21,807 matches
-
nicăieri și nici nu-și prea dă seama de acest lucru - un specimen de poezie orientală, o poezie care diferă radical de poezia de tradiție greco-romano-franceză. Apoi Blair se ocupă de ceea ce, foarte ortodox, el numește "genurile supreme .ale creației poetice, genul epic și genul dramatic"; cât despre acesta din urmă, Blair ar fi putut să se exprime mai exact, spunând "tragedia". Teoria neoclasică nu explică, nu dezvoltă si nici nu apără teoria genurilor sau criteriul diferențierii acestora. Intr-o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
noi genuri. 305 Deoarece, privit în perspectivă istorică, neoclasicismul a fost o îmbinare de autoritarism și raționalism, el a acționat ca o forță conservatoare, înclinată să mențină și să adapteze, în Urnita posibilului, genurile de origine antică, mai ales genurile poetice. Dar Boileau admite sonetul și madrigalul; iar Samuel Johnson îl laudă pe John Denham pentru că, în Cooper's Hill (Dealul lui Cooper), a inventat "un nou tip de poezie", o "specie de compoziție care ar putea fi numită poezie topografică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai miei, ca sonetul sau chiar oda, nu pot fi puse, evident, pe același plan cu epopeea și tragedia. Poeziile "minore" ale lui Milton sunt scrise în genurile mai scurte, cum sunt , de pildă, sonetul, Ia canzone, "masca"; creațiile lui poetice "mari" sunt o tragedie "veritabilă" si două epopei. Dacă am folosi criteriul cantitativ în judecarea celor două mari rivale - tragedia și epopeea - ar câștiga epopeea. Totuși, Aristotel a ezitat în această privință și, după cântărirea mai multor argumente opuse, a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Aesthetic (Trei prelegeri despre estetică) Bosanquet distinge "frumusețea facilă" de "frumusețea dificilă", care este "complexă", "tensionată" și "cuprinzătoare". Am putea spune că distincția dintre ele este aceea dintre o frumusețe realizată din materiale ușor accesibile (eufonie, imagini vizuale plăcute, "subiect poetic 1) și o frumusețe extrasă din materiale care, ca materiale, sunt recalcitrante : l durerea, urâciunea, elementul didactic, elementul practic. Această distincție fusese conturată de secolul al XVIII-lea care a tras o linie de demarcație între "frumos" și "sublim" ("frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
personalitate superioară) sau este superior pentru că este mare ca poem ? în schimb, el încearcă să concilieze răspunsurile posibile. 324 Deși consideră că un poem mare este mare prin semnificația și ideile lui, el aplică aceste criterii numai poemului ca creație poetică, nu unui ipotetic Erlebnis.* 16 Divina Comedie a lui Dante si Paradisul pierdut al lui Milton sunt potrivite a fi supuse, cu titlu experimental, unei analize formaliste. Croce, refuzând să considere Divina Comedie drept un poem o reduce la o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunt tot ce a mai rămas din Milton. *17 "Conținutul" trebuie neglijat ; forma poate fi desprinsă de conținut. Credem că asemenea judecăți nu trebuie acceptate ca versiuni satisfăcătoare ale "formalismului". Ele adoptă o concepție atomistă despre opera literară, apreciind caracterul poetic relativ al materialelor ei componente, nu caracterul poetic al operei în ansamblul ei, si aceasta poate subordona scopurilor ei numeroase elemente care, desprinse din context, n-ar fi decât disertații abstracte. Și Dante și Milton au scris atât tratate cât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
17 "Conținutul" trebuie neglijat ; forma poate fi desprinsă de conținut. Credem că asemenea judecăți nu trebuie acceptate ca versiuni satisfăcătoare ale "formalismului". Ele adoptă o concepție atomistă despre opera literară, apreciind caracterul poetic relativ al materialelor ei componente, nu caracterul poetic al operei în ansamblul ei, si aceasta poate subordona scopurilor ei numeroase elemente care, desprinse din context, n-ar fi decât disertații abstracte. Și Dante și Milton au scris atât tratate cât și poeme, fără să le confunde pe unele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și alți "clasiciști", care invocă părerea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate țările, limitează în mod tacit cuprinsul noțiunii la "toți cititorii competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului, ci un mijloc special, superior organizat, de a controla trăirea cititorului, așa încât aceasta poate fi numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de "vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și învechite despre metru și ritm pe care se bazează, demonstrând prin aceasta că fără un sistem de referință adecvat nu se poate scrie o istorie