19,069 matches
-
a Fiului, o singură conlucrare, un singur har și aceeași conducere”. Învățătura Sfântului Niceta despre credința în Sfânta Treime ca generatoare a unității dragostei și păcii în lume, inspiră și ajută ecumenismul actual care promovează unitatea tuturor creștinilor chemați să mărturisească și să preamărească un singur Dumnezeu,Tatăl și Fiul și Sfântul Duh - spre mântuirea și fericirea lor. Sfântul Niceta vorbește despre fiecare persoană a Sfintei Treimi, descriindu-i însușirile personale în raportul cu celelalte Persoane trinitare, precum și lucrarea lor în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
personale în raportul cu celelalte Persoane trinitare, precum și lucrarea lor în iconomia mântuirii. Doctrina sa privind Persoanele Sfintei Treimi nu este sistematizată decât în parte, în tratatul Despre Simbolul credinței. 1. Dumnezeu-Tatăl. În primul articol al Simbolului de credință nicetan mărturisim: „Cred în Dumnezeu-Tatăl, atotputernic, făcătorul cerului și al pământului”. Dumnezeu-Tatăl este atotputernic, nenăscut, nevăzut, de necuprins cu mintea, neschimbat și veșnic. El este Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului. Între Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se înfățișează un grandios tablou al lumii văzute și nevăzute care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ, Tată al nesfârșitei măriri”. După cum reiese din aceste versuri, Sfântul Niceta reușește să cuprindă într-o viziune ecumenică toată creștinătatea răspândită pe întregul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tablou al lumii văzute și nevăzute care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ, Tată al nesfârșitei măriri”. După cum reiese din aceste versuri, Sfântul Niceta reușește să cuprindă într-o viziune ecumenică toată creștinătatea răspândită pe întregul pământ, unită în imnul de laudă adresat Părintelui ceresc, toate puterile cerești care slăvesc
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
însușiri ale Duhului Sfânt care au un rol deosebit în viața creștinilor și anume: bunătatea, vrednicia și însușirea de Paraclet (Mângâietor). După Niceta, cinstirea Sfântului Duh depășește granițele „oikumeniei creștine”, întrucât atâția cad cu fața la pământ, închinându-se Sfântului Duh și mărturisind bogăția duhovnicească a harului (I Corinteni 14, 24). Învățătura Sfântului Niceta despre Sfântul Duh este ortodoxă și unele din reflecțiile sale cu privire la dumnezeiasca lucrare a Acestuia în lume pot constitui pagini antologice de pnevmatologie, alături de celelalte lucrări de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
privegherilor ce se făcea vineri seara și sâmbătă seara. Iată ce spune marele ierarh misionar din Remesiana, în acest sens: „Dacă cel ce priveghează pentru lucruri care se referă la trup, adică pentru hrana și îmbrăcămintea necesare vieții, este lăudat;mărturisesc că mă mir, că sunt unii care socotesc de prisos sau zadarnice, sau ceea ce este mai rău pentru ei, nefolositoare, sfintele privegheri atât de rodnice în lucrarea duhovnicească, de îmbelșugate în cuvânt, în imne de laudă și lecturi sfinte”. Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
364 - 378). Acesta din urmă, susținător al arianismului, n-a reușit să-l determine pe Bretanion să-i asculte voința, fapt pentru care episcopul a și fost exilat pentru o scurtă perioadă. De asemeni, istoricul Teodoret din Cir (392 - 458) mărturisește despre Bretanion, scoțând astfel în evidență intensitatea vieții religioase din Tomis, dragostea și respectul credincioșilor față de episcopul lor și buna organizare bisericească a provinciei. La lucrările Sinodului II ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, ce condamna erezia lui Macedonie, este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian se pare că sunt mănăstirile moderne Saint Victor și Saint Savior. Călugării viețuitori ai acestor mănăstiri erau vestiți pentru castitatea și viața sfântă pe care o duceau. Mănăstirea pentru călugărițe a înființat-o pentru sora sa după cum el însuși mărturisește în Așezăminte mănăstirești XI, 18. Așezămintele mănăstirești au fost scrise în primul rând pentru acești călugări și călugărițe dar și la solicitarea de ajutor și sfat a Episcopului Castor de Apta (din Apta Iulia, aflată la cca 50 mile nord
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
