21,807 matches
-
temei părerea că poezia nu va putea ține locul religiei vreme îndelungată, deoarece ea nu-i poate supraviețui mult timp. Religia este un mister mai mare ; poezia, un mister mai mic. Mitui religios reprezintă fundamentarea pe scară largă a metaforei poetice. De aceea, ridicându-se împotriva pozitiviștilor care "repudiază adevărul religios și adevărul poetic, considerându-le ficțiuni", Philip Wheelwright afirmă că "formula de care avem nevoie este... o formulă mito-religioasă". Un exponent englez mai vechi al acestei idei este John Dennis
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ea nu-i poate supraviețui mult timp. Religia este un mister mai mare ; poezia, un mister mai mic. Mitui religios reprezintă fundamentarea pe scară largă a metaforei poetice. De aceea, ridicându-se împotriva pozitiviștilor care "repudiază adevărul religios și adevărul poetic, considerându-le ficțiuni", Philip Wheelwright afirmă că "formula de care avem nevoie este... o formulă mito-religioasă". Un exponent englez mai vechi al acestei idei este John Dennis ; un altul, relativ recent, este Arthur Machen. *22 Putem reproșa cercetării literare mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în metaforă si mit. Trebuie să recunoaștem că există o gândire metaforică și o gândire mitică, adică, pe de o parte, o gândire care se exprimă prin metafore, iar pe de altă parte, o gândire exprimată prin narațiunea sau viziunea poetică. Toți acești termeni ne îndreaptă atenția tocmai asupra acelor aspecte ale operei literare oare unesc si leagă componentele tradiționale, "forma", și "conținutul". Acești termeni sânt orientați în amândouă direcțiile ; ei indică, pe de o parte, tendința poeziei către "pictură" si
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
după mesaj". În ultimii douăzeci si cinci de ani cercetările literare au urmărit atât aspectele teoretice, cit si cele practice legate de aceste probleme. Adică s-a încercat stabilirea unor tipuri de figuri de stil sau, mai precis, de imagini poetice ; și, de asemenea, au fost dedicate monografii si eseuri imagisticii anumitor opere sau anumitor poeți (Shakespeare dovedindu-se un subiect preferat). Deoarece "critica practică" a progresat cu deosebit zel, posedăm câteva excelente și pătrunzătoare lucrări teoretice și metodologice care analizează
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o strălucită analiză critică a operei lui Whitman, D. S. Mirsky spune : Imaginile separate, fracționate, din Song of the Broad-Axe (Cântecul securii) sunt nesfârșite imagini metonimice, exemple, specimene de elemente care exprimă caracterul constructiv al democrației. Am putea spune că metoda poetică obișnuită a lui Whitman este lărgirea sferei analizei, prezentarea detaliată a unor categorii mari, paratele. In poemele sale alcătuite pe baza paralelei, de pildă, în Song of Myself (Cântec despre mine însumi), el este stăpânit de dorința de a prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după etimologie ; stilistul caută să vadă dacă ele au "efectul metaforei asupra ascultătorului". Wundt refuză să considere drept metafore "transpozițiile" lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pletele de aur" ale elizabetanilor ; sau "câmpia de apă", "râurile de argint", "pajiștile smălțuite" ale clasicilor englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. *28 Cititorilor moderni, unele dintre aceste metafore (în special cele din poezia anglo-saxonă) le par îndrăznețe și "poetice", în vreme ce majoritatea celorlalte le par ofilite și demodate. Ignoranța, desigur, poate conferi o nelegitimă aparență de originalitate primelor exemple ale unei convenții poetice ou care cititorul nu este familiarizat, într-adevăr, metaforele etimologice ale unei limbi, care nu sunt "sesizate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
28 Cititorilor moderni, unele dintre aceste metafore (în special cele din poezia anglo-saxonă) le par îndrăznețe și "poetice", în vreme ce majoritatea celorlalte le par ofilite și demodate. Ignoranța, desigur, poate conferi o nelegitimă aparență de originalitate primelor exemple ale unei convenții poetice ou care cititorul nu este familiarizat, într-adevăr, metaforele etimologice ale unei limbi, care nu sunt "sesizate" de cei care o vorbesc ca limbă maternă, sunt luate întotdeauna de către străinii sensibili la analiză--drept realizări poetice individuale. *29 Pentru a simți
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
