19,418 matches
-
ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”. Al doilea steag, de forma prapurilor bisericești, are în lungime un metru, și aproximativ tot atâta în lățime. În partea de jos se prelungește cu trei colțuri. Câmpul pînzei este din atlas roșu. Pe fața steagului este reprezentat Sfântul Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul. Icoana sfântului este bogat lucrată cu fir de argint
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
-lea, anul însemnat pe grinda susținătoare a tavanului cafasului fiind 1798. Biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul AB-II-m-A-00314 . Are 14,50 m lungime și 5,40 m lățime și prezintă stilul simplu hunedorean al bisericilor de lemn: navă, pronaos cu o clopotniță scundă, în interior altarul are o boltă semicilindrică, iar pronaosul plafon drept. Materialul de construcție a fost reprezentat de „dulapii” de stejar de 10 cm, cu
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
modificată șarpanta, lărgindu-se, drept care se văd, din afară, bolțile semicilindrice, aceea a absidei fiind racordată pe est, prin trei fâșii curbe. Arta sculptării lemnului se vădește în originalitatea brâului median al navei, realizat prin crestarea în frânghie a unei lățimi de grindă, ce a fost fixată apoi între bârnele de mijloc ale pereților. Deși meșterul pare a fi fost înclinat să înscrie rozetele cu petale sau spirale între arce cu profil în frânghie, opera sa cea mai importantă a fost
Biserica de lemn din Ghirbom () [Corola-website/Science/315689_a_317018]
-
galerie prevăzută pe fiecare dintre laturi, cu trei deschideri, unite în partea de jos prin scânduri, în care s-au traforat diverse motive geometrice. Coiful turnului are o formă piramidală. Pridvor]] aflat în partea de vest se desfășoară pe toată lățimea pronaosului. Cei șase stâlpi de sprijin sunt legați între ei prin arcuri semicirculare, decorate cu motive geometrice incizate. Ornamente asemănătoare (rozete, romburi) întâlnim și pe usciorii ce marchează intrarea în biserică. Pronaosul rectangular, podit și tăvănit, este despărțit de naos
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
durat doi ani. În anul 1476, garnizoana moldovenească din cetate a rezistat cu succes asediului armatei turcești a sultanului Mehmed al II-lea. Ștefan cel Mare a dispus extinderea considerabilă a zidurilor cetății. Au fost construite ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri. Curtea interioară a fost împărțită în curtea voievodală și curtea oștenilor. Au fost construite și barăci pentru oșteni, scoase la iveală de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Podul medieval de la Zlodica a fost construit la porunca lui Ștefan cel Mare (1457-1504), fiind situat de-a lungul "drumului vinului" dintre Hârlău și Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Podul are o lungime de aproape 25-30 de metri și o lățime de vreo 6 metri și a fost construit din piatră de râu cioplită . Lângă pod, se află un beci care ar fi aparținut unui vechi han.
Podul medieval din Zlodica () [Corola-website/Science/316536_a_317865]
-
cu pete, ce are o mărime de aproximativ 10 cm (3,9 in) lungime. Depun aceste ouă în perioada 10 decembrie și 5 ianuarie în cuibul lor, care constă într-o scobitură construită din vegetație și túrbă ce are o lățime de apoximativ 1 metru și o adâncime de aproximativ o jumătate de metru. Incubația durează 11 săptămâni și amândoi părinții sunt implicați. Sunt specii monogame, deobicei pentru viață. Adolescenții nu încep împerecherea până la vârsta de 11-15 ani. Aproximativ 30% din
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
un turn cu baza pătrată, având o galerie deschisă, cu câte două arcade pe fiecare latură. Coiful înalt, dar proporțional față de restul construcției, are o bază de asemenea pătrată. Se remarcă, dintre elementele reprezentative, o mică fereastră semicirculară, tăiată în lățimea unei singure bârne și consolele în trepte ce susțin acoperișul la colțurile pronaosului și absidei altarului. Pe latura superioară a ancadramentului ușii de acces din pronaos spre naos, în cadrul unei inscripții din care au rămas fragmente, s-a păstrat intact
Biserica de lemn din Dobricel () [Corola-website/Science/316540_a_317869]
-
