19,629 matches
-
experiență în proiectarea de instalații pentru construcții noi, reabilitări, refunctionalizari, modernizări sau consolidări. Departamentul de proiectare deține autorizările necesare desfășurării unei activități pe care să vă puteți baza (ANRE, IGSU, IGPR, AACR). Autorizații și licențe de functionare: Prin divizia NORTICS proiectăm, implementăm și administrăm pentru clienții noștri infrastructuri IT software și hardware puternice care susțin evoluția afacerii și asigură funcționalitatea în parametri optimi a proceselor din companie. Pornind de la tehnologia informației și a comunicațiilor de date, Quartz Matrix a dezvoltat și
Quartz Matrix () [Corola-website/Science/321742_a_323071]
-
loc tensiuni și conflicte. Violența familială se manifestă, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz fizic sau psihic la care este supus un membru al familiei de către un altul, cel mai frecvent din parte părintelui față de copil. Părinții violenți își proiectează asupra copiilor propriile frustrări și tensiuni, răspund cu agresivitate unui mediu ostil. Ca tendințe în dinamica familiei, se pot observa, creșteri ale vârstei medii la care oamenii se căsătoresc, a vârstei la care au copiii, o creștere a divorțialității și
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
Phileas Fogg în cartea originală) este descris ca un leu, în timp ce Rigodon (Passepartout) este un lynx și Romy (Auda) este o panteră. Versiunea în limba engleză a fost difuzată pe canalul BBC pentru copii în Regatul Unit. Serialul a fost proiectat inițial în 1984 în Marea Britanie și apoi pe RTE din Republica Irlanda. Serialul a fost, de asemenea, dublat în limba japoneză și difuzat în Japonia de TV Asahi în 1987. În România a fost difuzat pe canalul Minimax. Din toate
Înconjurul lumii în 80 de zile cu Willy Fog () [Corola-website/Science/321772_a_323101]
-
amenințarea armelor nucleare și de a face presiuni asupra guvernelor pentru a descuraja construirea acestui tip de arme. Ceasul apare pe coperta fiecărui număr al Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic, începând cu iunie 1947, când coperta a fost proiectată de artista grafică Martyl Langsdorf, soția lui Alexander Langsdorf, Jr, cercetător asociat la proiectul Manhattan. Deciziile de a seta Ceasul înainte sau înapoi sunt luate în urma ședințelor Consiliului de Directori al Buletinului Oamenilor de Știință din Domeniul Atomic, format din
Ceasul Apocalipsei () [Corola-website/Science/320798_a_322127]
-
tunuri de coastă de mare calibru din Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de război blindate și nu erau eficiente împotriva persoanelor. Deși plasate pentru a trage asupra navelor inamice spre sud, majoritatea tunurilor puteau fi întoarse spre nord și au și tras asupra invadatorilor. Analiștii militari au estimat
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
beneficia de același blindaj. M113 asigura un anumit grad de protecție nucleară, chimică și biologică. În timpul Războiului din Vietnam, între anii 1965 și 1972, armata americană a utilizat o brigadă și zece batalioane mecanizate în total. Deși M113 a fost proiectat ca un transportor blindat pentru trupe, vehiculul a fost folosit și ca o mașină de luptă a infanteriei, fiind dotat cu armament suplimentar. Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
putea trage, însă în prezent s-a renunțat în mare parte la aceste orificii din cauza succesului limitat. Odată cu adoptarea vehiculului BMP-1 de către armata roșie, armatele din vestul Europei au adoptat și ele mașini de luptă ale infanteriei. Armata germană a proiectat vehiculul Marder, iar armata americană M2 Bradley. Odată cu apariția mașinilor de luptă ale infanteriei specializate, armata sovietică a folosit o tactică nouă. Dupa anul 1970, o divizie de infanterie mecanizată avea două regimente echipate cu transpotoare blindate pe roți de
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
roboților care îl atacă. Pe măsură ce se apropie modelele Tasso, Hendricks vede bombele prinse de centurile lor, amintindu-și că prima Tasso a folosit una pentru a distruge alți clești. Înainte de a muri, Hendricks este oarecum consolat de gândul cleștilor care proiectează, dezvoltă și produc arme menite să ucidă alți clești. Dick spunea despre această povestire: "Tema mea principală - cine e om și cine se dă drept om? - este dezvoltată din plin. În afara situației în care putem fi siguri, individual și colectiv
Varietatea a doua () [Corola-website/Science/320825_a_322154]
-
