KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...745 746 747 ...755 >

18,875 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

morminte făcute cu intenție: dar este corect? Existența mormintelor dovedește existența religiei? Acest lucru nu este verosimil din moment ce etnologia și exemplele istorice tind să indice o evoluție a practicilor funerare independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de oroare sau pietate. Întrebările relative la această realitate și mai apoi gesturile suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar și cunoașterea felului În care se cioplește piatra după deprinderile manuale Învățate de la părinți; venerarea fecundității animale, dar și controlarea turmelor, având În minte exigențele vânătorii; „inventarea” unei vieți dincolo de moarte, În același moment În care te debarasezi de morți În scop eliberator și igienic. Această temă devine acum utilă, fiindcă ne sugerează arcul de timp care va fi fost necesar pentru distingerea comportamentului religios și ce gestație lungă va fi avut loc Într-o invizibilitate arheologică totală. Dar primele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poată fi etichetate ca religioase. Un câmp de cercetare mai sugestiv este oferit de trei categorii de date arheologice care Își fac simultan apariția aproximativ acum 100 000 de ani: morminte, coloranți și podoabe. Sau, cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia. Comportamentul religios nu se leagă imediat de apariția mormintelor, ci doar de momentul În care apar morminte cu elemente străine, cu obiecte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin starea emoțională pe care le presupun - morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea atentă a morților reflectă o atitudine față de viață și față de moarte foarte diferită de cea non-umană. Chiar și maimuțele antropomorfe Își abandonează morții acolo unde se găsesc, fără ceremonie. Opinia curentă este că noua atitudine presupune credința Într-o altă viață și dorința de a face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
moarte foarte diferită de cea non-umană. Chiar și maimuțele antropomorfe Își abandonează morții acolo unde se găsesc, fără ceremonie. Opinia curentă este că noua atitudine presupune credința Într-o altă viață și dorința de a face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele doar pentru a nu le mai vedea În descompunere și atacate de carnivore, deci În scop protector, dar, la un moment dat, gestul a căpătat nuanțe ulterioare, fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
consemnează un fapt nou: numărul de schelete umane găsite Înregistrează o creștere vertiginoasă, ceea ce denotă că au apărut practicile de Îngropare a morților. Mai interesant pentru scopul nostru este faptul că, aproape Încă de la Început, În unele cazuri, sensibilitatea față de morți este Însoțită de gesturi care apar din simplele necesități mortuare. Tocmai În această epocă Își fac apariția și indicii ale unei curiozități accentuate pentru „natură”. Exemple de acum 100 000 de ani sunt cele câteva gropi descoperite În Israel, unde

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale unor bărbați: Într-unul din ele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale unor bărbați: Într-unul din ele, acum 100 000 de ani, rudele au pus În mâna bărbatului o mandibulă de porc mistreț (Es-Skhul). În celălalt (Kebara, acum 60 000 de ani), cineva s-a Întors pentru a lua craniul mortului după descompunerea părților mobile, lăsând totuși acolo mandibula și osul hioid; probabil craniul a fost dus sau Îngropat În altă parte. Spre deosebire de alte cazuri, se exclude acțiunea animalelor; dezgroparea datează din 1983, iar informațiile sunt exacte. Ne aflăm deci În fața

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exclude acțiunea animalelor; dezgroparea datează din 1983, iar informațiile sunt exacte. Ne aflăm deci În fața unui caz de atenție sporită În ceea ce privește capul și a unei Înmormântări În două etape, cea mai bună dovadă a complexității clare a gândirii referitoare la morți. Aceste Înmormântări au avut loc În peșteri, În timpul unor șederi Întrerupte. Nu este neverosimil ca tocmai aceste decese să fi dus la abandonarea locului, lucru de altfel obișnuit și În timpurile cunoscute la grupurile de vânători-culegători. Contextul ne arată că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
formelor răsărite din piatră sau din pământ” (Leroi-Gourhan, 1964). S-ar putea spune chiar că există o curiozitate infantilă pentru misterele naturii: pentru culori, pentru formele evocatoare și seducătoare ale pietrelor. Apariția acestei preocupări În același timp cu interesul pentru morți nu poate fi Întâmplătoare. Desigur, cunoaștem puține lucruri. Dar rezultatul cumulat al tuturor acestor date este clar: Între acum 100 000 și acum 50 000 de ani, mintea omului Începe să lucreze diferit, iar Împreună cu mintea și mâinile, lăsând semne

