19,432 matches
-
două partide neoficiale: optimații și popularii. Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat. Pentru că un om să ajungă senator trebuia să fie cetățean român, să aibă statutul juridic de om
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
liberții vor putea intra și ei în senat, în contextul conflictelor civile și politice. Senatorii purtau toga "laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau în alte temple ori teatre. Ședințele durau o zi, dar se puteau prelungi. Atribuțiile senatului erau decizionale, pregăteau ședințele comițiilor, soluționau crimele grave și împărțeau jurisdicția publică
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
române, existau două principii: anualitatea și colegialitatea. Anualitatea presupunea participarea unui număr cât mai mare de cetățeni în administrarea Romei, dar și o limitare temporală a puterii magistrale. Colegialitatea depindea de antipatia românilor față de deținerea permanentă a puterii de către un magistrat superior, care tindea să ajungă tiran, având rolul controlului reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și o limitare temporală a puterii magistrale. Colegialitatea depindea de antipatia românilor față de deținerea permanentă a puterii de către un magistrat superior, care tindea să ajungă tiran, având rolul controlului reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare a nesupusilor și de "vocațio", dreptul de a constrânge înfățișarea acuzaților în fața instanței. Puteau convoca comitia centuriada în afara Romei. Consulii, în număr de doi, erau cei mai importanți magistrați. Erau aleși pentru un an, erau deținători de imperium, aleși de comitia centuriada. Erau aleși numai dintre patricieni, dar abia după secolul IV î.Hr., după impunerea legilor licino-sextiene, plebeii vor avea acces la consulat. Aveau atribuții juridice și civile, convocau
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de comițiile centuriade. Nu dispuneau de imperium, dar întocmeau recesamantul populației, organizau orașul, administrau parțial tezaurul public, întocmeau listele senatorilor și supravegheau moravurile. Censorii erau aleși dintre foștii consuli, despre care se credea că aveau o moralitate ireproșabila. Pretorul era magistrat ordinar, ales de comitia centuriada, deținea imperium, avea atribuții juridice la Romă. Supraveghea procesele și întocmea listele cu jurați. Dispunea de doi lictori la Romă și avea drept să se așeze pe scaunul curul. Din secolul III î.Hr., a apărut
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
procesele și întocmea listele cu jurați. Dispunea de doi lictori la Romă și avea drept să se așeze pe scaunul curul. Din secolul III î.Hr., a apărut praetor peregrinus, însărcinat cu litigiile dintre provinciali și dispunea de 6 lictori. Edilii, magistrați inferiori, erau de două tipuri-curuli-patricieni și plebei. Chestorii erau aleși de comitia tributa, indeplineua un pas către cariera politică și puteau accede la Senat. Aveau că atribuții administrarea tezaurului public și supravegheau arhivele statului. Inițial erau doi, apoi erau patru
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și limitată doar în cadrul Romei, precum și anularea competențelor lor în timpul unei dictaturi. Inițial doi, au crescut la cinci și ulterior, la 10 în secolul V î.Hr. În timpul expansiunii române, era nevoie de persoane care să guverneze noile provincii. Astfel, promagistratii-foști magistrați, îi înlocuiau pe magistrații în atribuțiile militare în provinciile atribuite lor. Spre sfârșitul republicii, cănd apăreau persoane care aveau tendințe de a deține puterea permanent, au apărut consulatul "sine collega", dictatură sau tribunatul plebei pe viață, noi magistraturi în timpul triumviratului
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Romei, precum și anularea competențelor lor în timpul unei dictaturi. Inițial doi, au crescut la cinci și ulterior, la 10 în secolul V î.Hr. În timpul expansiunii române, era nevoie de persoane care să guverneze noile provincii. Astfel, promagistratii-foști magistrați, îi înlocuiau pe magistrații în atribuțiile militare în provinciile atribuite lor. Spre sfârșitul republicii, cănd apăreau persoane care aveau tendințe de a deține puterea permanent, au apărut consulatul "sine collega", dictatură sau tribunatul plebei pe viață, noi magistraturi în timpul triumviratului. Românii respectau două principii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
