19,431 matches
-
1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an. După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene. A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
din Bizanț” a revendicat controlul peninsulei. După conflictul asupra suveranității regiunii dintre noul stat grecesc în formare, pe de o parte, și Rusia panslavistă, pe de alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei. La Muntele Athos a funcționat în perioada iluminismului neo-elenist din secolul al XVIII-lea o academie, în care se studia și preda filozofia. „Academia patriarhală", cum era ea numită, fusese înființată în 1749 într-o clădire a mânăstirii
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Hortensius și ale regelui Eumedes al II-lea al Pergamului. Odată cu înfrângerea Macedoniei de către romani (168 î.Hr.), Tracia și orașele grecești de pe coasta acesteia trec sub hegemonia Imperiului roman, dar cetățile Abdera, Maroneea și Ainos se bucură de o oarecare autonomie. În sec. I d.Hr., Pliniu cel Bătrân menționează orașul Abdera drept „cetate liberă” ("libera civitas"). Se estimează că populația orașului antic, în perioadele sale de maximă dezvoltare, era cuprinsă între 30.000 și 100.000 de locuitori. În afara teritoriului propriu-zis
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
mai importante erau dedicate lui Apollo și Dionysos), teatru, agora, precum și despre instituțiile și notabilitățile orașului. Informații prețioase sunt furnizate și de inscripțiile descoperite la Abdera și în alte orașe (Teos și Delfi). În perioadele în care și-a păstrat autonomia, orașul poseda instituțiile uzuale ale unei cetăți democratice din Grecia antică. Puterea era exercitată de către un Consiliu (Βουλή, "Boule") ales de către o Adunare a poporului (Δήμος, "Demos"). Funcția de arhonte eponim îi revenea preotului Templului lui Apollo, zeul protector al
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
sau "Gagauziya", cuvântul "yeri" înseamnă „pământ” sau „țară”; în ) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă. Oficial, autonomia este cunoscută sub numele: Unitatea Teritorială Autonomă (abreaviată UTA Găgăuzia; în , în ). Denumirea sa provine de la etnonimul „găgăuz”. Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe ipoteze. De exemplu, că ar fi la origine turci selgiucizi stabiliți în
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
1990 mișcarea separatistă "Gagauz Halkı" („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal. La 2 februarie 2014, în regiunea autonomă Găgăuză a avut loc un referendum, prin care găgăuzii și-au exprimat opinia în privința politicii externe
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
persoanele care totuși se declară "români" în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece Românii de cetățenie română rezidând în Republică, nu sunt numărați în recensământ. Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituția Republicii Moldova și reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994. Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură și creșterea vitelor. Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece Românii de cetățenie română rezidând în Republică, nu sunt numărați în recensământ. Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituția Republicii Moldova și reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994. Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură și creșterea vitelor. Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul de floarea-soarelui, băuturile nealcoolice, lâna, pielea și textilele. Există douăsprezece întreprinderi vinicole care
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
rachete, implicarea în războiul din Vietnam de partea vietnamezilor comuniști, invazia sovietică din Afghanistan din 1979 și boicotul occidental al Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova. Unele reforme interne au avut succes, că îmbunătățirea sistemului de învătământ public și acordarea unei autonomii politice și culturale mai mari republicilor socialiste. Povară competiției cu SUA în cursa înarmării a subminat performanțele economice, resursele fiind concentrate în armată și în industrie grea, în defavoarea industriei de consum. Criză de produse a fost inevitabilă și a dus
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Caucazul, adică o suprafață de circa 19.9 milioane de km². La începutul secolului al XVII-lea, imperiul cuprindea 32 de provincii și numeroase state vasale și tributare, unele dintre ele fiind absorbite de imperiu, în timp ce celorlalte le era garantată autonomia. Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia își exercită suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a întruchipat, cât timp a existat, califatul, adică statul musulman universal condus de succesorii Profetului Mohamed . Instituția califatului a devenit din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de sultani reprezintă un alt obicei. De la cutume s-a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
bună-voie). În timp a aparut formulă „ de la cucerirea hăneasca” ( termenul serbestiyyet face referire la libertate în cronicile otomane. Acest cuvânt este legat de sintagma „ de la cucerirea hăneasca”. În acest context, termenul desemna statutul unui teritoriu cu un anumit grad de autonomie, a unei posesiuni funciare scutită de impozite). Această sintagma nu este utilizată doar de sultan, ci urmează un arz al voievodului care reclamă un abuz al trupelor de la graniță și atacau supussii moldoveni sau valahi. În acest context, domnii din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultan, ci urmează un arz al voievodului care reclamă un abuz al trupelor de la graniță și atacau supussii moldoveni sau valahi. În acest context, domnii din Țară Românească și Moldova introduceau această sintagma pentru a demonstra că aveau o anumita autonomie de la cucerirea lui Suleymna Kanuni. Cea mai simplă definiție a Jihadului/Djihadului este: războiul- un instrument politic . Dreptul războiului avea două semnificații principale: este o sumă de reguli care trebuie urmate în cazul în care este purtat un război și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
migranți și refugiați, față de romi și subiectivități sexuale și de gen ce nu se încadrează în normă - cu atât șansele par să crească și apartenența să se împlinească, în sfârșit! Drumul urii este însă drumul opresiunii și al exploatării iar autonomia și libertatea sunt incompatibile cu acesta. Războiul împotriva Terorismului nu este de fapt despre terorism, ci este, cum ne spune Arundhati Roy, impulsul distructiv al unor superputeri către supremație, coerciție și hegemonie globală. De aceea, continuă autoarea, decimarea societății irakiene
