19,087 matches
-
față în a doua bătălia de la Langensalza. După război, familia regală hanoveriană exilată a avut reședința la Hietzing, în apropiere de Viena, însă a petrecut o bună perioadă de timp la Paris. George al V-lea nu a abandonat niciodată pretenția sa la tronul din Hanovra. Fostul prinț moștenitor a călătorit în prima perioadă a exilului. Când regele George al V-lea a murit la Paris, la 12 iunie 1878, Prințul Ernst August i-a succedat ca Duce de Cumberland și
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
absolvit colegiul și a devenit student al Universității din Leipzig, una dintre cele mai vechi universități germane. Familia lui și-a dorit să-și vadă fiul orientându-se spre avocatură, iar Möbius s-a supus în primul an de studiu pretențiilor părinților, apoi pasiunea pentru matematică, astronomie și fizică l-a copleșit, așa că a hotărât că este mai bine să-și urmeze chemarea decât să facă pe plac familiei. În 1813 Möbius a plecat la Göttingen și a studiat timp de
August Ferdinand Möbius () [Corola-website/Science/320859_a_322188]
-
și regele Victor Emmanuel al III-lea prin care Mussolini a devenit șeful guvernului italian. După modificarea drastică a legii electorale ("Legea Acerbo"), PNF a câștigat controversatele alegeri din aprilie 1924. La începutul lui 1925, Mussolini a renunțat la orice pretenție de democrație și a instaurat o dictatură totală. Din acel moment, PNF a rămas singurul partid legal din țară. Acest statut a fost oficializat printr-o lege adoptată în 1928 și Italia a rămas stat cu partid unic până la căderea
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
Unul dintre motivele acestei uniri a fost datoriile uriașe acumulate de guvernul texan, pe care SUA a acceptat să și le asume prin anexare. Ca parte din Compromisul din 1850, în schimbul preluării acestei datorii ( de dolari), Texasul a renunțat la pretențiile teritoriale asupra zonelor aflate astăzi în Colorado, Kansas, Oklahoma, New Mexico și Wyoming, pe care Texasul nu le controlase niciodată și pe care guvernul federal le capturase direct de la Mexic la începutul Războiului Mexicano-American. Rezoluția de anexare a fost subiectul
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
1936, ministrul de externe britanic Sir Anthony Eden a dezvăluit un plan secret de „înțelegere generală” cu scopul de a rezolva toate nemulțumirile Germaniei. Planul lui Eden cerea reîntoarcerea Germaniei în Liga Națiunilor, acceptarea limitării forțelor armate și renunțarea la pretențiile teritoriale din Europa în schimbul remilitarizării Renaniei, retrocedarea coloniilor africane ale Germaniei și „prioritate economică germană pe Dunăre”. În conscință, Germanii au fost informați că britanicii sunt dispuși să înceapă convorbiri privind permiterea remilitarizării Renaniei în schimbul unui „pact aerian” care ar
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
a deveni hegemon în Grecia Balcanică, a organizat o expediție în Tesalia urmând, ca din nord, subjugarea cetăților din Grecia centrală să urmeze în chip firesc (476). Grave tulburări în Pelopones, unde cetăți din Arcadia și Argos s-au ridicat împotriva pretențiilor Spartei de a se afla în poziție de hegemon, i-au împiedicat în cele din urmă pe laconieni să obțină rezultate în nord. Chiar și în Pelopones, cu toate succesele regelui Arhidamos, spartanii nu au mai izbutit să-și impună
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
nu au reușit niciunul din exegeții de până acum, făcând un adevărat inventar al poeziei de tinerețe, perioadă în care Coșbuc a scris atât poezii originale, cât și imitațiuni și traduceri. Unele dintre acestea au fost distruse de poet, necorespunzând pretențiilor sale, altele se află scrise în “caietele” mult invocate și dăruite unor prieteni. “Muza someșană”, “Familia”, “Cărțile săteanului român”, “Școala practică” sunt câteva din publicațiile care au găzduit poezia lui Coșbuc, însă cele mai multe informații despre prima etapă a creației poetice
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
de a permite acestor exilați să se întoarcă la casele lor, permițând să ia cu ei imaginile zeului lor și vasele lor sacre. Toate acestea s-au făcut printr-o proclamație, prin care proaspătul cuceritor s-a străduit să justifice pretenția sa la tronul babilonian. Exista încă o credință puternică cum că niciun om nu avea dreptul să conducă Asia de Vest fără a fi hirotonit de Bel și preoții lui. Prin urmare Cirus și-a asumat în continuare titlul imperial
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
-lea rege al Babilonului, în timp ce pentru sine a rezervat titlul mai amplu de „"rege al (altor) provincii"” din imperiu. În momentul în care Darius I a devenit rege al Persiei, fiind adeptul religiei zoroastriane, a încălcat vechea tradiție și astfel pretenția Babilonului de a conferi legitimitate conducătorilor din Asia de Vest a încetat să mai fie recunoscută. Pentru scurt timp Babilonia și-a recuperat independența sa, Nidinta-Bel luându-și numele de Nabucodonosor al III-lea și domnind din octombrie 522 î.Hr.
