19,103 matches
-
din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a apărut ca Insula de Brasil pe harta venețiană a lui Andrea Bianco (1436), atașată de una dintre insulele cele mai mari dintr-un grup de insule din Oceanul Atlantic. Această insulă a fost identificată pentru un timp cu insula modernă Terceira din Azore. O hartă catalană din cca.
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
de Brasil pe harta venețiană a lui Andrea Bianco (1436), atașată de una dintre insulele cele mai mari dintr-un grup de insule din Oceanul Atlantic. Această insulă a fost identificată pentru un timp cu insula modernă Terceira din Azore. O hartă catalană din cca. 1480 etichetează două insule ca "Illa de brasil", una la sud-vest de Irlanda (unde se presupune că ar fi locul insulei mitologice) și una la sud de "Illa verde" sau Groenlanda. Pe hărți insula a fost prezentată
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
Terceira din Azore. O hartă catalană din cca. 1480 etichetează două insule ca "Illa de brasil", una la sud-vest de Irlanda (unde se presupune că ar fi locul insulei mitologice) și una la sud de "Illa verde" sau Groenlanda. Pe hărți insula a fost prezentată ca fiind circulară, de multe ori cu o strâmtoare centrală sau un râu care curge de la est-vest de-a lungul diametrului insulei. În ciuda încercărilor eșuate de a o găsi, aceasta a apărut în mod regulat pe
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
insula a fost prezentată ca fiind circulară, de multe ori cu o strâmtoare centrală sau un râu care curge de la est-vest de-a lungul diametrului insulei. În ciuda încercărilor eșuate de a o găsi, aceasta a apărut în mod regulat pe hărți până în 1865 ca fiind situată la sud vest de Golful Galway, de data aceasta fiind numită Stânca Brasil (Brasil Rock).
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
sfârșitul lunii februarie pentru a pregătii ceea ce va fi ultima și una din cele mai mari campanii ale sale. Încă odată Marlborough și Villars s-au înfruntat, de data aceasta de-a lungul liniilor din sectorul "non plus ultra" (vezi harta) din Avesnes-le-Comte - Arras. Cu un exercițiu de înșelăciune psihologică genială și un marș de noapte secret, acoperind 60 de kilometri în 18 ore, a penetrat liniile pretinse inexpugnabile inamice fără să piardă un singur om; Marlborough era în măsură acum
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a le permite creșterea dincolo de intervalul geografic obișnuit a acestora. O cale alternativă de a descrie rezistență plantelor la frig, este de a utiliza "indicatorul plantelor" (USDA a publicat de asemenea, o listă a acestora pentru a se potrivi cu hartă zonelor de rezistență). În această metodă, se utilizează plante comune cu limite cunoscute pentru aria lor. Cărțile de grădinărit de asemenea oferă mai multe informații cu privire la zonele climatice. De exemplu, Sunset Books (asociată cu revista Sunset) a publicat o serie
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
castelului. Se presupune că ar fi fost înființată de către István Géczy, proprietarul de atunci al castelului, după modelul parcurilor de stil englez existente în Ungaria la Tata, Kismarton, Alcsút, Fót. Prima atestare documentară a grădinii se datează din 1827. Pe harta militară întocmită în 1842 se văd bine conturul grădinii, aleele, poienile, grupurile de arbori și lacul. După mai mulți proprietari, în 1871 moșia fost cumpărată de către contele Sándor Vigyázó. El l-a însărcinat pe Vilmos Jámbor - cunoscut după lucrările de
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
conversațiile "naturale" și "incitante". El s-a distrat explorând mediul forestier, dar cu toate acestea a simțit finalul ca fiind nesatisfăcător în comparație cu întâmplările din poveste. Scott Butterworth de la GameSpot a crezut că uneltele de navigație - un compas compact și o hartă din hârtie - au fost "captivante" dar "ocazional frustrante". El a găsit că frumusețea vizuală a cadrului a încurajat explorarea și a notat că sunetul completa atmosfera. Alegerea dezvoltării personajelor prin dialog a fost "curajoasă" și "admirabilă", el spunând că este
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
