19,364 matches
-
că o astfel de soluție este inacceptabilă. De aceea, Sen propune o restricție a criteriului Pareto folosind ideea „indivizilor care respectă drepturi”, categorie prin care se are în vedere următoarea idee: un individ respectă drepturile celorlalți atunci când dorește ca: 1) preferințele sale pe perechea(ile) de alternative pe care el este decisiv, și cele pe perechea(ile) de alternative pe care nu este nimeni decisiv<footnote De-a lungul lucrării, voi discuta despre drepturile individuale ca despre „decisivități ale indivizilor” și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
decisiv a unui individ este suficientă, însă prefer termenii folosiți de mine deoarece îmi simplifică munca, mai ales în formalizare, și fac demonstrațiile mai ușor de urmărit. În concluzie, toți aceștia reprezintă doar convenții. footnote> să conteze necondiționat în determinarea preferinței sociale, și 2) preferințele sale pe perechile de alternative care se află în sfera personală a altui individ să nu conteze în determinarea preferinței sociale. Aceeași restricție este impusă și de Suzumura în (1978). Cum însă atât la Sen, cât
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este suficientă, însă prefer termenii folosiți de mine deoarece îmi simplifică munca, mai ales în formalizare, și fac demonstrațiile mai ușor de urmărit. În concluzie, toți aceștia reprezintă doar convenții. footnote> să conteze necondiționat în determinarea preferinței sociale, și 2) preferințele sale pe perechile de alternative care se află în sfera personală a altui individ să nu conteze în determinarea preferinței sociale. Aceeași restricție este impusă și de Suzumura în (1978). Cum însă atât la Sen, cât și la Suzumura această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ușor de urmărit. În concluzie, toți aceștia reprezintă doar convenții. footnote> să conteze necondiționat în determinarea preferinței sociale, și 2) preferințele sale pe perechile de alternative care se află în sfera personală a altui individ să nu conteze în determinarea preferinței sociale. Aceeași restricție este impusă și de Suzumura în (1978). Cum însă atât la Sen, cât și la Suzumura această soluție determină o condiționare a criteriului paretian slab, o voi dezvolta în capitolul dedicat condiției Pareto<footnote Voi prezenta totuși
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
slab, o voi dezvolta în capitolul dedicat condiției Pareto<footnote Voi prezenta totuși următoarea idee: atunci când căutăm să soluționăm paradoxurile libertariene (Sen și Gibbard) prin intermediul restricționării domeniului funcției de decizie socială, identificăm anumite profiluri care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
anumite profiluri care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora, și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora, și că problema lui Sen apare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora, și că problema lui Sen apare din cauza preferințelor care nu sunt liberale extreme. Toate aceste
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora, și că problema lui Sen apare din cauza preferințelor care nu sunt liberale extreme. Toate aceste soluții diferă de cea indicată de Sen (cea a indivizilor care respectă drepturi) în următorul mod: în primul rând, Sen (1976
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora, și că problema lui Sen apare din cauza preferințelor care nu sunt liberale extreme. Toate aceste soluții diferă de cea indicată de Sen (cea a indivizilor care respectă drepturi) în următorul mod: în primul rând, Sen (1976) amendează (după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de cea indicată de Sen (cea a indivizilor care respectă drepturi) în următorul mod: în primul rând, Sen (1976) amendează (după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mod: în primul rând, Sen (1976) amendează (după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
după cum am menționat deja) condiția Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto și nu pe cea a domeniului nerestricționat; în al doilea rând, soluția Sen introduce preferințele de gradul II în discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
discuția despre paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
paradoxul libertarian: fiecare individ are o preferință în privința alternativelor de pe agendă și o preferință despre cum să conteze preferințele pe alternativele din agendă. Niciuna dintre celelalte soluții nu procedează în acest mod, în sensul că nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă, asupra alternativelor care nu îl privesc, preferința lui recunoaște suveranitatea individului în a cărui sferă personală sunt acele alternative” [Fine, 1975, p. 1277]. Această formulă este însă insuficientă pentru a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă, asupra alternativelor care nu îl privesc, preferința lui recunoaște suveranitatea individului în a cărui sferă personală sunt acele alternative” [Fine, 1975, p. 1277]. Această formulă este însă insuficientă pentru a rezolva problema propusă de Sen în (1970a), (1970b), deoarece „nu exclude posibilitatea preferințelor asupra alegerilor celorlalți pentru că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care nu îl privesc, preferința lui recunoaște suveranitatea individului în a cărui sferă personală sunt acele alternative” [Fine, 1975, p. 1277]. Această formulă este însă insuficientă pentru a rezolva problema propusă de Sen în (1970a), (1970b), deoarece „nu exclude posibilitatea preferințelor asupra alegerilor celorlalți pentru că, spre exemplu, propoziția: «prefer ca tu să decizi pentru tine dacă să citești cartea sau nu, dar aș prefera să decizi să nu o faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât fiecare membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme care nu îl privesc” [Fine, 1975, pp. 1280-1281]. Dacă indivizii au astfel de preferințe, inconsistența nu mai apare (a se vedea secțiunea 3.1-4* pentru demonstrație
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm preferințele în așa fel încât fiecare membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme care nu îl privesc” [Fine, 1975, pp. 1280-1281]. Dacă indivizii au astfel de preferințe, inconsistența nu mai apare (a se vedea secțiunea 3.1-4* pentru demonstrație). 3.2. Restricția Farrell O sugestie asemănătoare formulează și Farrell în (1976). În cuvintele acestuia, soluția sa presupune „considerarea unui individ ca fiind indiferent între x și y
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
În cuvintele acestuia, soluția sa presupune „considerarea unui individ ca fiind indiferent între x și y, chiar și atunci când acesta poate să nu fie indiferent între aceste alternative. În interiorul regulii de alegere colectivă, această soluție este apropiată de spiritul ignorării preferințelor care sunt împotriva preferințelor (din sfera personală a altui individ” [Farrell, 1976, p. 8]. 3.3. Restricția Craven<footnote Un rezultat asemănător este prezentat de Seidl în (1975). Acesta propune ideea de toleranță: „pentru orice grup de indivizi, toate celelalte
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sa presupune „considerarea unui individ ca fiind indiferent între x și y, chiar și atunci când acesta poate să nu fie indiferent între aceste alternative. În interiorul regulii de alegere colectivă, această soluție este apropiată de spiritul ignorării preferințelor care sunt împotriva preferințelor (din sfera personală a altui individ” [Farrell, 1976, p. 8]. 3.3. Restricția Craven<footnote Un rezultat asemănător este prezentat de Seidl în (1975). Acesta propune ideea de toleranță: „pentru orice grup de indivizi, toate celelalte grupuri se declară neinteresate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
p. 8]. 3.3. Restricția Craven<footnote Un rezultat asemănător este prezentat de Seidl în (1975). Acesta propune ideea de toleranță: „pentru orice grup de indivizi, toate celelalte grupuri se declară neinteresate (în sens de indiferente) în a distinge (prin preferință) între stări sociale ce diferă numai cu privire la grupul de referință” [Seidl, 1975, p. 280]. Dacă indivizii sunt toleranți, atunci rezultatul de imposibilitate este eliminat. footnote> O soluție mai tare propune Craven în (1982): „dacă adopt viziunea potrivit căreia, atunci când vecinul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]