18,834 matches
-
vascularizarea acestuia este adesea compromisă de deplasări traumatice importante și eventuale abordări chirurgicale. Diagnosticul imagistic se bazează pe evaluarea radiologică inițială, tomografia computerizata (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (MRI). Frecvența fracturilor transcondrale diagnosticate (mai ales la nivelul domului sau procesului lateral) a crescut de la utilizarea tomografiei computerizata. Prognosticul este dependent de severitatea fracturii și de deplasarea fragmentelor. Scopul tratamentului este restabilirea caracterelor anatomice ale talusului, minimizând astfel riscurile apariției artrozei posttraumatice tardive și a necrozei avasculare. Abordul chirurgical trebuie să evite
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
netedă, acoperită cu cartilaj, situată pe fața superioară a talusului și prezintă trei fețe articulare: fața superioară care se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei; fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei și fața maleolară laterală care se articulează cu maleola laterală a fibulei. Fracturile transcondrale a domului talusului sau fracturile osteocondrale a domului talusului (Tipul 1) sunt fracturi a suprafeței articulare a trohleii talusului, care afectează cartilajul și reprezintă 0,06%-0,09% din totalul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fața superioară a talusului și prezintă trei fețe articulare: fața superioară care se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei; fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei și fața maleolară laterală care se articulează cu maleola laterală a fibulei. Fracturile transcondrale a domului talusului sau fracturile osteocondrale a domului talusului (Tipul 1) sunt fracturi a suprafeței articulare a trohleii talusului, care afectează cartilajul și reprezintă 0,06%-0,09% din totalul traumatismelor membrului inferior. Locația caracteristică a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a domului talusului (Tipul 1) sunt fracturi a suprafeței articulare a trohleii talusului, care afectează cartilajul și reprezintă 0,06%-0,09% din totalul traumatismelor membrului inferior. Locația caracteristică a fragmentului fracturat este domul talar antero-lateral sau postero-medial. Fragmentele fracturate laterale au o formă conică, în timp ce fragmentele mediale sunt sub formă de așchie. Fracturile domului talusului au fost clasificate în 4 stadii de Berndt și Harty (1959), la care a fost adăugat ulterior stadiul 5. Tratamentul ortopedic prin imobilizare în aparat
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ortopedic prin imobilizare în aparat gipsat pentru leziunile fără deplasare este controversat. Tratamentul chirurgical constă în excizia și forajul fragmentului rămas pentru a permite revascularizarea și metaplazia fibrocartilaginoasă; în leziunile acute care cuprind cel puțin 33% din domul medial sau lateral se practică reducerea sângerândă și fixare internă cu sau fără adeziv cu fibrină sau cu broșe absorbabile. Pentru fragmentele mici în stadiile 3, 4 la adulți și la copii în stadiul 4 se poate face o debridare artroscopică și foraje
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mm se practică reducere sângerândă și fixare internă cu șurub. Fracturile procesului posterior al talusului (tip 3) reprezintă 5% din totalul fracturilor talusului și 21% din leziunile corpului talusului. În funcție de regiunea fracturată se deosebesc 3 tipuri de fracturi: "fractura tuberculului lateral", "fractură tuberculului medial" și "fractura bituberculară" (a ambilor tuberculi). Fractura tuberculului lateral (fractura Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
posterior al talusului (tip 3) reprezintă 5% din totalul fracturilor talusului și 21% din leziunile corpului talusului. În funcție de regiunea fracturată se deosebesc 3 tipuri de fracturi: "fractura tuberculului lateral", "fractură tuberculului medial" și "fractura bituberculară" (a ambilor tuberculi). Fractura tuberculului lateral (fractura Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fracturi: "fractura tuberculului lateral", "fractură tuberculului medial" și "fractura bituberculară" (a ambilor tuberculi). Fractura tuberculului lateral (fractura Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil mai frecvent, printr-o mișcare de hiperflexiune plantară forțată contra plafonului tibial, care strivește tuberculul lateral între marginea posterioară a tibiei și calcaneu, așa cum este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil mai frecvent, printr-o mișcare de hiperflexiune plantară forțată contra plafonului tibial, care strivește tuberculul lateral între marginea posterioară a tibiei și calcaneu, așa cum este cazul lovirii mingii blocate de către un fotbalist. Fractura tuberculului medial este mult mai rară. Fractura bituberculară Stieda detașează partea posterioară a talusului în totalitate; ea interesează în mod constant suprafețele articulare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
săptămâni fără sprijin pe membrul pelvin afectat. Pentru fragmente mari deplasate se practică tratamentul chirurgical prin reducere sângerândă și fixare internă. Fragmentele mici cominutive sunt excizate. Când eșuează tratamentul ortopedic se practică excizie la 4-6 luni de la fractură. Fracturile procesului lateral (tip 4) reprezintă 24% din totalul fracturilor de talus. Mecanismul de producere este prin dorsiflexie forțată și inversiune. Hawkins (1965) a clasificat aceste fracturi în: În fracturile fără deplasare se practică tratamentul ortopedic cu imobilizare în aparat gipsat gambiero-podal pentru