celor trei resurse. Aurul este colectat prin taxe, vânzare de resurse la piată, asedii ale fortărețelor, depozite bancare, și posibil ca premiu din variatele cufere premiate în joc. Mai sunt așa-numitele “Resurse speciale” care pot fi găsite pe toată harta. Sunt peste 50 de resurse speciale și principalul lor scop este de a da o varietate de bonusuri în cadrul jocului cum ar fi producția de resurse, unităților militare, acumulare de experiență, etc. Sunt 29 de structuri care pot fi construite
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
Fiecare clădire are o funcție specială. De exemplu, cele două universități care fac posibile dezvoltarea cercetărilor economice și militare. Fiecare provincie pornește ca un sat singular asupra căruia jucătorul preia controlul. Prin clădiri, cercetări și lupte progresive, provincia crește pe harta globală, mai târziu prin anexarea terenurilor care se transforma în provincii alăturate celei inițiale, care acum devine capitală. Dezvoltarea provinciilor se realizează în același fel în care jucătorul a procedat și în capitală - cladirile trebuiesc construite și îmbunătățite, populația trebuie
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
care provinciile le au față de capitală, un exemplu îl reprezintă universitățile care nu pot fi clădite in provincii, același lucru fiind aplicabil pentru castel, sediul central, biroul guvernatorului, bancă, minuni ș.a. Colonialismul este o metodă de extindere a imperiului pe harta globală. În Imperia Online, alianțele, sunt grupuri de jucători care împărtășesc strategii între ei. Membrii alianței adună resurse și le investesc în cercetările alianței, care au efect asupra tuturor membrilor, poartă războaie, construiesc clădiri ale alianței, și extind influența culturală
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
mâinile celor mai potriviți oameni. Odată cu lansarea versiunii 5 a jocului, câștigătorul lumii este determinat de către competiția Alianțelor.n timpul competiției alianțele încercau să cucerească castelele și să controleze influența generată de acestea.Cel puțin 60% a influenței din teritoriile hărții globale pentru un anumit interval de ore (diferă în funcție de viteza lumii) era necesară ca victoria să fie asigurată. După stabilirea câștigătorului în competiția Lorzii Lumii, era se încheie. Începând cu anul 2016 toate erele din lumile Imperia Online se termină
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
În vastitatea înfricoșătoare a nemărginitului, reperele preluate de la antici, Perseu și Andromeda, Lebăda și Orionul, Câinii de vânătoare și Cloșca cu Pui, Carul Mare și cel Mic punctează spațiul, transformând incomensurabilitatea sa abstractă într-un câmp al miturilor, într-o hartă a terenurilor familiare”". Ea detectează existența unui sentiment al supraviețuirii în așteptarea unor noi „invazii barbare”: "„Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care suntem străini... Nu numai eu sunt chemată să dispar în curând, ci toată viața asta întru
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
anul 132, împăratul Hadrian a reconstruit cetatea ca un oraș roman numit Aelia Capitolina, iar un stâlp înalt din piața din interiorul Porții Damascului a fost punctul de plecare pentru măsurarea distanțelor către alte orașe, așa cum este indicat în mozaicul Harta de la Madaba. Acest stâlp s-ar fi prăbușit sau ar fi fost demolat în timpul ocupației bizantine. În secolul al XX-lea piața din exteriorul Porții Jaffa a îndeplinit același scop. În timpul mandatului britanic asupra Palestinei, o bornă aflată în afara porții
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
există un acord universal cu privire la importanța hipocampului în memorie, deși natura exactă a acestui rol este intens dezbătută. Teoria orientării spațiale poate fi trasată înapoi la O'Keefe și Nadel, care au fost influențați de teoriile lui E.C. Tolman despre "hărți cognitive" în oameni și animale. O'Keefe, împreună cu studentul său, Dostrovsky, au decoperit în 1971 în hipocampul șobolanilor neuroni care demonstrau activitate legată de locația șobolanului în mediul său. Cercetarea lui O'Keefe și Lynn Nadel a fost publicată în
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