II-lea î. d. Hr.), ca Satyros Peripateticul (sec. al III-lea d. Hr.). Autohtonii geți, sciți sau goți profitau de avantajele acestei culturi învățând grecește ori consacrându-se unei discipline anume. Ovidiu, în timpul exilului său la Tomis (8 - 18), mărturisea că grecii și autohtonii se asimilau reciproc, iar în timpul acela limba latină nu era vorbită în zonă. Abia după războaiele purtate de Imperiul roman împotriva dacilor, relațiile ecumenice se intensifică și limba latină câștigă teren în teritoriul Dobrogei de astăzi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Redactarea primei cărți se situiază în timp în jurul anilor 417-418 și începe cu o prefață care ne arată care au fost sarcinile în folosul Bisericii apusene pe care le-a primit Sfântul Cassian de la episcopul Castor. El îi mărturisește lui Leon că nu ar fi scris „Așezămintele mănăstirești” și nici „Convorbirile duhovnicești”, dacă episcopul Castor nu i-ar fi cerut acest lucru: ,,Eu nici în acele lucrări, în care am adus prinos lui Dumnezeu prin micul dar al râvnei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mănăstirești) o atenție deosebită, ca de altfel mulți dintre marii teologi ortodocși care i-au urmat. Același Fotie spune în Biblioteca sa că scrierea Sfântului Ioan Cassian strălucește prin claritate și putere de seducție sufletească, prin exemple binefăcătoare. Tot el mărturisește că sunt numeroși monahi ce-i urmează învățătura. Lucrarea este compusă din două părți. Primele patru cărți se ocupă cu organizarea mănăstirilor din Palestina și Egipt, iar următoarele opt analizează originea, cauzele și vindecarea celor opt păcate capitale (lăcomia, desfrânarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păstreze esența profundă a fiecărui discurs ținut de vreun pustnic dintre cei citați, era să-și fi făcut notițe la vremea respectivă și, nu numai atât, dar să le fi și ținut în tot acest timp. Însuși Cassian, în Prefață, mărturisește că în aceste discuții va trata despre contemplarea lui Dumnezeu, îndeletnicire a renumiților pustnici din pustiul Sketic. Spre deosebire de prima lucrare a sa, Așezămintele mănăstirești, care vorbea despre ținuta exterioară a monahului, acum se trece la analizarea omului interior, de la pravila
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sau demnități, existând îngeri vestitori și arhangheli, la fel și duhurile necurate sunt conduse de puteri mai rele și sunt supuse acestora, fapt ilustrat în Scriptură de către hula fariseilor: ,, Acesta alungă duhurile cu ajutorul lui Belzebut, principele demonilor". Tot Scriptura mărturisește, după Serenus, că fiecare dintre noi are doi îngeri: unul bun și unul rău (cap. 15-17). Convorbirea a IX-a (36 de capitole) este susținută de Avva Isaac și are în centru problematica rugăciunii. Avva Isaac subliniază că desăvârșirea călugărească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Archebius. Acest sihastru era de o înțelepciune și de o știință rară, dar și extrem de lucid în pofida faptului că depășise pragul celor o sută de ani. Tema dezbătută a fost desăvârșirea, iar învățătura cea mai de seamă pe care acesta mărturisește că le-o poate da celor doi, Cassian și Gherman, este că: ,, Niciodată învățătura cuiva nu va avea autoritatea de a se impune, dacă el n-o va sprijini prin pilda faptelor sale” (cap. IV). Avva Cheremon, dând dovadă de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al părintelui Ioan, ce locuia în Lycum și care, deși era slăbit, și-a impus un post negru de două zile. În a treia zi, pe când mergea la masă, i s-a înfățișat diavolul deghizat în etiopian și i-a mărturisit cu căință că stă la originea gândului monahului de a posti atât de aspru. Acest exemplu reliefează și mai mult importanța dreptei judecăți. Cei mai importanți părinți greci de după Origen care au scris în epoca premergătoare trecerii lui Cassian prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pildă, după ce reproduce cu cuvintele lui definiția hristologică a Calcedonului, stăruind asupra unirii firilor (în persoana lui Iisus Hristos), folosind argumente din Sfinții Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Flavian, Augustin, Proclus, Leon și Celestin, Ioan Maxențiu mărturisește o singură existență, ipostază (persoană) a celor două firi ale lui Hristos. La obiecția nestoriană că a zice „Unul din Treime” înseamnă a împărți „deoființimea”, autorul răspunde că Sfânta Treime nu admite numărul sub raportul ființei, dar îl admite sub