primelor exemple ale unei convenții poetice ou care cititorul nu este familiarizat, într-adevăr, metaforele etimologice ale unei limbi, care nu sunt "sesizate" de cei care o vorbesc ca limbă maternă, sunt luate întotdeauna de către străinii sensibili la analiză--drept realizări poetice individuale. *29 Pentru a simți și măsura intențiile metaforice ale unui anumit poet este necesar să cunoaștem în mod temeinic atât convențiile limbii, cât și convențiile literare. In poezia din engleza veche, bone-house și word-hoard sunt fără îndoială de același
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ceea ce am dori să contemplăm și să vedem sub toate unghiurile și în toate luminile, și oglindit într-un mod anume de focarul a fel de fel de lucruri asemănătoare. Trecând de la originea metaforei lingvistice si rituale la teleologia metaforei poetice, trebuie să ne referim la ceva mult mai cuprinzător - la întreaga funcție a literaturii de imaginație, în concepția noastră despre metaforă, patru vor fi elementele fundamentale : analogia, dubla viziune, imaginea senzorială revelatoare a imperceptibilului, proiectarea animistă. Aceste patru elemente nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
oare tratează imaginile 'metaforice nu prin prisma istoriei literare, ci prin prisma criticii literare. Două studii 'generale despre imaginile metaforice, unul american și celălalt german, par să merite o prezentare specială. In 1924, Henry Wells a publicat un studiu intitulat Poetic Imagery (Imagistica poetică) în care încearcă să stabilească o tipologie, și anume pe baza tipurilor de imagini ilustrate mai ales de literatura elizabetană. Bogată în observații pătrunzătoare și în generalizări sugestive, cartea reușește într-o măsură mai mică să construiască
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
metaforice nu prin prisma istoriei literare, ci prin prisma criticii literare. Două studii 'generale despre imaginile metaforice, unul american și celălalt german, par să merite o prezentare specială. In 1924, Henry Wells a publicat un studiu intitulat Poetic Imagery (Imagistica poetică) în care încearcă să stabilească o tipologie, și anume pe baza tipurilor de imagini ilustrate mai ales de literatura elizabetană. Bogată în observații pătrunzătoare și în generalizări sugestive, cartea reușește într-o măsură mai mică să construiască un sistem. Wells
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de asemenea, imagini intensive. Ele sânt imagini emblematice, "de breaslă" : pastorala și elegia aveau ambele, la apariția lui Milton, o serie de motive și de imagini care se foloseau în mod curent. Pot exista atât imagini șablon cât și "stiluri poetice" șablon. Caracterul tradițional, instituțional al imaginii intensive și legătura ei strânsă ou artele vizuale si cu ceremoniile simbolice îl fac pe Wells s-o asocieze - gândindu-se la istoria culturii - cu religia conservatoare, ou evul mediu, ou biserica, cu catolicismul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
aceea, eliptică. *37 Imaginea radicală - numită așa probabil din cauză că termenii ei se întâlnesc numai la rădăcină, la un nivel logic invizibil, ca o cauză finală, și nu prin alăturarea unor suprafețe dare - este imaginea al cărei termen minor pare "ne-poetic", fie pentru că este prea plat și utilitar, fie pentru că este prea tehnic, științific, savant Prin urmare, imaginea radicală .ia ca vehicul metaforic ceva ce nu are asociații emotive evidente, ce aparține prozei abstracte sau practice. *268 Astfel, Donne, în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Bacon, Brownie și mai ales în 'acelea ale lui Shakespeare. Prin definiție, imaginea expansivă este o imagine în care fiecare termen deschide imaginației o perspectivă largă și fiecare termen îl influențează puternic pe celălalt : "interacțiunea" și "întrepătrunderea" care, conform teoriei poetice moderne, reprezintă forme esențiale de acțiune poetică, sunt bogat ilustrate de metafora expansivă. Putem lua exemple din Romeo și Julieta: Yet, wert thou as jar As that vast shore washt with the farthest sea, I should adventure for such merchandise
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ale lui Shakespeare. Prin definiție, imaginea expansivă este o imagine în care fiecare termen deschide imaginației o perspectivă largă și fiecare termen îl influențează puternic pe celălalt : "interacțiunea" și "întrepătrunderea" care, conform teoriei poetice moderne, reprezintă forme esențiale de acțiune poetică, sunt bogat ilustrate de metafora expansivă. Putem lua exemple din Romeo și Julieta: Yet, wert thou as jar As that vast shore washt with the farthest sea, I should adventure for such merchandise. ** ** Dar chiar de-ai fi un țărm