al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de o mărime de ca. 15 cm ca o vrabie. Masculii cu aripile deschise ating lățimea de 90 mm, pe când femelele 85 mm. Greutatea păsărilor în timpul împerecherii este între 22 și 24 g. Cu apropierea toamnei pasărea va crește în greutate, depășind 30 de grame. Din punct de vedere a culorii penajului nu se poate observa
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
locul său a fost construită o biserică nouă cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, în formă de navă și fără a avea turle. Zidul bisericii are 80 cm grosime, cu spații interioare de 33,5 m în lungime, 8,5 m lățime și 12 m la abside, 19 m înălțime. Pe lângă biserica veche și cea nouă și turnul clopotniță, mai există o clădire ce adăpostește stăreția și chiliile monahilor. În vechile clădiri ale Casei Egumenești s-a instalat Secția de boli contagioase
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
al II-lea. Între anii 1987-1989 au fost întreprinse cercetări arheologice și în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. La circa 6 m spre sud de aceasta, a fost dezvelit un edificiu de piatră cu lungimea de 11,75 m și lățimea de circa 4,50 m, situat în afara Curții Domnești. Clădirea cu beci a fost datată „la sfârșitul secolului al XIV-lea (și cel mai târziu în primii ani ai secolului următor)”, fiind funcțională până în prima jumătate a secolului al XVI
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
piatră brută, cioplită la soclu, colțuri și contraforturi. Pe lângă aceasta, în anumite locuri s-a folosit și cărămidă (la picioarele arcadelor, la firidele alungite și la ocnițe). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40 m lungime și 5,80 m lățime - în interior, 24,40 m lungime și 8,50 m lățime - în exterior și o înălțime de 16 metri. În dreptul naosului, absidele laterale au fost înlocuite prin rezalite vizibile la exterior (îngroșare a zidurilor), sprijinite de contraforturi cu copertine cu
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
anumite locuri s-a folosit și cărămidă (la picioarele arcadelor, la firidele alungite și la ocnițe). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40 m lungime și 5,80 m lățime - în interior, 24,40 m lungime și 8,50 m lățime - în exterior și o înălțime de 16 metri. În dreptul naosului, absidele laterale au fost înlocuite prin rezalite vizibile la exterior (îngroșare a zidurilor), sprijinite de contraforturi cu copertine cu profile obișnuite. Pe absida altarului se află nouă firide alungite, iar
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
stricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost abandonat definitiv în anul 1950. La scurt timp după terminarea construcției, importanța canalului a scăzut. Motivul era traseul dificil cu multe ecluze, lipsa de apă în pozițiile de vârf și lățimea canalului. Progresarea rapidă, în special al rețelei căi ferate în sudul Germaniei, a făcut canalul să nu devină rentabil. Primele planuri concrete pentru o nouă cale navigabilă au fost create în anul 1938, când a fost planificat canalul în sudul
Canalul Main-Dunăre () [Corola-website/Science/316639_a_317968]
-
datează din perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), după cum atestă monedele descoperite. Cercetările arheologice au atestat că unele înmormântări au fost realizate chiar în interiorul fostei biserici. Cea de a doua biserică avea dimensiuni mari (29 m lungime, 9 m lățime în zona absidelor laterale, 2,50 m grosimea zidurilor) și un plan triconc cu abside semicirculare, ea fiind compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor. Edificiul este suprapus parțial de actuala biserică Sfântul Dumitru. Majoritatea istoricilor și arheologilor din perioada
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava au slujit următorii preoți-parohi și administratori parohiali: Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava a fost construită în plan triconc și are dimensiuni mari, cu o lungime exterioară de 35,10 metri, lungime interioară de 32 metri, lățime de 10 metri (fără abside) și înălțimea până la cruce de 27 metri, având un soclu înalt și de un profil foarte răspândit în secolul al XVI-lea. Are șapte contraforturi, două în colțurile exonartexului, câte două încadrează absidele laterale și
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