este un pod peste Tamisa situat în Londra. Podul a fost construit între anii 1888 - 1894 și leagă partea de sud cu nordul orașului. Lungimea totală a podului este de 244 m, înălțimea pilierilor atinge 65 m. a fost proiectat în stilul neogotic de Horace Jones. Pe malul de nord al Tamisei se află Turnul Londrei (Tower of London) și Saint Katharine Docks. Pe malul de sud se găsește City Hall. Frecvent turiștii confundă Tower Bridge cu Podul Londrei (London
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
fixate în contraforturi și în turnuri. Pasarelele pentru pietoni sunt la 44 m deasupra râului când acesta are cel mai înalt nivel. Mecanismul de ridicare original era alimentat de apă sub presiune stocată în câteva acumulatoare hidraulice. Sistemul a fost proiectat și instalat de Sir W. G. Armstrong Mitchell & Company din Newcastle upon Tyne. Apa, la o presiune de 5171067.968 Pa, era pompată în acumulatoare de două motoare cu aburi de 360 CP. În anul 1974, mecanismul original a fost
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Armstrong Mitchell & Company din Newcastle upon Tyne. Apa, la o presiune de 5171067.968 Pa, era pompată în acumulatoare de două motoare cu aburi de 360 CP. În anul 1974, mecanismul original a fost înlocuit cu un sistem modern electro-hidraulic, proiectat de BHA Cromwell House. Singurele componente ale sistemului original care încă sunt folosite sunt pinioanele finale, care învârt roțile fixate pe părțile mobile. Acestea sunt puse în mișcare de motoare hidraulice moderne, care folosesc uleiul ca fluid hidraulic. Unele dintre
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
de așteptat să fie închis pentru câteva luni. Se intenționează ca lucrările să reziste 25 de ani după ce vor fi terminate. Renovarea interiorului pasarelelor a fost terminat la mijlocul anului 2009. În interiorul acestora a fost instalat un nou sistem de iluminare, proiectat de Eleni Shiarlis, pentru când pasarelele sunt folosite ca spații expoziționale sau spații pentru evenimente sociale. Noul sistem oferă posibilitatea de a folosi lumina normală sau de atmosferă, aceasta din urmă folosind corpuri de iluminat special confecționate, bazate pe tehnologia
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
sau în echipe de constructori la trasări, verificări și măsurători de lucrări. Și-a început activitatea profesională pe Șantierul Național Salva-Vișeu unde a condus execuția lucrărilor de la depoul de locomotive Vișeu, atras și de faptul că remiza de locomotive era proiectată pe o soluție nouă, cu acoperișul din plăci subțiri autoportante de formă hiperbolică, soluție similară cu cea din proiectul său de diplomă. În componența sa, depoul de locomotivă avea remiză de locomotive, ateliere, placă turnantă etc. Aici a experimentat și
Nicolae Mănescu () [Corola-website/Science/320906_a_322235]
-
de Interes Public în anul 1986. Din anul 1990, , este deschisă ca Muzeu de Electricitate. Clădirile construite în 1909, care acum nu mai există, constituie primitiva Centrală Tejo, care a continuat să lucreze până în 1921. Aceasta a fost desenată și proiectată de inginerul Lucien Neu, iar construcția a fost realizată de firma Vieillard & Touzet (acesta din urmă, Ferdinand Touzet, a fost un discipol al lui Gustave Eiffel). În decursul anilor, mașinăriile au fost modificate pentru a mării puterea centralei și, în
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate erau destinate deplasării trupelor în apropierea frontului. Republica Federală Germania a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
pe șenile au început să semene cu tancurile ușoare, fiind din ce în ce mai bine înarmate și blindate. Acest concept este derivat din cel al mașinii de luptă a infanteriei, fiind dezvoltat de Uniunea Sovietică. Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost proiectat concomitent cu BMP-1, fiind o versiune mai ușoară și mai mică a acestui model. BMD-1 a fost dezvoltat special pentru a înzestra trupele aeropurtate cu o mașină de luptă a infanteriei. La nevoie, vehiculul putea fi parașutat din avion cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
procesul de fabricație. M2 Bradley, de exemplu, era dotat cu ambrazuri laterale, însă de la varianta A2 acestea au fost acoperite de blindajul suplimentar, fiind păstrate doar ambrazurile amplasate pe ușa din spate. Vehiculul blindat de luptă britanic Warrior a fost proiectat din start fără ambrazuri laterale. Precizia tragerilor executate din interior are de suferit semnificativ dacă vehiculul este în mișcare. Grupa de infanterie din interiorul unui vehicul blindat BMP-1 era dotată de obicei suplimentar cu o rachetă sol-aer portativă SA-7 (ulterior
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