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
sovietică este partizană, în timp ce literatura vestică este de multe ori la fel de unilaterală, fiind absența de cele mai multe ori perspectiva muncitorilor înșiși asupra spectacolelor. De exemplu, Clăire Bishop face o judecată strict de clasă când pune în antiteza „artă pentru mase” cu „autonomia esteticului”: „Aici vedem începutul unei confruntări de valori care persistă și astăzi: o artă a inovației formale, care este relevanță dincolo de contextul istoric imediat, capabilă să vorbească atât publicului local, cât și unui public viitor, contra unei culturi dinamice care
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
invadat Elveția. Elvețienii au refuzat să lupte de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare parte autonomia Elveției, introducând o confederație de 19 cantoane. Din acel moment, mare parte din politica elvețiană a privit echilibrarea tradițiilor de autonomie ale cantoanelor cu necesitatea unui guvern central. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit complet independența Elveției, iar puterile
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare parte autonomia Elveției, introducând o confederație de 19 cantoane. Din acel moment, mare parte din politica elvețiană a privit echilibrarea tradițiilor de autonomie ale cantoanelor cu necesitatea unui guvern central. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guverne străine până în 1860 când
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
unificate. Astfel, în vreme ce restul Europei a fost răvășit de revolte, elvețienii au redactat o constituție prin care țara era organizată ca stat federal, inspirată în mare parte din constituția SUA. Această constituție prevede o autoritate centrală, lăsând cantoanelor dreptul de autonomie în ce privește aspectele locale. Dând credit celor care favorizau puterea cantoanelor (Sonderbund Kantone), adunarea națională a fost împărțită într-o cameră superioară (Consiliul Cantoanelor, cu 2 reprezentanți pe fiecare canton) și o cameră inferioară (Consiliul Național al Elveției, cu reprezentanți aleși
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
pe criteriul administrativ-teritorial, cuprinzând: grupe de membri de partid; organizații locale, de regulă, pe raza secțiilor de votare; organizații teritoriale: comunale, orășenești, municipale, respectiv de sector în cadrul municipiului București, organizații județene, respectiv a municipiului București. Organizațiile Partidului Social Democrat au autonomie în organizarea și desfășurarea activității politice. Președinți Președinți executivi Secretari Generali Președinte de onoare Vicepreședinți aleși la Congresul din 20 februarie 2010 Biroul Național Permanent al PSD după Congresul din 20 februarie 2010 Presedinții Consiliului National PSD
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
au convertit de-a lungul secolului al XVIII-lea la protestantism pentru a-și păstra proprietățile și pentru a căpăta drepturi politice. Cu timpul, acest parlament, deși dominat de protestanți a început să ceară drepturi comerciale mai favorabile și o autonomie lărgită față de Londra. Strădaniile lor au fost încununate în 1782 cu o constituție care mărea puterile parlamentului. Imediat au fost adoptate legi prin care catolicii au reprimit dreptul de vot și de a cumpăra pământuri, deși încă nu puteau fi
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
din administrație. După modelul militantismului Revoluției Franceze, unii catolici irlandezi au format grupări radicale, cerând drepturi egale pentru toate confesiunile și independență față de Londra. Revolta lor din 1798 a fost însă înăbușită în câteva luni, iar de la 1 ianuarie 1801, autonomia irlandeză a fost suprimată și toată insula a fost incorporată în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. Începând cu 1 ianuarie 1800 și până la 6 decembrie 1922, insula Irlanda a fost în întregime parte a Regatului Unit al Marii Britanii
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
prin agitația agrariană practicată pe scară largă prin intermediul , care a obținut ameliorarea situației arendașilor sub forma , dar și prin tentativele de a obține , cu două propuneri de legi, în 1886 și 1893, neadoptate, prin care Irlanda ar fi primit o autonomie națională limitată. Aceasta a dus la trecerea afacerilor naționale, în urma , sub control local din mâinile marilor jurii dominate de marii proprietari din rândurile aristrocrației protestante. Obținerea autonomiei părea sigură atunci când a abolit dreptul de veto al Camerei Lorzilor, și a
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
legi, în 1886 și 1893, neadoptate, prin care Irlanda ar fi primit o autonomie națională limitată. Aceasta a dus la trecerea afacerilor naționale, în urma , sub control local din mâinile marilor jurii dominate de marii proprietari din rândurile aristrocrației protestante. Obținerea autonomiei părea sigură atunci când a abolit dreptul de veto al Camerei Lorzilor, și a obținut adoptarea celei de a treia propuneri de . era însă în creștere începând cu 1886 în rândul protestanților irlandezi încă de la prima propunere legislativă; aceștia se temeau
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru comitate și destul de semnificativă în celelalte. Sub conducerea dublinezului din și al lui , originar din nord, din , unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune "Coerciunii Ulsterului". După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914, pentru a evita rebeliunea Ulsterului, primul ministru britanic H. H. Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost, cu greutate, acceptată de conducerea Partidului Irlandez. Aceasta stipula excluderea temporară a Ulsterului de la aplicarea
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
din 1998 până în februarie 2003 și în Republica Moldova (. ul își trage denumirea de la "jude" (din cuvântul latinesc "judicium") și era specific Țării Românești. Județele sunt creații domnești, juzii fiind numiți de voievozi. Prin înființarea acestora, domnii au urmărit înlăturarea oricărei autonomii politice a cnezatelor. Județele sunt conduse în prezent de un prefect, care este reprezentantul guvernului. Existența județelor este atestată documentar în Țara Românească încă din 1385 primul atestat fiind județul Jaleș într-un hrisov al domnitorului Dan I. Inițial, în
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]