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Dishidroza sau disidroza este o formă frecventă de eczemă care afectează palmele, plantele și părțile laterale ale degetelor mâinilor și picioarelor, caracterizată prin formare de vezicule și/sau bule cu conținut clar, neînsoțite de obicei de eritem, dar foarte pruriginoase. Când leziunile evoluează pe un fond eritematos sau eritematoscuamos se utilizează termenul de eczemă dishidrozică. Se
Dishidroză () [Corola-website/Science/334783_a_336112]
-
a întâmplat în jurul orei 17, dar nu a fost cum și-a imaginat Haynau pentru că armata lui Liechtenstein era divizată și a sosit din două direcții. Armata lui Liechtenstein a început să-i atace pe maghiari din față și de pe lateral. Armata maghiară a trebuit sa se retragă în direcția râului Bega Veche. Generalul Mór Perczel a încercat să-i ajute pe unguri și a trimis legiunea a IX-a la Dudeștii Noi. Dar, pentru că nimeni nu a vrut să comande
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
nevoie, sare cascade până la 4 m înălțime. Are obișnuit 20-30 cm lungime și 200-600 g; ajunge și la 40 cm și peste 800 g, rar peste 1 kg, excepțional 8-10 kg. Trăiește până la 10-12 ani. Corpul este alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi mici. Capul și piesele operculare lipsite de solzi. Profilul dorsal puțin mai convex decât cel ventral. Capul este mare, cu gura largă terminală sau subterminală, și prevăzută cu dinți ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Coloritul corpului variază după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și roșii. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală cenușii-gălbui, deseori cu marginea anterioară albă. Hrana principală a păstrăvului o constituie viermii și
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
60 cm; excepțională 1,40 m. Greutate obișnuită 1 kg; indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg. Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are corpul alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, botul scurt și obtuz. Gura largă, prevăzută cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
cozii la multe păsări acvatice, cu a cărei grăsime acestea își ung penele cu ciocul pentru a-și impermeabiliza penajul. Au toate patru degetele de la picior unite prin membrane înotătoare ce formează o palmatură mare, iar primul deget este îndreptat lateral și nu înapoi. le întrunește circa 40 de specii răspândite aproape pe întreg globul pamântesc în zonele boreale, temperate și tropicale. În România se întâlnesc în Delta Dunării. Sunt adaptate într-un grad înaintat la viața acvatică, fiind excelente înotătoare
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
un mușchi lung și voluminos, așezat pe fața posterioară a brațului, de la scapulă până la olecranon. Extremitatea superioară a lui este împărțită în trei ramuri sau capete de origine (de unde și numele de triceps): capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
lung și voluminos, așezat pe fața posterioară a brațului, de la scapulă până la olecranon. Extremitatea superioară a lui este împărțită în trei ramuri sau capete de origine (de unde și numele de triceps): capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Cele trei capete ale tricepsului au origini diferite, prin tendoane independente. Cele trei capete își păstrează oarecum individualitatea și converg la nivelul treimii medii a humerusului într-un singur corp muscular fusiform care
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Pe viu, simpla extensie a antebrațului evidențiază mușchiul. are trei capete de origine, unul pe scapulă și două pe humerus: capul lung (porțiunea lungă a tricepsului), capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Cele trei capete ale tricepsului au origini diferite, prin tendoane independente. Cele trei capete își păstrează oarecum individualitatea și converg la nivelul treimii medii a humerusului într-un singur corp muscular fusiform care se continuă
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
de artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") Capul lung este vascularizat de artera colaterală ulnară superioară, ramuri din artera axilară ("Arteria axillaris"), din artera brahială ("Arteria brachialis"), din artera circumflexă humerală posterioară și din artera brahială profundă. Capul lateral este vascularizat de ramuri din artera brahială profundă și din artera circumflexă humerală posterioară. Capul medial este vascularizat de artera colaterală ulnară superioară și artera brahială profundă.
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
Fascia brachii) este o teacă fibroasă și rezistentă care acoperă mușchii brațului ca un manșon, aflându-se sub piele. Superior continuă fascia deltoidiană și pe cele pectorale, iar distal se prinde pe olecran și pe epicondilul medial și pe cel lateral al humerusului, continuând cu fascia antebrahială. De pe suprafața interioară a fasciei brahiale se desprind două despărțitoare musculare: septul intermuscular lateral și septul intermuscular medial. Se formează astfel două loje: o lojă anterioară pentru mușchiul biceps brahial și mușchiul brahial, și
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]
-
continuă fascia deltoidiană și pe cele pectorale, iar distal se prinde pe olecran și pe epicondilul medial și pe cel lateral al humerusului, continuând cu fascia antebrahială. De pe suprafața interioară a fasciei brahiale se desprind două despărțitoare musculare: septul intermuscular lateral și septul intermuscular medial. Se formează astfel două loje: o lojă anterioară pentru mușchiul biceps brahial și mușchiul brahial, și o lojă posterioară pentru mușchiul triceps brahial. se află sub piele, are o formă cilindrică și înconjoară brațul ca un
Fascia brahială () [Corola-website/Science/332129_a_333458]