19,957 matches
-
pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu a reluat povestea. De câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni. Buzele lui sfarogite murmurau cuvinte neînțelese. Din când în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a scos luleaua dintre dinți, a cotrobăit în chimir după punga cu tutun și a pornit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întotdeauna, își plimba privirea de la unul la altul, cântărindu-i cu mare băgare de seamă. Mitruță Ogaș îl fura cu coada ochiului pe Cocoșitu, fiind mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
slăbit și vorbește din ce în ce mai greu. zmeoaică, neîntrecută în fapte rele, este ea, Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
s-a purtat oribil cu tine bunico dacăl urăști atîde mult, ai Îndrăznit tu s-o Întrebi pe cînd ea stătea pe canapea mîngîindu-și pisica. Ea s-a uitat la tine preț de vreo două cilpe, apoi a privit În gol. Cu o voce tărăgănată și ciudată care părea să nu-i aparțină, ea a zis, Nu fiule, era un om minunat. Cu toate că a plecat, ăia cumsecade mereu fac așa. Doar lepădăturile rămîn. Dar pe cei cumsecade care pleacă Întotdeauna Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și după ce te-ai Întors de la Londra, unde ai lucrat la poliția metropolitană, te-ai căsătorit. Schimb canalele. Un documentar despre Margaret Thatcher. Dar impulsurile sînt totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gîndești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mîndru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de lucru, în fața foii de hârtie, a ecranului - pe jumătate în lumea reală, pe jumătate în lumea paralelă în care toate trăiesc cu adevărat, nu știu de ce-i spun unii „ficțiune“. Pe foaie, scrisul e atât de încet! Atâtea 158 goluri de aer! Atâtea întreruperi ale circuitelor... simultane! Și ți trebuie, paradoxal, atâta lentoare ca să ajungi din nou la frenezia ființei tale (libere de scris) care e, probabil, un pur și animalic avânt (vital sau mortal). Prezența copilului schimba, de la o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care spăla rufe, își șterse mâinile de șorțul din pânză de casă, privind spre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
răsplată!” - Ioane, am convingerea că vom scăpa cu bine, dacă... Nu, fără dacă! *** - Doamne, bune-s plăcintele astea calde, abia scoase din cuptor! Parcă niciodată n-am mai mâncat ceva așa de bun. Tăcu, deodată cu ochii ațintiți undeva în gol. Apropiindu-se de Prut, trecu din nou prin satul fratelui Anton, Vadu’ lui Vodă. Nu uitase că ultima oară când se văzuseră, se despărțiseră supărați, de aceea el, ca frate mai mic, voia să facă primul pas spre împăcare. Trimise
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
asistăm din fotoliu, ca la un film, cum curg prin fața noastră file dintr-un trecut îndepărtat ce-și aștepta de mult să fie dăruit „urmașilor urmașilor lor de peste veacuri”- spre sfântă pomenire. O asemenea oglindire a trecutului nostru ne umple golul de cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a găsit profesorul În <Luceafărulă lui Eminescu reflectarea celor spuse de mine. Eu nu m-am gândit să fac filozofie sau poezie, ci doar să mi exprim o scuză
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
glas scăzut, mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prietene?” - l-a Întrebat Gruia de-a dreptul. „După părerea mea, nu trebuie decât să fiți cu ochii În patru și să nu-l scăpați din colimator pe <doctorașă. Cu mintea pe care o are, se va da singur de gol”. Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu cineva. Ai dreptate. L-am Întrebat de-a dreptul cine a venit În locul colonelului Zdup. Gruia a făcut ochii mari... ― După ce s-a scăldat În toate apele, a răspuns că nu știe... ― Prin acest răspuns s-a dat de gol fără să-și dea seama măcar. Și fiindcă locul unui securist nu poate rămâne gol, fără Îndoială ne vom trezi chemați de vreun altul, venit peste noapte - a apreciat situația Gruia. ― Să sperăm că șetrarii Își vor ține cuvântul dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cele din care am petrecut noi În spatele inamicului. Ploua, da’ mai mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
S-a Întâmplat ceva de m-ai chemat la tine? ― S-a Întâmplat, Despi. S-a Întâmplat - a răspuns profesorul, cu un aer misterios. Despina a făcut ochii mari. Un crâmpei de zâmbet de pe chipul profesorului l-a dat de gol Însă. ― De ce zâmbești, tati? ― Pentru că eu am glumit și tu ai intrat În panică. ― Te rog să fii mai explicit, fiindcă abia acum m-ai băgat În ceață. ― Află că mâine... Mâine vei da cel mai dur examen din câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfârșitul copilăriei mele nu m-am mai dus în preajma orologiului. E drept că am îndrăznit, la un moment dat, să pun câteva întrebări prudente despre strămoșii mei. Tata s-a arătat foarte rezervat. Ori de câte ori îl întrebam câte ceva, se uita în gol și spunea: - În anii copilăriei mele, s-au petrecut lucruri pe care nici eu nu le înțeleg, băiete. Într-o bună zi, o să-ți povestesc totul. S-a prăpădit pe neașteptate, de pe urma unei pneumonii, când eu împlinisem treisprezece ani. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată"††. Brăduț mi-a scris, cu jale abia reținută: "Habar n-ai de sentimentul ăsta: că aerul țării tale te protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată"††. Brăduț mi-a scris, cu jale abia reținută: "Habar n-ai de sentimentul ăsta: că aerul țării tale te protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele unui prieten murit. Casc ochii pe geamul mansardei, dînd, de capul lui, spre cimitirul Eternitatea. Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în mansardă tocmai în faza depresiv-melancolică. N-ai încotro? O să vină Șichy și i-ai promis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dirijor, celebru și pentru nenumărate aventuri galante, fusese prins în alcovul primitor al unei coriste. O verginică din care voia s-o scoată pe tandra Mussete. Solistă în Boema? O-la-la! Cum dirijorul a fost presat de soțul inoportun să sară gol în stradă, de la geamul crypto-iubitei, Georges Cuza, fiul lui A. C. Cuza, i-a impus să plece din postul de dirijor al corului bisericesc de la Sfîntul Spiridon. O fi contat atunci Ciolan pe ajutorul tatei? Nu l-a avut? Din nuștiuceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sentimentele lua-le-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]