cât și influența politică. Clasificările aveau sens predominant în funcțiile religioase, unde multe dintre posturile de preot erau sub restricția de a fi ocupate doar de patricieni. Relația dintre plebei și patricieni s-a înăsprit. Plebeii doreau să aibă proprii magistrați, dar au fost refuzați. Între anii 494-493 î.Hr., au refuzat să se mai înroleze și s-au retras pe Aventin, sau pe Muntele sacru, pentru a clădi propria lor comunitate În contextul nefavorabil, se acceptă înființarea tribunilor plebei, ajungând la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în Hispania au fost constituite provinciile Baetica, Hispania Ulterior și Hispania Interior. Termenul de "prouncia" a acoperit denumirea zonelor unde se exercită provincia. Romă a devenit o mare putere economico-militară a Mediteranei vestice. Senatul a iesit întărit, devenind ocrotitorul statului, magistrații aau servit că emisari, slujutori ai curiei și s-a ivit ierarhizarea senatorilor După Bătălia de la Zama, Cartagina a reușit o redresare impresionantă. A dezvoltat intensiv agricultură bazată pe irigații, a refăcut flotă, deși era încă supravegheată de regele Masinissa
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
istorii interne și externe. La ospețele romanilor erau cântate faptele de glorie ale marilor bărbați ai trecutului (carmina convivalia), prin acest mijloc fiind păstrate legendele despre începuturile Romei, utilizate de istorici mai târziu. Spiritul metodic al romanilor a obligat pe magistrați să aibă consemnate îndatoririle lor, să-și noteze activitatea în registre (acta) și să prezinte dări de seamă asupra ei (comentarii), ceea ce, împreună cu documentele privind situația economică (tabulae censoriae) și diferitele tratate, a dus la constituirea unor importante arhive. Aceleași
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Colbert 52 de ani), regele (33 de ani) fiind mai apropiat de marchizul de Louvois, care avea doar treizeci de ani și aceeași pasiune-războiul. Clanul lui Louvois rămâne cel mai influent până în 1685. Imediat Ludovic a diminuat influența profesiei de magistrat în favoarea administratorilor regali. Sprijinit de rege, Colbert, controlorul-general, a introdus codul civil (1667), codul penal (1670), codul maritim (1672) și codul comercial (1673). După moartea lui Colbert, codul negrilor (1672), "Code Noir" a clarificat drepturile sclavilor în coloniile franceze. Codul
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
penal de către Direcția Națională Anticorupție pentru infracțiunea de folosire a influenței ori autorității pentru obținerea de foloase necuvenite. Inculpatul Sorin Frunzăverde ar fi făcut demersuri pentru influențarea procesului electoral în direcția obținerii de mai multe voturi pentru un anumit candidat. Magistrații Curții de Apel Timișoara, în mai 2016, au condamnat definitiv pe Sorin Frunzăverde la 2 ani de închisoare cu suspendare și cursuri de reintegrare în societate.
Sorin Frunzăverde () [Corola-website/Science/304527_a_305856]
-
cu "laudabiliter valde bonum". Octombrie 1865 îl găsește pe Nicolae înscris la "Rechtsakademie" din Sibiu Facultatea Juridică. Pe parcursul studiilor la această facultate este premiat de mai multe ori cu "clasa prima cu distincțiune". În anul 1870 Nicolae este notar al magistratului orașului Făgăraș. Tot în acest an depune o cerere pentru examenul de stat pentru avocatură, iar în 1872 primește dreptul de avocatură din partea curții de Apel din Mureș și totodată depune jurământul de avocat în fața aceleiași curți. În Făgăraș reușește
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
27 august, Garibaldi a trecut granița în Elveția, apoi în Franța pentru a reveni apoi la Nisa. , comandantul Corpului al II-lea al armatei austriece, format din , a rămas impresionat, făcându-i un elogiu în cursul unei întâlniri cu un magistrat italian: În septembrie, Garibaldi a fost ales deputat în în colegiul Cicagna, de lângă Chiavari, și a revenit la Genova în ziua de 26 după ce trecuse prin diferite localități, de fiecare dată fiind primit cu entuziasm. A urmat o perioadă de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
