19,941 matches
-
Râsul, care cu doar câteva minute înainte mă stăpânea, a dispărut și locul i-a fost luat de o neliniște și o dorință foarte mare de a ajunge cât mai repede acasă. Aș vrea să plec. E foarte târziu și mâine merg la serviciu. Au mers cu mașina să mă ducă acasă. Când au intrat în sat, neamțul care conducea mașina a stins farurile și a luat-o pe zare. M-au lăsat în liniște în fața casei. Când am coborât, Sofia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu bomboane și bucățele de ciocolată, băuturi răcoritoare, iar dimineața termosuri cu cafea fierbinte și cu ceai. Serviți câte puțin din fiecare. Aveți grijă, nu cumva să vă umpleți mapele cu dulciuri și să rămână farfurioarele goale, a adăugat secretarul. Mâine dimineață, după micul dejun, ne întâlnim la recepție pentru a începe activitățile înscrise în programul pe care fiecare l-a primit. Hotelul era ocupat în întregime de participanții la congres. Am fost la masă, apoi am urcat în cameră pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-mi spună unul dintre voi ce savant când face baie, nu se udă pe la c..e? Nu știm, am răspuns. Unii dintre cei de față bănuiam. Elena Ceaușescu, băăăă, primarilor, a spus secretarul încet! Hai, la culcare toată lumea, că de mâine avem treabă. Sticla asta se confiscă. Odată cu el, au ieșit pe ușă toți bărbații. Un timp, după ieșirea lor, noi femeile ne-am uitat râzând nesigure una la alta. Simpatica mea colegă, privind pereții camerei de hotel, s-a urcat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
funcționează la Universitatea din Cambridge. Sentimentul de român Îl leagă de Parohia română din Londa și de crezul său: ... „datoria noastră, a tuturor care suntem născuți În acea țară, este nu să ne gândim la politica de azi sau de mâine ci să ne gândim la interesele țării, la interesele acestui popor. Și asta probabil am moștenit-o de la familia mea, de la tatăl meu.” La Dublin numărul mare al enoriașilor a constituit o parohie unde periodic oficiază preoți ortodocși și catolici
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Postuniversitar de relații Internaționale, fusesem "selectat" să mă prezint la București, la Curs, delegatul de atunci șoptindu-mi "vorbe dulci", gen "ce viață interesantă o să ai ca diplomat! Nici n-o să stai prea mult prin țară azi ești la Roma, mâine la Helsinski"! Surprins de "Helsinski", m-am gândit c-o fi vorba nu de "externe", ci de "interne" și nu am acceptat "oferta". În 1966, după discuția "imperativă" cu primul secretar și câteva discuții ulterioare cu soția și neamurile, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe parcursul a peste două decenii, ne-a marcat destinele și viețile și care, cel puțin în ultima sa perioadă, ne-a făcut, împreună cu "distinsa" sa tovarășă de luptă, să ne gândim zilnic la veridicitatea celor spuse cândva de Murphy: "Zâmbește, mâine va fi mai rău"! Am însoțit mulți ziariști străini la interviuri cu el, am participat la multe conferințe de presă organizate cu prilejul unor vizite la nivel înalt. Cu aceste ocazii l-am studiat atent, încercând să fiu obiectiv în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
180 de grade Vechiul Testament! Dacă stau și mă gândesc bine, faptul că nu am mai plecat la Roma nu m-a zdruncinat prea tare, fiind un om cu picioarele pe pământ și zicându-mi, ca eroina din "Pe aripile vântului": "Mâine e o nouă zi"! La "motivele" de mai sus pentru anularea plecării, mai adaug astăzi unul: în 1978 nu afirma "Machiavelli" că împărțise cu Postelnicu posturile în exterior? Și, la împărțire, sunt sigur că postul de atașat cultural la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu numeroși oameni bogați și mulți împătimiți de vânătoare. Am găsit un om de afaceri interesat să importe ARO de teren, speciale pentru terenurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar care stă cu niște fotografii în mână, le privește și amintirile îl obligă să ia harta țării plimbându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar care stă cu niște fotografii în mână, le privește și amintirile îl obligă să ia harta țării plimbându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Antanta. În finalul discursului ar fi rostit el acele fraze care au produs stupoare și uimire În rândul auditoriului, care au șocat pe rege și pentru care a fost criticat și catalogat drept un intransigent: „Am un ziar <Moldova>, de mâine Îl voi Închide. Am trei fii, Îi dau Majestății Voastre să se bată și să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie bătută, căci numai astfel România va putea să fie scăpată”. Cuvintele sale
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor R." a fost un foarte bun prieten al meu pe care voiam să-l chem la telefon chiar mâine nemaiîntâlnindu-ne de vreo trei ani. Nu fac nici un comentariu, dar vânzătoarea, vorbăreață, îl caracterizează, așa cum îl știam și eu, exact așa: "un om extraordinar", dar de când "era singur, știți că și doamna a murit"... Nu știam... dar știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