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Hristos. La obiecția nestoriană că a zice „Unul din Treime” înseamnă a împărți „deoființimea”, autorul răspunde că Sfânta Treime nu admite numărul sub raportul ființei, dar îl admite sub raportul persoanelor: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pe Iisus Hristos îl mărturisim ca fiind din Sfânta Treime cu propriul său trup, deși nu după trup face parte din ființa Treimii. În domeniul antropologiei și soteriologiei, Ioan Maxențiu operează cu liberul arbitru (conștiința morală) și cu harul pe care credinciosul îl primește prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după unii din Ohrida), cardinalul Laurențiu, Abatele mănăstirii Sfânta Anastasia din Roma și papa Hormisdas (514-523), fiecare la vremea sa, i-au cerut să traducă din limba greacă în limba latină textele canoanelor care circulau în Biserica răsăriteană. Dionisie însuși mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor că unii ierarhi ai Biserici apusene, declarându-se nemulțumiți „de stângăcia traducerii celei vechi”, l-au solicitat să traducă „din grecește regulile (canoanelor) bisericești...”. Până să apară traducerile lui Dionisie Exiguul, în Biserica apuseană
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ipolit al Romei, a fost scrisă în limba greacă. Din a doua jumătate a secolului al IV-lea apar însă și primele traduceri ale canoanelor în limba latină. Realizând prima traducere a canoanelor grecești, în Prefața către episcopul Ștefan, Dionisie mărturisea că a fost înduplecat să traducă „din grecește canoanele bisericești”. În bogata sa activitate de traducător, eruditul teolog a creat și încetățenit în limbajul canonic latin și unele noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
regulas” (Regulile Sfinților Părinți) pe care papa Hormisdas îl obligase să le traducă „corect din grecește”, Dionisie le terminase „cu sârguință deja mai demult”. Este evident că monahul daco-roman se referea la cele două ediții anterioare. Tot aici, Dionisie a mărturisit că papa îi poruncise ca să arate, „cu toată sârguința, că cele latinești nu se deosebesc deloc de cele grecești”, și să le așeze „pe aceeași pagină față în față pe cele din fiecare regiune, mai ales pentru aceia care cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Bisericile Orientale”. Această afirmație demonstrează că la acea vreme, canoanele zise-apostolice, cele ale Sinodului de la Sardica (343) și cele ale provinciei africane nu erau receptate unanim de Colecțiile canonice ale Bisericilor răsăritene. În Prefața din ediția a II-a, Dionisie mărturisea că, în traducerea „canoanelor grecești”, pe care a făcut-o la îndemnul papei Hormisdas, a omis, cu bună știință, canoanele zise apostolice și ale Sinodului de la Sardica și cele ale eparhiei africane („canones qui dicuntur Apostolorum et Serdicensis Concilii, atque
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ale învățatului monah au fost silite să se concretizeze datorită apropierii încheierii ciclului Sfântului Chiril cel Mare (153 - 247) respectiv, a erei dioclețiene, numită și „era martirilor”, sau 437 - 531 de la nașterea lui Hristos. Cu strădania cu care am putut, mărturisește el episcopului Petroniu, m-am silit să duc acest ciclu pe o perioadă de 95 de ani. Ultimul ciclu, al fericitului Chiril, adică al V-lea, fiindcă rămăsese un interval de șase ani între al lui și al meu, l-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ultimul ciclu, al fericitului Chiril, adică al V-lea, fiindcă rămăsese un interval de șase ani între al lui și al meu, l-am așezat la începutul lucrării mele și am continuat cu alte cinci cicluri, după norma aceluiași ierarh, mărturisind însă că „am respectat în primul rând hotărârile Sinodului de la Niceea”. Fiind însărcinat să alcătuiască tabela pascală pe o perioadă de 95 de ani (532 - 626), el a așezat la începutul calculului său ultimul ciclu chirilian. Punctul de pornire al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ROMÂNUL, cotidian apărut la Timișoara între 20 octombrie 1944 și 10 iunie 1945. Director este Elie Marcu, iar de la numărul 114/1945, când funcția de director dispare, redactor-șef e Romulus P. Roșu. Articolul-program, semnat de Dimitrie Nistor, mărturisește intenții gazetărești specifice naționalismului interbelic. Sub aspect literar, publicația pornește la drum elogiind scriitori americani de origine română, între care Peter Neagoe, sau publicând interviuri cu personalități precum Silvio Guarnieri, directorul Institutului de Cultură Italiană de la Timișoara, pe tema relațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar în ansamblu lirica lui J. rămâne una minoră, cantonată în surse și formule uzate prin folosire îndelungată. SCRIERI: Vechiul refren (în colaborare cu Gh.I. Chițibura), Cluj, 1926; Icoane, Craiova, 1928; Cu duhuri rele, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]