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
celor trei componente ale fenomenului religios - credințe, mituri, rituri (vezi subcapitolul 3) -, se poate spune că am identificat În paleoliticul timpuriu vestigii ale unor rituri și, În mod indirect, credințe greu de diferențiat (acțiuni legate de elemente naturale și de morți). Însă În paleoliticul târziu, apariția activității grafice permite confirmarea existenței credințelor și, În sfârșit, a miturilor. Mai mult, face posibilă, pentru prima dată, aventurarea, chiar și cu prudență, În complexitatea universului religios. Timp de aproape un secol, mulți cercetători au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În morminte. Pe de altă parte, cine s-ar putea Îndoi că argila comunică un mesaj simbolic, de vreme ce aceasta este rezervată capului sau, mai mult (la Balzi Rossi În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo”, cât, mai de grabă - s-ar putea zice -, a inventat „străbunii”: o stranie conviețuire ideală a morților cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reinventeze sensul timpului, acordând acum atenție trecerii și continuității generațiilor, relațiilor de dependență Între strămoși și urmași. În toată Europa se obișnuiește Îngroparea morților acolo unde se locuiește, dar În Europa arhaică există exemple ale unui cult clar al strămoșilor: mortul este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de pradă. Defunctul are, de obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Indonezia. Începând cu 4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi și noi. Dintre cele mai noi, iese În evidență cea a Înmormântării colective În Încăperi mortuare, care pot fi spațiul construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
scriptură. La acest nivel din ce În ce mai evoluat se observă că manifestările religioase servesc la ordonarea și Înțelegerea lumii și a societății (datorită fondatorilor etc.) și la asigurarea protecției acolo unde puterea umană nu este suficientă (prin ființe protectoare sau prin proprii morți). Aceste lucruri oferă certitudine și siguranță: sacrul intuitiv dobândește valoare de adevăr, sacralizarea cuvintelor este un mod de a le face să devină adevărate (Rappaport, 1917b). Sacralizarea valorilor, persoanelor, instituțiilor și locurilor este modul În care sistemele religioase asigură acceptarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
personalității lor - de lumea de dincolo. Este vorba despre zeii cărora le este Încredințată mai ales grija trupurilor defuncților, ca Anubisxe "Anubis", căruia i se atribuie inventarea practicii mumificării, sau zeița „Apus” (regiunea În care apune soarele și se Îngroapă morții) sau Khentamentiuxe "Khentamentyu", „Celxe "Cel"-care-domnește-peste-apuseni”, sau, În regiunea memphită, zeul-șoim Sokarixe "Sokari". Dar deasupra tuturor se află Osirisxe "Osiris", un zeu cu o natură atât de complexă, Încât este În același timp stăpân, mântuitor, zeu cosmic, celest, pământean și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă Textele Piramidelor pot să ne spună deja multe lucruri care vor rămâne valabile pentru toată perioada

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Sunt concepte greu de Înțeles cu exactitate: ren este „numele” (și am văzut că numele este vital și are autoritate), ib este „inima” (adică memorie și voință). Mai puțin clară este semnificația lui akh, „strălucitor” - se pare că acesta este mortul care a ajuns să aibă natură celestă; ba, care este tradus aproximativ prin „suflet”, este reprezentat ca o pasăre având cap de om, aspect sub care defunctul poate părăsi mormântul pentru a frecventa din nou lumea celor vii, Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre sosirea ofrandelor și pentru a-i cere să se ridice din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite ofrande și În declarația conform căreia mortul este „credincios” (imakhu) regelui și unor zei, a căror bunăvoință Îl Îndatorează dacă li se aduc ofrande 4. S-a presupus că unele reprezentări au sens ritual, dar nu s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se ridice din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite ofrande și În declarația conform căreia mortul este „credincios” (imakhu) regelui și unor zei, a căror bunăvoință Îl Îndatorează dacă li se aduc ofrande 4. S-a presupus că unele reprezentări au sens ritual, dar nu s-a putut dovedi clar acest lucru, așa Încât nu vom vorbi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exact numele, este de fapt un substitut al trupului alcătuit dintr-un material mai durabil decât cel organic, cu un aspect idealizat care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
urmă1. Iar, În ceea ce privește păstrarea personalității, trebuie amintită practica prin care se trimit morților adevărate scrisori 2, În care li se cere să se intereseze și să intervină pentru a rezolva problemele de familie care apar Între succesorii și moștenitorii lor: mortul este legat În continuare de lumea sa, o experimentează și poate Încă să intervină În Întâmplările specifice acesteia. 6. RELIGIA ȘI SOCIETATEATC "6. RELIGIA ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această epocă fundamentală din istoria

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]