19,061 matches
-
Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
naturii) cu specii de brad ("Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qurcus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), tei ("Tilia"), mesteacăn ("Betula nana"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alunus glutinosa"). Specii ierboase La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe (peste 750) specii de plante vasculare (unele dintre acestea foarte rare, motiv pentru care sunt protejate prin lege), printre care: ceapă de munte ("Allium vectorialis"), leurdă ("Allium ursinum"), omag ("Aconitum verigatum"), crin de pădure ("Lilium martagon
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
Aconitum verigatum"), crin de pădure ("Lilium martagon"), sânziană albă ("Galium rotundifolium"), pecetea lui Solomon ("Polygonatum verticillatum"), o specie din familia Ranunculaceae, "Cimicifuga europaea" (plantă medicinală utilizată în bolile hepato-biliare), brabăn ("Dentaria glandulosa"), poroinic ("Orchis militaris") sau specii de rogozuri și ierburi de mlaștină. Fauna este una bine diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, insecte, reptile și pești astfel: • mamifere: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), lup cenușiu ("Canis lupus"), viezure
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită din mai multe specii arbori și arbuști, dintre care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvestris"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), mesteacăn ("Betula pendula") sau jneapăn ("Pinus mugo"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de pajiște și de stâncărie (dintre care unele foarte rare) cu specii de: garoafa de munte ("Dianthus glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa disticha"), sisinel de munte ("Anemone alpina"), păiuș ("Festuca supina
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
cu o mare varietate de floră și faună specifică zonei. Flora parcului este alcătuită din păduri naturale în amestec, cu specii de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), pin ("Pinus"), frasin ("Fraxinus"), sorb ("Sorbus torminalis"), sau ulm ("Ulmus"). La nivelul ierburilor vegetează peste 900 de plante(vasculare, perene, relicte glaciare, dintre care unele foarte rare) cu specii de: roua cerului ("Drosera rotundifolia"), caprifoi ("Lonicera periclymenum"), linaea ("Linnaea borealis"), garofiță ("Dianthus caesius") sau căpșunică ("Potentilla sterilis"). Fauna este reprezentată de: • mamifere: cu
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
iar Hosenfeld, acum și el prizonier, îl întreabă pe violonist dacă îl cunoaște pe Szpilman, violonistul confirmă astfel că-l întreabă dacă Szpilman îi poate întoarce favoarea. Violonist se întoarce cu Szpilman, dar nu mai găsesc decât câmpul plin de ierburi. În epilog se arată că Szpilman a murit la 88 de ani în 2000, în timp ce Hosenfeld a murit în 1952 ca prizonier în URSS.
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această zonă sau foarte rare; printre care: nopticoasă ("Hesperis matronalis ssp. moniliformis"), stânjenel de munte ("Iris dacica"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), iederă albă ("Daphne blagayana"), angelică ("Angelica
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), pin
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
sălbatică; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), mesteacăn ("Betula pendula"), salcie de turba ("Salix myrtilloides"), salcie pitica ("Salix retușa"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L.") sau ienupăr ("Juniperus communis"). Ierburi și flori: rogoz ("Carex"), foaie grasă ("Pinguicula alpina"), pipirig (cu specii de "Juncus articularis" și "Juncus triglumis"), odolean ("Valeriana simplicifolia"), volovatic ("Swertia punctata") și trifoi roșu ("Trifolium pratense")
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
de pasaj sau sedentare), mamifere, amfibieni, reptile și pești. Flora rezervației naturale este constituită în cea mai mare parte din vegetație hidrofilă și higrofile cu specii arboricole de plop alb ("Populus alba"), răchită albă ("Salix alba"), răchită roșie ("Salix purpurea"). Ierburile sunt reprezentate de specii de peștișoară ("Salvinia natans"), trifoi cu patru foi ("Marsilea quadrifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), crin de baltă ("Butomus umbellatus"), precum și stuf, papură sau rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Isopescu și subprefectul Pădure, consilierul german Fletscher,și amanta profesorului Alexianu, Irina Burnaia, au participat la un banchet, după care au mers până la gardul lagărului pentru a vedea cum deținuții, muribunzi, goi, în patru labe, încearcă sa se hrănească cu iarbă. După datele lui Ilya Ehrenburg, care alături de Vasili Grossman, a cules la sfârsitul războiului informații asupra soartei populației evreiești din teritoriile sovietice ocupate de Germania nazistă și aliații ei,la Acmecetca au pierit în total circa 14,000 evrei. Dat
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