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se krtünesc în versul Good things of day begin to droop and drowse (Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm). Treptat, pe măsură ce examinăm versul, ne dăm seama că subiectul și predicatul acționează unul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se krtünesc în versul Good things of day begin to droop and drowse (Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm). Treptat, pe măsură ce examinăm versul, ne dăm seama că subiectul și predicatul acționează unul asupra celuilalt ; dacă începem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un alt punct de vedere, specific literar, un sistem de imagini nenaturale, strâns împletite, întregul constituind ceva asemănător unui ritual obligatoriu sau unei liturghii. *49 Categoriile lui Pongs, pe oare le-am expus oarecum liber, prezintă particularitatea că leagă stilul poetic de concepțiile de viață. *50 Deși fiecare stil de epocă are propria lui versiune a acestor categorii, ele reprezintă moduri diferite, atemporale în esență, ide a privi viața și de a reacționa în fața ei. Totuși, toate trei categoriile lui Pongs
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
succese : de pildă, Hamlet e văzut ca o urmare la Tragedia spaniolă a lui Thomas Kyd ; iar Povestea de iarnă și Furtuna ca replici date de un teatru rival pieselor lui Beaumont și Fletcher. Dar nu toate studiile consacrate imagisticii poetice caută să surprindă secretele poetului sau să-i urmărească biografia lăuntrică. Există studii care se concentrează mai degrabă asupra unui element important al semnificației generale a unei piese - asupra a ceea ce T. S. Eliot numește "sistemul de sub nivelul intrigii și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
scape de destinul ei - să devină o stază contemplativă, un sistem "autoreflexiv" ; și, așa cum bine a arătat Joseph Frank, oranul modern (Ulysses al lui Joyce, Nightwood de Djuna Barnes și Mrs. Dalloway al Virginiei Woolf) a căutat să se organizeze poetic, adică "autoreflexiv". *5 Acest fapt ne în dreaptă atenția spre un important fenomen cultural : vechile narațiuni (epopeea sau romanul) se petreceau în timp - durata de timp tradițională pentru acțiunea unei epopei era de un an. în multe romane mari, -oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și a epocii în care este scris. Cel de al doilea tip (the romance) descrie, într-un limbaj ales și elevat, ceea ce nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla vreodată. *7 Primul tip este realist ; al doilea este poetic sau epic - astăzi putea noimi "mitic". Anne Radcliffe, Walter Scott, Hawthome sunt autori de romane aparținând celui de al doilea tip. Fanny Bumey, Jane Austen, Anthony Trollope, George Gissing au scris romane de primul tip. Cele doua tipuri polare indică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru conținutul ei..." Dacă acțiunea unui astfel de romanț este situată în trecut, autorul n-o face pentru a zugrăvi cu minuțiozitate acel trecut, ci pentru a-și crea, după cum se exprimă în altă parte Hawthorne, "un fel de... domeniu poetic, în care să nu se pună accentul pe faptele concrete..." *8 Critica analitică a romanului deosebește în generai trei elemente constitutive ale acestuia : intriga, caracterizarea personajelor și cadrul ; ultimul, oare capătă atât de lesne semnificație simbolică, este denumit, în unele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Anglia. *24 Adepții acestei metode, critici si artiști, au căutat s-o prezinte ca singura metodă artistică (dogmă care nu este nevoie să fie acceptată). Ea a fost expusă cu strălucire în lucrarea lui Percy Lubbock Craft of Fiction o poetică a romanului bazată pe practica și teoria lui Henry James. Credem că pentru a desemna această metodă este mai bine să utilizăm termenul de "obiectiv", deoarece "dramatic" implică ideea de "dialog" sau de "acțiune, comportament" (opusă lumii interne a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
decât al celor engleze. 301 El echivalează: drama == persoana a doua, timpul prezent ; epopeea = persoana a treia, timpul trecut; poezia lirică = persoana întâi singular, viitor. John Erskine, care în 1912 a publicat o interpretare a principalelor tipuri literare de "temperament" poetic, este însă de părere că poezia lirică exprimă timpul prezent și, pornind de la ideea că tragedia ar reprezenta ziua judecății -asupra trecutului omului - asupra caracterului său acumulat în destinul lui - iar epopeea, destinul unei națiuni, sau al unui neam, ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]