seara o examinez la lumină puternică cu o lupă mare; îmi face plăcere jocul, simțindu-mă un personaj angrenat într-un roman de Agatha Christie. Puțintel ciudat, oarecum nebun, schemă transparentă, acțiune previzibilă și sfârșit simplu și logic. Contează atmosfera. Mâine dimineață voi fi la gară. Și voi repeta figura, dacă va fi necesar. * Dis de dimineață am ascultat, atent, trenurile, uruitul lor inconfundabil, cu semnalele sonore care îmi plac atât de mult. Nu atât de mult cum îmi plăceau sirenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de strict; cel puțin pentru Dumneavoastră... Dar am ținut să vă previn. Îmi plac oamenii cărunți. Au spirit." " Da, cred că am spirit, am spus. Și când vă vine mașina?" "A, ieri." "Ieri?", mă mir, ieri? Vreți să spuneți "mâine". "Nu, vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul inversiunii omnisciente. Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina ieriului viitor... și accesarea imposibilului..." Comunicăm, așa. Pentru mine este o distracție, numai bună pentru ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
văzut, pentru că poetul era și un actor mare, un declamator ciudat, cu pauze, cu țipete și șoapte, cu durități și tăceri extraordinar de sugestive. A recitat celebrele și atunci "romanțe pentru mai târziu", "eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi ... dar balerina nu-l iubea". Noi plângeam... pentru că "balerina nu-l iubea", pentru că "ai să mă-nșeli chiar mâine", pentru că "în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atunci "romanțe pentru mai târziu", "eu știu c-o să mă-nșeli chiar mâine", "un bătrân și o bătrână", "se uită soarele-napoi ... dar balerina nu-l iubea". Noi plângeam... pentru că "balerina nu-l iubea", pentru că "ai să mă-nșeli chiar mâine", pentru că "în orașul care plouă". Un amănunt care ni s-a părut un miracol a fost ploaia care a început să se audă și poetul, cu o vervă extraordinară, s-a oprit brusc și a spus: "Plouă! Ce v-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-i ia și hingherul care n-a îndrăznit cât a fost ani de zile omul acesta, acum lipsă. Mă gândesc, pentru mine, că nu pe mulți îi așteaptă niște suflete atunci când nu se mai întorc. Pe omul meu îl așteaptă. Mâine o să aprind o lumânare la biserică și o să-l rog să-l pomenească pe Ion al câinilor. Să vedeți că o să primească popa pomelnicul, scris așa, cam fără înțeles; o să pun ceva mai mult, o să-l primească. Când o să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am continuat discuția tot așa, cam sincopat. S-a ridicat brusc, întinzându-mi o mână cu multe inele, o mână făcută pentru a fi privită și pupată. Am întrebat-o totuși când va sosi mașina... "AIeri." . "Ieri? Vreți să spuneți mâine?..." "Nu. Vreau să spun ieri. Sunt dotată cu darul "inversiunii omnisciente". Sunteți de acord cu doctrina mea, sper. Sunt doctor în științe abstracte... doctrina "ieri-ului viitor"... și "accesarea imposibilului"." * Mai vorbim despre aceste doctrine. Este o distracție numai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vreo zece grade minus. "Am onoarea a vă mărturisi (așa vorbește el, cu prețiozitate), nici nu-mi pot autoaprecia starea termică. Acum două seri, invitat la o cununie, mi s-a șutit paltonul... Caut ocazie"... Da, se poate, înțeleg aluzia, mâine îi dau un palton, am acasă unul. Sau, pe loc, mă hotărăsc să-l iau chiar acum cu mine acasă, să nu răcească omul. Și pornim la treabă. Cât de interesanți sunt oamenii! Unde aș găsi, în mediul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a cruțat generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă își aminteau de balurile de la prefectură; de politețe și politețuri, de lungile rochii și de pălăriile doamnelor, despre... Multe, bune și rele, erau evocate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-se în vegetația care, deasupra dealului, devine albastră. Nu am văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o scurtătură care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret care duce la cer. De mâine, încălțat cu adidași, o să o iau într-acolo, pe cărare, în sus. Vreau să-mi încep vacanța. Drumul se numește, îmbietor, "Drumul hoților". O veche complicitate Bat clopotele, se aud, în orașul nostru, "orașul celor șapte coline", cum picură, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că luna e în baltă și că și-o poate lua în lada cu jucării. 1.2. Uteciștii eroi, comuniștii de mâine Trecerea de la pionierat la UTC a fost și saltul de la copilărie la adolescență, de la wonder world la impactul teribil al ieșirii din găoace. Spre deosebire de mândria mea din prima zi de pionier, motivația de bază la intrarea în UTC a fost
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede că „mâine” e din ce în ce mai rău și că, pe măsură ce partidul ne prelua cât mai multe griji - ce și cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede că „mâine” e din ce în ce mai rău și că, pe măsură ce partidul ne prelua cât mai multe griji - ce și cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem nevoie ca să locuim, câți kilowați ne trebuie ca să ne pregătim de plecat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cea dreaptă. Deviza mea profesională (și a altora ca mine) era totuși una disperată: „pregătim viitorul”. Un viitor despre care habar nu aveam dacă va veni în timpul vieții noastre, dar pentru care mă rugam în fiecare seară: „Doamne, dă-ne mâine altceva decât coșmarul în care trăim sau ajută-mă să nu mă mai trezesc!”. Cred că pot să spun cu mâna pe inimă că, dacă îți era suficient de silă de viață și nu te lăsai dominat de Frica generică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]