, o chestiune ce depindea de voința și bunul lui plac? Firește, le răspunse el... într-un cuvînt, Queequeg își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-și lasă la apă bărcile. Operațiunea asta se repetă de mai multe ori, pînă ce începu să se lumineze de ziua, dar degeaba: nu găsiră nici o urmă din ambarcațiunea dispărută. După ce-și sfîrși povestea, căpitanul corabiei străine își mărturisi gîndul ce-l adusese la bordul corabiei noastre: voia ca aceasta să i se alăture pentru ca, navigînd amîndouă paralel, la o distanță de patru-cinci mile una de alta, să cuprindă un orizont dublu în cercetările lor. Ă Pun prinsoare că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii culți din Muntenia, dovadă frazeologia naționalistă mai în floare în Muntenia. Și nu e mult de tot de când Bucureștiul ținea sus steagul latinismului (Revista contemporană) împotriva spiritului critic moldovenesc. Că acest curent a fost mai tare în Muntenia, o mărturisesc și contemporanii. Așa, M. Kogălniceanu, în al său Cuvânt introductiv la cursul de istorie națională, 1843, zice: " În mine veți găsi un român, însă niciodată până acolo ca să contribuiez la sporirea romanomaniei, adecă mania de a ne numi romani, o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
doctorul Meyer, dacă n-a constatat un grad de sminteală la bucureșteni și că acest doctor i-a răspuns că sminteala ajunsese la gradul al doilea. Cum că din pricina acestei lupte cultura muntenească a fost mai în scădere, ne-o mărturisesc de la început scriitorii vremii. M. Kogălniceanu, în 1855, zice: " În Moldova, care nu inspira aceleași îngrijiri revoluționare ăsubl. de Kogăln.î, apăsarea spiritelor fu mai blândă. De aceea și inteligența au dat mai mult semn de viață..."1 Și înșiră
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintr-o generație mai tânără, vorbește adesea de revistele mai vechi moldovenești. 1 Cugetări, "Revista romînă" ă1863î, p. 357. 2 Scrisori, p. 34. ăCătre I. Negruzzi, aprilie 1868.î Că tendința și spiritul Convorbirilor nu au fost o noutate, o mărturisește dealtmintrelea și dl Maiorescu, când zice, cum am văzut, că direcția nouă începe cu Alecsandri, de la 1860. Era imposibil să nu vorbească despre "criticul" Alecsandri, căci acesta era în "Junimea". Ba dl Maiorescu mărturisește chiar și influența vechii școli critice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu au fost o noutate, o mărturisește dealtmintrelea și dl Maiorescu, când zice, cum am văzut, că direcția nouă începe cu Alecsandri, de la 1860. Era imposibil să nu vorbească despre "criticul" Alecsandri, căci acesta era în "Junimea". Ba dl Maiorescu mărturisește chiar și influența vechii școli critice asupra "Junimii"; mai mult, mărturisește că "Junimea" este o continuare a acelei școli, când ne spune că: "V. Alecsandri, prin scrieri și sfătuiri orale, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
când zice, cum am văzut, că direcția nouă începe cu Alecsandri, de la 1860. Era imposibil să nu vorbească despre "criticul" Alecsandri, căci acesta era în "Junimea". Ba dl Maiorescu mărturisește chiar și influența vechii școli critice asupra "Junimii"; mai mult, mărturisește că "Junimea" este o continuare a acelei școli, când ne spune că: "V. Alecsandri, prin scrieri și sfătuiri orale, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor și de a o primi așa cum iese ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193. ne zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea sa (1826), exploatarea ei de către boieri. Constantin Radovici din Golești mărturisește că și el a făcut ca alții și spune că, după ce și-a deschis ochii, în urma călătoriei în Apus, l-a apucat mustrarea de cuget, fericind pe cei care n-au făcut ca dânsul, care n-au stors poporul! V.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
deși aceste din urmă sunt foarte puține și noi, primite numai de niște capete bolna 1 Să inspire piepturilor grosolane simțiri nobile. ve și stricate. Moderații, că trebuie a le subția, a le înnobila și a le români, și eu mărturisesc că m-aș învoi cu părerea domniilor-sale. Vin, în sfârșit, conservatorii ă aceștia erau ișlicarii î, astă veche rugină, care strigă cu glas de Stentor că se strică limba, plîngînd-o și bocind-o în gura mare"1 . Aplicarea aceasta a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de a face prin opera sa critică un mare serviciu limbii românești. Dar antipatia lui este mai mare față de latiniști, pe care îi zugrăvește cu mai mult umor. Acestui boier fin, care nu s-a putut niciodată disciplina, care, cum mărturisește însuși, n-a putut studia nici o ramură a științei, i se părea, îmi închipuiesc, că are în față o ființă cu totul de altă specie când se uită la un latinist, a cărui îndeletnicire sistematică și laborioasă era să cerceteze