corespunzătoare. Același tip de probleme se pun și în cazul unei istorii a elocuțiunii poetice engleze, în privința căreia nu există decât studiile statistice ale Joséphine! Miles, sau în cazul unei istorii a imagisticii poetice engleze, pe care încă nimeni n-a încercat s-o scrie. S-ar putea crede că în acest tip de studii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adecvat nu se poate scrie o istorie corespunzătoare. Același tip de probleme se pun și în cazul unei istorii a elocuțiunii poetice engleze, în privința căreia nu există decât studiile statistice ale Joséphine! Miles, sau în cazul unei istorii a imagisticii poetice engleze, pe care încă nimeni n-a încercat s-o scrie. S-ar putea crede că în acest tip de studii se încadrează și numeroasele cercetări istorice consacrate anumitor teme și motive, cum ar fi figura lui Hamlet, a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fi figura lui Hamlet, a lui Don Juan sau a Evreului rătăcitor ; dar, în fond, acestea sunt probleme de altă natură. Diferitele versiuni ale unei povestiri nu au legătura sau continuitatea necesară pe care o are problema metrului și elocuțiunii poetice. A urmări, să zicem, toate variatele versiuni ale tragediei Măriei Stuart în întreaga literatură s-ar putea prea bine să prezinte interes pentru istoria sentimentului politic și ar putea, desigur, să ilustreze incidental anumite schimbări în istoria gustului literar - sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
explicațiile ce s-au dat consideră că în cadrul evoluției literare se ajunge la un stadiu de epuizare care face necesară apariția unui nou cod. 351 Formaliștii ruși numesc acest proces un proces de "automatizare", înțelegând prin aceasta că procedeele meșteșugului poetic, care au fost eficace la vremea lor, devin atât de comune și de uzate, încât noii cititori sunt insensibili la ele și reclamă ceva diferit, ceva de obicei opus procedeelor anterioare. Procesul evoluției este un șir neîntrerupt de mișcări ascendente
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
inclusiv chestiunea limitelor între dialecte (în care Hașdeu s-a dovedit un precursor al geografiei lingvistice), distincția între "amestecul primar" (în termenii lui Ascoli: influență substratului) și cel "secundar" (adstrat, superstrat), locul toponimiei și antroponimiei în sistemul lingvistic, specificul limbii poetice sau artistice și, în fine, locul și specificul etimologiei, ca ramură importantă a lingvisticii (fără a accepta extinderea prea mare pe care i-o atribuia Hașdeu) fac din Principiele de linguistica o carte mereu actuala a științei românești, scrisă într-
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
autorul britanic J.L. Austin afirmă că "trebuie să luăm în considerație situația totală în care apare enunțarea actul de vorbire integral..."" (ibid., pp. 37-38). Din păcate, Dragomirescu nu pare să fi cunoscut (fie și după ce aflase de Austin și de poetica ilocuționară) cel putin teoria coșeriană a cadrelor (rezumata, de pildă, în Iordan & Robu, 1978, pp. 258-259), care i-ar fi fost de un real ajutor. Totuși, ediția din 1995 a dicționarului sau de figuri de stil mai cuprinde ceva în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
provided, only refer to accidental cases/facts. Bibliografie generală Austin 1962/2003 = J.L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe [1962], Traducere de Sorana Corneanu, Prefață de Vlad Alexandrescu, Editura Paralelă 45, Pitești -București, 2003. Bartel 1997 = Dietrich Bartel, Musica Poetica: Musical-Rhetorical Figures în German Baroque Music, University of Nebraska Press, Lincoln, 1997. Benveniste 1966 = Émile Benveniste, Problèmes de linguistique générale [vol. I], Éditions Gallimard, Paris, 1966. Berejan 1974 = Silviu Berejan, Studiul teoretic al lui B.P. Hașdeu "Pricipii de lingvistică", în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
pedalei drepte. Se pare că interpretul din stânga trebuie să acționeze această pedală, ca să păstreze claritatea armoniilor și acompaniamentelor. Dar un pianist cu experiență de la Primo va utiliza pedala „forte” ca să amplifice sonoritatea registrelor acute: ele au nevoie de un suport poetic. Mi se pare mai cu bun simț ca în interpretarea la patru mâini interpretul din dreapta să aibă controlul pedalizării.”. Aceeași concepție în privința pedalizării o au și pianiștii Paul Badura-Skóda și Jorg Demus, care în interpretările lor de duo
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