drepturi ("civitas optimo iure"), printre care se număra și dreptul la vot. Un al doilea ordin de municipii îl constituia, de obicei, grupul fostele centre tribale importante. Spre deosebire de cele de prim ordin, locuitorii acestora nu erau cetățeni romani deplini (deși magistrații puteau deveni după pensionare), însă aveau datoriile unor cetățeni deplini, din punctul de vedere al taxelor plătite și al serviciului militar. Cel mai important drept care nu era conferit era absența dreptului de vot, care constituia dreptul suprem în Roma Antică
Municipium () [Corola-website/Science/303595_a_304924]
-
concluzii similare, prin studierea Scripturilor din punctul de vedere al unui cărturar umanist. Zwingli s-a născut la Wildhaus, cantonul St. Gall, Elveția, într-o familie proeminentă din clasa mijlocie, ca al șaptelea din opt fii. Tatăl său, Ulrich, era magistratul-șef în oraș, iar unchiul său Bartolomeu vicarul. Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și populația orașului Zürich, conducând la schimbări semnificative în viața civilă și politică a Zürichului. În particular, această mișcare e cunoscută pentru persecutarea anabaptiștilor
Huldrych Zwingli () [Corola-website/Science/303656_a_304985]
-
născut la Wildhaus, cantonul St. Gall, Elveția, într-o familie proeminentă din clasa mijlocie, ca al șaptelea din opt fii. Tatăl său, Ulrich, era magistratul-șef în oraș, iar unchiul său Bartolomeu vicarul. Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și populația orașului Zürich, conducând la schimbări semnificative în viața civilă și politică a Zürichului. În particular, această mișcare e cunoscută pentru persecutarea anabaptiștilor și a altor creștini adepți ai non-rezistenței. Reforma s-a răspândit de la Zürich în cinci alte
Huldrych Zwingli () [Corola-website/Science/303656_a_304985]
-
toate zonele în care disidența medievală (Waldenzi, Picarzi, Husiți, etc.) a slăbit puterea papală. Erau larg răspândiți în Țările de Jos, Germania, Elveția, Austria și Moravia. Respingeau asocierea Bisericii cu Statul, conceptul de Biserică Universală, botezul pruncilor, ocuparea slujbelor de magistrați, purtarea armelor și jurămintele. Credeau că Biserica este corpul credincioșilor separați de lume prin botezul primit voluntar pe baza mărturiei credinței personale. Credeau în suficiența Sfintelor Scripturi în tot ce ținea de credință și practică. Militau pentru libertate religioasă pentru
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
lor, Jan Matthys (ortografiat și sub formele Matthijs, Mathijz, Matthyssen, Mathyszoon), un brutar din Haarlem, și Jan Bockelson (sau Beukelszoon), un croitor din Leida, nu au întâmpinat dificultăți mari în a pune stăpânire pe oraș și a-i înlătura pe magistrați. Matthys era un adept al lui Melchior Hoffman care, după întemnițarea lui Hoffman la Strasbourg, a câștigat la rându-i numeroși adepți în Țările de Jos, printre care și pe Bockelson. Bockelson și Gerard Boekbinder vizitaseră Münsterul și se întorseseră
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se referă la arderea pe rug a lui Michael Servetus la Geneva pe 27 octombrie 1553. În apărarea lui Calvin și a magistraților genevezi, Beza a publicat în 1554 lucrarea "De haereticis a civili magistratu puniendis", tradusă apoi în franceză în 1560. În 1557, Beza s-a interesat în mod special de valdenzii Piemontului, persecutați de guvernul francez, și în favoarea lor a călătorit
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
pasteurs", dar și sufletul instituției de învățământ din Geneva pe care Calvin o fondase în 1559, constând dintr-un gimnaziu și o academie. Atât cât a trăit, Beza a rămas interesat de educația superioară. În calitate de consilier, se bucura de respectul magistraților și pastorilor. Geneva îi este îndatorată pentru fondarea unei școli de drept în care au predat pe rând François Hotman, Jules Pacius și Denis Godefroy, cei mai eminenți juriști ai acelui veac. Ca succesor al lui Calvin, Beza s-a
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]