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sună cam curios epitetul de "critică" alăturat la opere literare atât de obiective ca ale lui Caragiale. Când am vorbit de critica lui Alecsandri, întemeindu-mă pe operele sale dramatice, nu putea să încapă nici o obiecție, căci acele opere, cum mărturisește însuși autorul lor, au fost opere à thèse, scrise cu un anumit scop, extern artei: de a fixa anumite tipuri, care începeau să dispară, pentru a le transmite posterității și cu scopul, și mai extern artei, de a biciui anumite
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul se vede de altfel ușor în textele care caută în orice întâmplare simbolul ei uman și emblema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
să-i demonstreze că poate „la rigoare simula poezia” atât de bine, încât să-l oblige pe ironicul prieten să scrie o carte despre el. Astfel că, peste ani, pe deplin consacrat și în poezie, și în matematici, B. va mărturisi: „Cariera mea poetică sfârșește logic la cartea lui Vianu despre mine. Orice vers mai mult e o pierdere de vreme.”) „Stimulul” din tinerețe e poate mai puțin cunoscut; dar reacția, adică opera poetică a lui B. (și a doua reacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
tot felul de virtuți în fapte și în cuvinte și în felurite daruri duhovnicești”. La rândul său, Sfântul Ioan Gură de Aur (†407) afirmă că: „Biserica... este mai înaltă decât cerul și mai întinsă decât pământul”, iar Fericitul Augustin (†430) mărturisește că: „Biserica vine din timpul lui Abel și durează până la aceia care se vor naște la sfârșit și vor crede în Hristos, tot poporul sfinților care aparțin unei singure cetăți, Trupul lui Hristos”. O trăsătură de seamă a ecumenicității Bisericii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la teognosie și eclesiologie, care trebuiau lămurite și apărate în fața inovațiilor eretice. Putem afirma cu tărie că tema centrală a învățăturii de credință a Sfântului Niceta este taina Sfintei Treimi. El prezintă cu multă claritate interpretarea ortodoxă a acestei taine, mărturisind că există un singur Dumnezeu, întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cu toate că au comună natura sau ființa dumnezeiască, aceste trei Persoane sunt deosebite: Tatăl nu este nici Fiul, nici Duhul Sfânt; Fiul nu este nici Tatăl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Treimi. Sprijinindu-se pe unele texte neotestamentare, Sfântul Niceta arată rolul de viață făcător al Sfintei Treimi. Astfel, Tatăl ca făcător de viață este indicat în textele de la I Timotei 5, 12 și 6, 13 în care Apostolul Pavel zice: „Mărturisesc în fața lui Dumnezeu care viază toate”; despre Fiul, ca făcător de viață mărturisește El Însuși, când zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu și Eu le dau viață veșnică” (Ioan, 10, 28); iar Duhul Sfânt, ca dătător de viață, este indicat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
făcător al Sfintei Treimi. Astfel, Tatăl ca făcător de viață este indicat în textele de la I Timotei 5, 12 și 6, 13 în care Apostolul Pavel zice: „Mărturisesc în fața lui Dumnezeu care viază toate”; despre Fiul, ca făcător de viață mărturisește El Însuși, când zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu și Eu le dau viață veșnică” (Ioan, 10, 28); iar Duhul Sfânt, ca dătător de viață, este indicat în textul de la Romani 8,11 în care același Apostol al Neamurilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și să refacă unitatea creștinilor și viața pe întregul pământ. Sfântul Niceta subliniază, de asemenea, preștiința ca atribut al Sfintei Treimi, precizând că cele trei Persoane ale Sfintei Treimi participă, printr-o singură lucrare, la descoperirea tainelor dumnezeiești. Proorocul Daniel mărturisește că „Însuși Dumnezeul dumnezeilor și Împăratul împăraților este cel care descoperă tainele” (Daniel 2,47). Dar, toate descoperirile sunt prin Hristos, după cum El Însuși spune: „Nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și al Sfântului Duh>> (Matei 28,19). Această credință să rămână în voi, această zestre păziți-o, preaiubiților... (I Timotei 6, 20)”. Credincioșii de pretutindeni - precizează Sfântul Niceta de Remesiana - se unesc într-o singură adorare a persoanelor Sfintei Treimi, mărturisind prin aceasta, pe de o parte, unitatea ființei dumnezeiești, iar pe de altă parte, unitatea lor în credință primită de la Domnul prin Apostoli. „Așadar, vor adora pe Tatăl, vor adora pe Fiul, vor adora pe Sfântul Duh, cu una și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]