20,107 matches
-
gură de cafea, își roti ochii prin încăpere. Atmosfera era aceeași din fiecare zi. Toată lumea părea absorbită de cazuri extrem de complicate, telefoanele sunau într-una, televizorul fixat în colț era reglat pe canalul de știri. Înghiți încă o gură de cafea și își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se trage din Tuthankamon. O curvă avea scris deasupra feselor „Dacă eu nu te excit, nici Viagra nu va reuși!” Mă întreb ce-și vor mai inscripționa unii pe piele în astfel de condiții?! Apucă paharul de plastic în care cafeaua începuse deja să se răcească și îl duse la gură. Apoi îi făcu semn colegului că este ocupat și, după ce acesta se îndepărtă bombănind, scoase o hârtie din sertar și scrise: Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu lucrai la romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o cabină, iar în timp ce urina își spuse că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau o declarație în fața Detectivului, să merg la magazin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau o declarație în fața Detectivului, să merg la magazin, după Lucia, să-i spun că o iubesc, iar apoi să venim aici și să ne regulăm
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scrie singur se apropie de final. Unul deschis, care va atrage după el o continuare. O vom scrie împreună, Scriitorule... Sunt sigur de asta. Și mă bucur, ți-o spun cu toată sinceritatea. Își aduse aminte de laptop și scăpă cafeaua din mână. Ceașca porni către podea, urmată de farfurioară, o urmări distrat, cădea cu încetinitorul, apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și gestul ospitalier al mâinilor cu un zâmbet larg, deschis, primitor, ca o comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă: - Nu, nu, vă mulțumim, zise Victor, am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pentru a mă apăra de eventualele vânturi rebele. Dar acum, fiindcă tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a se uita până și în cafeaua pe care o bei dimineața. Bănuiesc că este o istorioară nostimă, nu!? - Am ținut, sinceră să fiu, să ți-o spun, ca o avertizare, dar uite că acum, deja îmi pare rău că am deschis subiectul... - Sper că n-o să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a avea continuitate!? - Și...!? spuse Ina, te rog să continui. - Din întâmplare, eram și eu în vizită la doamna Zoica, știi, doamna aceea de la fișier, care a ieșit la pensie anul trecut pe caz de boală... Mai bem câte o cafea, ne mai ghicește în cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu În următoarele două ore, bine? Nici o problemă. Mersi. Și scuză-mă. M-am uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am reușit decât să mă afund și mai adânc Între perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aș fi nebună să o ratez, că ăsta chiar ar putea fi primul pas În drumul meu spre The New Yorker. Trebuia să Încerc. Eram norocoasă că obținusem postul. Încărcată cu această nouă energie, am dat pe gât restul de cafea, am pus o nouă rundă la fiert pentru Alex și am făcut rapid un duș fierbinte. Când m-am Întors În dormitor, el stătea În pat, În capul oaselor. — Te-ai și Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
taxiul mă lăsase drept În fața clădirii. M-am mai plimbat primprejur câteva minute, bucuroasă că aveam destul timp să fiu atât de rătăcită cum eram, și În cele din urmă am intrat Într-un local să beau o cană de cafea. — Bună dimineața, domnule. Nu găsesc drumul spre Elias-Clark Building. M-ați putea lămuri cumva Încotro s-o iau? l-am Întrebat pe bărbatul cu Înfățișare neliniștită din spatele casei de marcat. Am Încercat să nu zâmbesc dulce, amintindu-mi ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întins mâna. — Trebuie să plătesc ca să-mi indicați direcția? — Marcă dolaru’, neagră sau cu lapte, dă care vrei. M-am holbat o clipă la el, după care mi-am dat seama că știa numai atâta engleză cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily, care părea teribil de trasă la față și neîngrijită, Îmbrăcată Într-un tricou de un alb orbitor, bine mulat pe corp, dar cam mototolit, și cu niște pantaloni cu multe buzunare, mă aștepta la recepție, cu o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din decembrie a revistei În cealaltă. Tocurile Înalte erau plantate ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]