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar nu și asupra titlului, care este purtat de moștenitorul coroanei olandeze. Frederic I al Prusiei, un descendent pe linie feminină a lui Wilhelm Taciturnul, dar de o importanță mai mare decât Ioan Wilhelm Friso, a revendicat titlul
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
pe linie feminină a lui Wilhelm Taciturnul, dar de o importanță mai mare decât Ioan Wilhelm Friso, a revendicat titlul de Prinț de Orange la moartea lui William al III-lea. Acesta renunță prin Tratatul de la Utrecht din 1713 asupra pretențiilor teritoriale, dar nu și asupra titlului. Georg Friedrich, Prinț de Prusia, moștenitorul pe linie directă a lui Frederic poartă și actualmente titlul de "Prinț de Orange". În urma anexării de către Regatul Franței din 1673, Ludovic al XIV-lea îl autorizează pe
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
unde s-a întâlnit cu fostul său amant Adam Czartorysky. Reîntâlnirea a condus la o reuare a relației însă pentru scurt timp. După ce a împlinit patruzeci de ani, frumusețea sa s-a stins în mare măsură; a renunțat la orice pretenții romantice. Soțul ei a experimentat o transformare personală care a apropiat cuplul mai mult ca niciodată. În 1819 Alexandru I s-a cufundat într-un misticism religios și a rupt relația cu Maria Narishkina. De atunci, cei doi soți au
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
-și păstreze până atunci independența se supuneau împăratului. Despotul Epirului, Ioan Orsini (1323-1335), care încercase să cucerească partea occindentală a Thessaliei, era alungat și trebuia să evacueze teritoriul. Acum, când Thessalia era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o agitație profundă în regiunea Epirului, iar căderea despotatului nu era decât o chestiune de timp. Victoria bizantinilor la Arta grăbea finalul acestuia. Despotul Ioan era otrăvit de soția sa; Anna, care prelua
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
la scenele în care sunt prezentate violarea și uciderea Nadiei. Visconti a fost reabilitat de o hotărâre judecătorească din 1966. După cum declara Luchino Visconti în 1959, ""Rocco abordează una dintre problemele de bază ale vieții italiene, fără a avea însă pretenția să o rezolve. Tema filmului este emigrația internă. O familie din sudul Italiei e obligată să emigreze în nordul țării la Milano, în condiții precare de viață și de muncă. Milano este un oraș care primește și absoarbe oameni din
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
14 noiembrie 1944, Vlasov a citit la Praga „Manifestul de la Praga” în fața nou creatului „Comitetului de eliberare a popoarelor Rusiei”. Prin acest document, Vlasov consemna scopul luptei împotriva lui Stalin și anunța cele 14 obiective democratice pentru care lupta ROA. Pretențiile germanilor ca documentul să conțină și referiri antisemite a fost evitată în mod elegant de comitetul vlasovist. Totuși, documentul a conținut critici la adresa Aliaților occidentali, etichetați drept „plutocrații” care s-au aliat cu Stalin în tentativa de cucerire a Europei
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
1949 și 1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkutsk ș.a.), până în 1965, deși fuseseră "eliberați" în perioada 1956-1958. La "eliberare", majorității basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească și au fost forțați să semneze declarații ca nu au pretenții și revendicări de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat în momentul deportării. Câteva mii de basarabeni au hotărât să se stabilească în Kârgâzstan, având în vedere climatul blând și pământul roditor, condiții asemănătoare cu cele din Moldova. După
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
nu va recunoaște pe Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franței. Carol este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol și Henric au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou. Cei cinci ani de armistițiu (1444-1449) au fost fructificați de Carol pentru restaurarea regatului
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