construită în 1717 și este probabil cea interesantă din cele 5 biserici articulare existente încă în Slovacia., prin valorosul ansamblu mural conservat aici ca și prin frumusețea decorațiilor în lemn. Construcția este opera meșterului Juraj Müttermann din Popradu și are lățimea de 30.31m, lungimea de 34.68 m, și o înălțime de 20.60 m, având o capacitate de 1500 persoane, un număr mare pentru o biserică de lemn. Pictura a început în anul 1717 și s-a întins pe
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
și pietrișuri). Depozitele pleistocene (pietrișuri și nisipuri), întâlnite cu precădere pe stânga Secașului Mic, intră în componența teraselor, iar cele holocene (nisipuri și pietrișuri aluvionare), în componența luncilor. are o suprafață de 356 km², cu lungimea de 32 km și lățimea medie de 11 km. Altitudinea medie a reliefului este de 367 m, cea maximă de 580 m, în Măgura Copaciului, iar cea minimă de 229 m, la vărsarea Secașului Mic în Târnavă. Peste jumătate din suprafața acestuia are altitudini cuprinse
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
terasei și care se racordează cu nivelul inferior (de eroziune) al Secașelor, pe partea dreaptă a bazinului, în aval de localitatea Secășel. Lunca Secașului Mic, constituită din depozite aluviale, se prezintă ca o fâșie continuă de-a lungul râului, cu lățimi care variază de la câțiva zeci de metri până la 2,5 km. Se ridică deasupra râului cu 0,5 - 4,5 m și este plată și uniformă în partea dinspre Secașul Mic și ușor înclinată la contactul cu terasele și versanții
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
sedimente aduse de apă în cursul timpului. Pulsul vieții în aceasta regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăște din câmpiile Angolei sub numele Kubango. “Încheietura” mâinii este o câmpie inundata de 80 km lungime și 16 km lățime, numita Mânerul, prin care se revarsă anual în delta cele peste 10 miliarde de tone de apa. “Degetele” sunt patru canale ce curg spre sud, printre nisipuri de ocru,zone sărăturoase și crânguri de spini. În anii cu ploi abundente
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
dezastrul care a urmat. Digul avea nevoie de foarte multe reparații. Clubul a făcut ceva, dar a cheltuit numai 17.000 de dolari, o sumă ridicolă față de ceea ce era necesar. Digul a creat un lac cu lungimea de 5 km, lățimea de 2 km și adâncimea de 30 de metri care a fost umplut în 1852 și denumit Lacul Conemaugh. Lacul avea pește și era folosit pentru plimbări cu barca și pentru alte activități recreative de către membrii clubului de elită. Din
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
abundente, barajul s-a rupt la ora 3:10, în după-amiaza zilei de 31 mai 1889. Apele furioase au lovit orașul Johnstown 47 de minute mai târziu, la ora 4:07. Viitura, cu o înălțime de 12 metri și o lățime de 700 m, a smuls 20 de metri de pământ în timp ce își croia drum spre Johnstown. Douăzeci de milioane de tone de apă au străbătut, cu o viteză de 60 km/oră, valea spre Johnstown. Când viitura a ajuns în
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
Miguel de la Palmă”, este cea mai de nord-vest insula dintre insulele mari ale arhipelagului „Insulele Canare” din Oceanul Atlantic. În spaniolă "palmă" înseamnă palmier. Constituie una din cele 17 comunități autonome ale Spaniei. Are o lungime de cca. 42 km și o lățime de 28 km. Suprafață de 708 km² reprezintă 9,51 % din suprafața totală a arhipelagului, fiind a cincea insula ca mărime din arhipelag. Insula aparține provinciei spaniole Santa Cruz de Tenerife. Capitala insulei este orașul Santa Cruz de , pe coasta
La Palma () [Corola-website/Science/316734_a_318063]
-
arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie, podoabe, piese de metal și monete. Cele mai valoroase sunt mozaicurile bisericii (4, 20 m lungime și 1,20 lățime) din fragmente îne 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă, un refectoriu masiv, portic cu colonade, clădiri gospodărești anexe, turnul-fântână, instalații
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
pronaos, naos și altar. Turla amplasată deasupra naosului este cea mai mare, celelalte două fiind de fapt turle false. Pereții au fost căptușiți cu scânduri, iar turlele au fost protejate cu șindrilă. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea de 17 metri, lățimea de 9.50 metri (inclusiv absidele laterale) și înălțimea de 12 metri. Ea are intrarea prin partea de vest printr-un pridvor de 4x4 metri. Streașina largă este sprijinită pe console simplu și dublu articulate, în „cap de cal”. Scândurile
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]