zi cu zi din lumea antică de la bibliotecile de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. El a studiat, de asemenea, Biblia. Wallace intenționa să identifice plante, păsări, nume, practici arhitecturale, precum și alte detalii. Mai târziu, el a scris: „Am examinat cataloage de cărți și hărți, și am trimis pentru tot ceea ce ar putea fi de folos. Am scris mereu cu un tabel în fața ochilor mei — o publicație germană care arăta orașele și satele, toate locurile sacre, înălțimile, văile, trecătorile, traseele și distanțele”. Wallace a călătorit
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Harta Țării Românești (în ) a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 - decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Harta Țării Românești (în ) a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 - decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. La scurt timp austriecii intră în posesia hărții și o pun la
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
martie 1694 - decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. La scurt timp austriecii intră în posesia hărții și o pun la dispoziția cartografului Schierendorff care îi realizează o copie manuală, superioară originalului atât din punct de vedere artistic cât și cartografic, tipărită în 1707. Copia e compusă din 6 foi inegale care, împreună, formează un dreptunghi de
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
o copie manuală, superioară originalului atât din punct de vedere artistic cât și cartografic, tipărită în 1707. Copia e compusă din 6 foi inegale care, împreună, formează un dreptunghi de 173 cm lungime și 80 cm lățime, acestea fiind dimensiunile hărții. Acest exemplar se află la Österreichische Nationalbibliothek din Viena. Harta a fost folosită apoi de Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, în a sa "„Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”" apărută în 1718 la Veneția, în
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
artistic cât și cartografic, tipărită în 1707. Copia e compusă din 6 foi inegale care, împreună, formează un dreptunghi de 173 cm lungime și 80 cm lățime, acestea fiind dimensiunile hărții. Acest exemplar se află la Österreichische Nationalbibliothek din Viena. Harta a fost folosită apoi de Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, în a sa "„Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”" apărută în 1718 la Veneția, în limba italiană. A fost citată de vestitul geograf și cartograf
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Dace de Trajan”". Mai târziu, în anul 1869, s-a executat la București, în tipografia "„Saunder&co.”", o reproducere după ediția italiană a lui Del Chiaro, la dimensiunile 670 X 340 mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani mai târziu a fost achiziționată, de la muzeul londonez, o reproducere fotografică a hărții în mărime naturală. Această copie se află tot la
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani mai târziu a fost achiziționată, de la muzeul londonez, o reproducere fotografică a hărții în mărime naturală. Această copie se află tot la Biblioteca Academiei Române. Harta are 132 cm lungime și 64 cm lățime și se compune din 4 planșe mari lipite pe pânză una lângă alta. În colțul din stânga sus se află, în
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în anul 1927. Doi ani mai târziu a fost achiziționată, de la muzeul londonez, o reproducere fotografică a hărții în mărime naturală. Această copie se află tot la Biblioteca Academiei Române. Harta are 132 cm lungime și 64 cm lățime și se compune din 4 planșe mari lipite pe pânză una lângă alta. În colțul din stânga sus se află, în medalion, portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu, având de jur împrejur o propoziție (în
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor (zonelor) viticole. În partea dreaptă sus, într-un medalion, se află latitudinea Bucureștiului: 45°40'. De altfel întreaga hartă are trecute, în interiorul cadrului, latitudinea și longitudinea, preluate după alte hărți. În colțul din dreapta jos este trecută legenda semnelor grafice întrebuințate (cu explicații în greacă și latină). Harta înfățișează Țara Românească din punct de vedere fizic, economic, politic și istoric
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]