fratelui mai mic al ducelui Ernest al II-lea, Albert, Prinț Consort. Însă Albert era soțul reginei Victoria a Regatului Unit și fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales era moștenitorul aparent al reginei. Prințul Eduard a renunțat la pretenția sa asupra ducatelor în favoarea următorului său frate, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. Astfel, Alfred a devenit următorul Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Singurul fiu al lui Alfred, numit tot Alfred, s-a sinucis în 1899, așa că în 1900 când Ducele
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
Ducele de Cumberland a pretins acel teritoriu. Cancelarul imperial Otto von Bismarck a reușit să obțină Consiliului Federal ("Bundesrat") al Imperiului german să-l excludă pe duce de la succesiune. Bismarck a făcut acest lucru pentru că ducele nu a renunțat la pretențiile sale în mod oficial la regatul de Hanovra, care a fost anexat la Prusia în 1866, după încheierea războiului austro-prusac (Hanovra s-a situat de partea Austriei).<br> Prințul Albrecht al Prusiei a devenit regent de Brunswick. După moartea prințului
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
războiului austro-prusac (Hanovra s-a situat de partea Austriei).<br> Prințul Albrecht al Prusiei a devenit regent de Brunswick. După moartea prințului Albrecht în 1906, ducele a spus că el și fiul său cel mare, Prințul George, vor renunța la pretențiile lor asupra ducatului pentru a permite lui Ernst să intre în posesia ducatului; această opțiune a fost respinsă de Bundesrat și regența a continuat, de data asta sub Ducele Johann Albert de Mecklenburg, care anterior fusese regent în Mecklenburg pentru
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
de companie la husari Zieten, un regiment al armatei prusace în care bunicul său George al V-lea de Hanovra și străbunicul său (Ernest Ausust I) au fost colonei. La 27 octombrie 1913, Ducele de Cumberland a renunțat oficial la pretenția sa asupra ducatului de Brunswick în favoarea fiului său. A doua zi, Consiliului Federal a votat pentru a-i permite prințului Ernest Augustus de Cumberland să devină suveran al ducatului de Brunswick. Noul Duce de Brunswick, care a fost ridicat la
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
lui Jeoffrey, iar Casa Tyrell o consideră pe Brienne responsabilă pentru moartea regelui Renly. Jaime devine Lord Comandant al Gărzii Regelui, refuzând oferta tatălui său de a fi făcut moștenitor la Casterly Rock și, de asemenea, refuzând să creadă în pretențiile lui Cersei că Tyrion l-a ucis pe Joffrey. Tyrion pare condamnat, căci Cersei a adus o sumedenie de martori care să vorbească împotriva lui, inclusiv pe Varys (maestrul șoaptelor, echivalentul șefului serviciilor secrete) și pe Shae (târfa lui Tyrion
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
jurnaliști) și prin imitarea în stil kitsch a unor scene din filmele unor mari cineaști (Fellini, Chaplin, Erice). Criticul a concluzionat următoarele: "„E un film care poate fi văzut și plăcut, însă e un film în care observăm prea multe pretenții și prea puțină împlinire. E un film care pe alocuri te răpește, e un film care pe alocuri strălucește. Însă Nuntă mută strălucește ca o bijuterie falsă. De la distanță îți ia ochii, îți fură privirea, însă dacă te apropii și
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
întâlnit au plecat cu o impresie proastă"." Potrivit istoricului Eduardo Nobre, mariajul nu a fost unul fericit, Prințul "nu s-a ridicat la așteptările și calitățile infantei portugheze". În ciuda problemelor lor, au avut opt copii. Deși ea a renunțat la pretențiile asupra tronului portughez când s-a măritat, Maria Anna ar fi putut deveni regină dacă linia masculină s-ar fi sfârșit. Această situație era aproape să se întâmple în 1861, când regele Pedro al V-lea și alți doi frați
Maria Ana a Portugaliei () [Corola-website/Science/321979_a_323308]
-
iar fiul ei i-a succedat. Acesta fiind minor, Maria Antonia a devenit regentă împreună cu cumantul ei Franz Xaver (1730-1806) până când fiul ei a atins vârsta majoratului în 1768. În timpul regenței, ea s-a opus actului co-regentului să renunțe la pretenția fiului ei asupra tronului polonez în 1765. Ea a fondat o fabrica de textile (1763) și o fabrică de bere (1766). În timp ce a stat la München, Maria Antonia a studiat muzica cu renumiții compozitori Giovanni Battista Ferrandini și Giovanni Porta
Maria Antonia de Bavaria () [Corola-website/Science/321975_a_323304]