munți, la o altitudine de aproximativ 1.100 de metri deasupra nivelului mării. Prin urmare, i s-a dat o mână de ajutor naturii și, înainte de fiecare vizită a regelui, din locuri cu climat mai prielnic se scoteau „brazde de iarbă pe care creșteau din belșug flori”, și erau replantate în fața sihăstriei lui Gurnemanz. În anul 1945, sihăstria cu mica sa clopotniță a fost incendiată de un pădurar, iar rămășițele sale rămase în paragină au dispărut complet după 1960. În 1999-2000
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
naturală reprezintă o zonă acoperită cu pădure mixtă ("șleau de lunca"); ce are în componență specii de stejar ("Quercus robur"), frasin comun ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), velniș ("Ulmus laevis") sau ulm de câmp ("Ulmus glabra"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele protejate la nivel european); printre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), brânca-ursului ("Heracleum sphondylium"), pelinarița ("Artemisia vulgaris"), coada-calului, ("Equisetum arvense L."), pâștița ("Anemone nemorosa"), pochivnic ("Asarum europaeum"), rodul pământului ("Arum orientale"), ciucușoara-de-munte ("Alyssum repens"), cupă
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) () [Corola-website/Science/327629_a_328958]
-
sănătos, avea o foame nemaipomenită și mânca orice aliment comestibil. Când trăia lângă Paris, s-a înregistrat că a mâncat 174 de pisici într-un an și, deși nu-i plăceau plantele, putea să mănânce până la 2,3 kg de iarbă dacă nu găsea altă mâncare. Fiind marinar pe fregata franceză "Hoche", a încercat să mănânce piciorul unui alt marinar, rănit de focul unui tun, dar a fost oprit de restul colegilor de bord. În februarie 1799, "Hoche" a fost capturată
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
foamea; în timp ce era cazat într-o bază militară din apropierea Parisului, a mâncat 174 de pisici într-un an, lăsând numai oasele și pieile, iar dacă nu găsea nimic de mâncare, era în stare să digere până la 2,3 kg de iarbă pe zi. Charles prefera carnea crudă în favoarea celei preparate; deși preferatul lui era ficatul crud de vită, putea să mănânce orice fel de carne. În timpul serviciului pe fregata franceză "Hoche", în timpul unei conflagrații, un marinar și-a pierdut piciorul fiind
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
în ajutorul lor. În 1028 trupele poloneze au invadat Saxonia, luând mai mulți prizonieri. Distrugerile au fost așa de mari încât, conform unor surse saxone, acolo unde trupele lui Mieszko al II-lea au pus piciorul, n-a mai crescut iarba niciodată. Împăratul l-a acuzat pe conducătorul polonez că a avut parte de o încoronare nelegitimă și l-a declarat uzurpator. Această invazie a implicat pământurile triburilor slavone Lutici. În octombrie 1028, un district al acestor triburi, Pöhlde, i-a
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
începând să simtă un sentiment de recâștigare a identității. În cele din urmă, tatăl său se întoarce în sat, afirmând că se simte obosit să tot umble prin lume. În scena finală a filmului, Ștefan își înlocuiește tatăl la cosirea ierbii din curtea casei părintești, preluând astfel în mod simbolic conducerea gospodăriei. Acțiunea filmului se petrece într-un sat din județul Argeș. Personajul Ștefan Corici coboară din tren în halta Mioveni, unde este întâmpinat de un fost coleg de școală ce
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
identificat un rol propagandistic al producției cinematografice. Într-un articol publicat în martie 1980, Constantin Pivniceru îl cataloga drept un film de „fină observație și devotată sinceritate”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Iarba verde de acasă" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, realizat potrivit indicațiilor lui Nicolae Ceaușescu, în care satul descris este „un univers fictiv, o Românie paralelă”. Profesorul Florian Potra susținea că mesajul real al filmului
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
muncă, ci „necesitatea de a ne trăi viața cinstit, cu dragoste de muncă și de oameni, cu ochii ațintiți voltaire-ian mereu în direcția progresului”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Iarba verde de acasă" este un film "„de suflet”, „calm și liniștit, ca o șoaptă”. Stere Gulea a realizat filmul unei întoarceri într-o perioadă în care majoritatea oamenilor își dorea să plece în locuri unde ar fi putut să aibă
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
realizat filmul unei întoarceri într-o perioadă în care majoritatea oamenilor își dorea să plece în locuri unde ar fi putut să aibă parte de o viață mai bună. Motivul real al acestei întoarceri nu este însă refuzul compromisului, ci „iarba verde de acasă”, legătura cu locurile natale. Personajele tată și fiu au sensuri simbolice, fiind interpretate de Vasile Nițulescu și Florin Zamfirescu cu „un firesc de-a dreptul captivant”. O secvență cu un accentuat rol simbolic este trecerea coasei de la
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]