nu au inclus și numele acesteia. În fine, doi dintre poeții bucovineni se bucură de analize favorabile: Gavril Rotică este denumit "cântăreț al suferinței care alternează violența protestatară cu jeluirea elegiacă"31, iar Iulian Vesper este apreciat pentru opera sa poetică de factură romantică, axată pe "trăirea autentică a spaimei thanatice"32. Alți autori nu corespund canoanelor literare, figurând în DSR ca scriitori minori. Este și cazul scriitorului Scarlat Callimachi, menționat cu principalele volume de creație, prezentat ca autor modest de
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
li s-a părut mai greu de înțeles elevilor decât textul literar. - Procentul cel mai mic la înțelegere totală (58,62 %) s-a obținut la itemul 7, vizând interpretarea, elevilor fiindu-le greu să opereze cu argumentarea ideilor din mesajul poetic al lui Nichita Stănescu, referitor la rasa umană; - Dificultăți la înțelegerea totală s-au înregistrat și la itemii 6, 8, 9 (62,07 %), elevii probând înțelegerea parțială a textului.; Răspunsurile construite tind uneori să fie sărace, lacunare, necentrate pe cerință
Caleidoscop by Adriana Apostol () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93488]
-
o intervenție minimală asupra sitului natural, o ameliorare a peisajului. Un bun exemplu pentru această categorie este Biblioteca centrală a Universității din Delft proiectată de Mecanoo, finalizată În 1997 (Fig. 15, Fig. 16). Ideea inițială a bibliotecii are o latură poetică: autorii leagă conceptul general de funcțiunea clădirii. Acoperișul amplu este văzut ca o foaie de hârtie fixată Într-un capăt și prinsă cu o pioneză Într-un singur punct. Spațiul verde urcă peste acoperișul clădirii, golul obținut dedesubt fiind chiar
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
numai un instrument cu fine percepții, dar și un scriitor cu un incontestabil simț al valorii cuvintelor, cu o cadență anumită..." . În această confrerie strălucită intră desigur și Vladimir Streinu, a cărui vocație critică sa revelat cu strălucire după începuturi poetice deosebit de promițătoare. Înrudindu-se îndeaproape cu criticii generației sale - Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, G. Călinescu și cu bunul său prieten Șerban Cioculescu, prin însușiri ce fac din această întreagă generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
voi începe este o ezitație și sunt mai obosit înainte de a mă sforța" . (subl. n.Ă. Ezitările sunt repede depășite și exegeza înaintează energic spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: "Mare între cei mari, Tudor Arghezi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și i-a urmărit cu înțelegere superioară întreaga desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori, probează gust artistic, finețe interpretativă, asumare simpatetică a discursului poetic, rigoare, informație, cultură perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului "prevestește" nu o dată geniul arghezian; Arghezi topește în retortele misterioase ale poeziei experiențe de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
inaugurat de câteva necesare considerații preliminare de ordin istoricoliterar: durata debutului eminescian, colaborarea succesivă la reviste de mare prestigiu în epocă, rezervele îndreptățite formulate de critici de-a lungul anilor cu privire la poeziile de început. A. D. Xenopol împinge epoca de căutări poetice eminesciene până la ", ceea ce reprezintă - consideră Vladimir Streinu "o eroare de percepție estetică" . Ibrăileanu se situează oarecum la polul opus, socotind că debutul eminescian încetează odată cu colaborarea la "Convorbiri literare", în ". Anul stabilit de Xenopol e prea tardiv, cel al lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
important a stabili un prag calendaristic exact al încheierii perioadei de debut. Esențial este - în opinia criticului - "să știm care poezie anume, strângând într-o singură intuiție elementele care specifică pe Eminescu ca poet universal, îi conține embrionul viziunii lui poetice." Altfel spus, trebuie cercetată acea poezie care "încadrată cronologic între bucăți de debut, seamănă mai puțin cu acestea și mai mult cu opera viitoare, tipărită din voința poetului." Pentru G. Călinescu această poemă cu trăsături speciale ar fi Melancolie. Pentru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
idilism a fost numai pragul poeziei lui Coșbuc, după care nu poate fi judecat exclusiv, cum s-a încercat. Privită încă o dată, din eposul pe care îl conține, ca panoramă - acum, opera lui primește alte lumini: este o întreagă viziune poetică, populară ca duh, însă asimilându-și nesimțit modul idilic de percepție al orășeanului față de realitățile țărănești ca și măiestria unui poet savant în ritmuri, fuziune de elemente rurale și urbane, adică sinteză de spirit românesc." La Coșbuc "tehnica versificației văzută
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]