că un astfel de program, prost scris, nu poate fi lent și de mari dimensiuni, programatorul având controlul total (și responsabilitatea !) pentru execuția programului și gestiunea resurselor. Limbajul de asamblare este primul care trebuie învățat, chiar sumar, atunci când dorim să proiectăm o aplicație hard/soft cu un anume microcontroler (familie), el permițând înțelegerea arhitecturii acestuia și utilizarea ei eficientă. Un interpretor este o implementare a unui limbaj de nivel înalt, mai apropiat de limbajul natural. Este de fapt un program rezident
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
măsurând amplitudinea de fuziune. Reprezintă perceperea reliefului și se realizează unind imaginile primite, dar de data aceasta prin puncte ușor disparate ale celor 2 retine. Fiecare retină percepe o imagine bidemensională, dar noțiunea de relief se datorează diferenței dintre imaginele proiectate pe retină datorită distanței de aproximativ 6 cm dintre cei 2 ochi. Testarea se face utilizând teste cu 3 linii verticale, linia din mijloc nefiind la egală distanță de celelalte. După suprapunere, această linie va apărea în fața sau în spatele celorlalte
Vedere binoculară () [Corola-website/Science/320986_a_322315]
-
punct și se imprimă capului mișcări de lateralitate, obiectele situate în urma punctului fixat se mișcă în sens contrar mișcării capului. Mărimea aparentă a obiectelor în câmpul vizual - oamenii cunosc din experiență mărimea obiectelor din mediul înconjurător, obiectele familiare lui; imaginea proiectată de un obiect la nivelul foveii este cu atât mai mică cu cât obiectul este mai departe de ochi. De aceea, un obiect mai mic se apreciază a fi mai departe de privitor. Schimbarea aparentă a culorii în funcție de distanță - un
Vedere binoculară () [Corola-website/Science/320986_a_322315]
-
este o familie de controlere pe 8 biți de la compania Intel, proiectate pentru a controla în mod inteligent componentele și sistemele periferice. Litera „"x"” din nume înlocuiește simbolic mai multe cifre posibile. Sistemul 83C152 este derivat din 80C51BH și are aceleași funcționalități. Caracteristici: Se poate găsi în două variante: Controlorul 80C152, bazat
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
simbolic mai multe cifre posibile. Sistemul 83C152 este derivat din 80C51BH și are aceleași funcționalități. Caracteristici: Se poate găsi în două variante: Controlorul 80C152, bazat pe microprocesorul din familia MCS-51, este un microcontrolor pe 8 biți cu o singură capsulă, proiectat pentru comunicații seriale și viteză de procesare mare. Poate fi utilizat pentru a implementa comunicații "Integrated Services Digital Networks" (ISDN), rețele locale de comunicație, și aplicații seriale definite de utilizator. În plus față de capabilitățile de comunicare multiprotocol, microcontrolorul 80C152 oferă
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
standard: 8K octeți de Flash, 256 bytes de RAM, 32 linii I/ O, trei 16-bit timer/contoare, o arhitectură de șase vectori pe două nivele de întrerupere,un port serial full-duplex , oscilator on-chip, si circuite ceas. În plus, AT89C52 este proiectat cu logică statică pentru funcționare până la frecvență zero și accepta două moduri de selectare pentru economisirea puterii. Modul Idle oprește CPU-ul permițând RAM-ului, timerelor,contoarelor, porturilor serial, și sistemului de întreruperi de a continua funcționarea. Modul Power-down salvează
Atmel AT89C52 () [Corola-website/Science/321001_a_322330]
-
care omenirea nu avea acces direct. Că și în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni în reflecțiile imperfecte ale ideilor. Oamenii nu pot ajunge la esență lucrurilor prin simțul comun, pentru că nu văd decât refectii incomplete ale unor lucruri proiectate în întunericul cunoașterii. Că într-o peștera, ei sunt prizonieri, înlănțuiți de propriile superstiții și de ignoranța lor. Pentru a se elibera, ei trebuie să rupă aceste lanțuri și să iasă, la lumina soarelui. Vor fi la început orbiți de
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu o capacitate pentru două turboalternatoare germane AEG cu puterea de 8MW; și un edificiu de comandă și o substație de mai mici dimensiuni. Construcția a început de la nord la sud și de la est la vest; pe lângă aceasta, s-a proiectat posibilitatea de extindere, pe mai târziu, până la fluviul Tajo, în sud. La puțin timp după începerea lucrărilor, a izbucnit Primul Război Mondial, provocând întârzâieri la termenul stabilit și probleme în primirea turboalternatoarelor comandate în Germania, care au rămas reținute până la
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]