19,447 matches
-
la Cottbus. Când flancul sudic al Armatei a IV-a Panzer a reușit să obțină câteva succese locale contraatacând spre nord împotriva Frontului I Ucrainean, Hitler a dat o serie de ordine care au demonstrat că dictatorul nu mai avea simțul realității. El a ordonat Armatei a IX-a să apere Cottbusul și să formeze un front cu fața la vest. După aceasta, ei ar fi trebuit să atace coloanele sovietice pe direcția nord. Asta le-ar fi permis să formeze un clește
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
reală. Ideea este un fapt etern, totdeauna același și netransformabil, în timp ce fenomenele sunt variabile, risipite în timp și spațiu, mereu altele și în continuă transformare. La idee se poate ajunge pe calea rațiunii, fenomenele sunt legate de lumea nesigură a simțurilor. În concepția realist naivă nu există nicio deosebire între fenomenul perceptibil și realitate, ambele sunt nemijlocit identice. Realismul critic, dimpotrivă, definește fenomenele ca stări de conștiință, rezultate în urma percepției și asimilate în ea însăși. Ele nu reflectă nemijlocit realitatea, sunt
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
sens se poate înțelege tratarea rolului transcendenței și a limitelor experienței umane în filosofia lui Karl Jaspers. Protestanții germani Paul Tillich și Rudolf Bultmann, filosoful catolic francez Gabriel Marcel, ortodoxul rus Nikolai Berdiaiev au preluat ideile lui Kierkegaard, după care simțul datoriei și credibilitatea unei persoane reprezintă condițiile obligatorii ale credinței religioase. Cea mai însemnată personalitate a filosofiei existențiale în literatură a fost fără îndoială Fiodor Dostoievski, care în romanele și povestirile sale prezintă adesea, cu atitudine negativă, lupta autodistructivă a
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
și consecventă. Unul din reprezentanții cei mai importanți ai acestui stil este Ornette Coleman, ale cărui improvizații, adesea atonale, fără nicio schemă de acord, șochează la început pe mulți critici, în timp ce alții recunosc în dorința de experimentare, seriozitatea și deosebitul simț al formei. Printre pionerii acestui stil se numără și bassistul Charles Mingus, pianistul Cecil Taylor și saxofonistul Archie Shepp, la care se atașează și John Coltrane, a cărui muzică are trăsături religioase, de o frumusețe unică și o intensă forță
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
oră pentru a prinde trenul înapoi spre Berlin. După acest eveniment, Eva a trăit într-o teroare perpetuă fiindu-i frică că Hitler ar putea fi ucis, deși el a asigurat-o - crezând ferm în ce spune - că posedă un simț predictiv care îl ajută să intuiască un atac iminent. Atât revelionul cât și vara anului 1940, Hitler, victorios după succesele Blitzkrieg-ului, și le petrece în mare parte la Berghof, Eva fiind convinsă că războiul trebuia să fie pe sfârșite. Führerul
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
existența unei părți bune în fiecare om, chiar și în criminali, și pledează pentru recuperarea infractorilor de către societate prin stimularea părții bune din viața acelui om. Într-o discuție cu Vlahu, maiorul Petria afirmă următoarele: „recuperarea depinde mai ales de simțul de răspundere socială și umană. Trebuie pornit de la fiecare caz în parte. Fiecare are în el ceva care-l poate face să redevină om”. Un exemplu în acest sens este mâna salvatoare întinsă de către maiorul Petria în finalul filmului lui
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
multe expoziții ale unor pictori de seamă, el revine în țară luptând împotriva academismului și artei oficiale. Are un rol important în organizarea „Expoziției artiștilor independenți” din 1896, dar și în cazul înființării societății „"Ileana"” ce avea ca scop răspândirea simțului artistic în România. În 1899 această societate își închide activitatea dar numele ei este preluat de o revistă de artă, la care Luchian este un colaborator activ. Datorită lui Luchian pictura românească va trece de impresionism apropiindu-se din ce în ce mai mult
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
trei departamente: economic, științe politice și arte. Misiunea fundației este să sprijine și să promoveze educația, in toate formele sale, ajutând astfel la formarea unor indivizi cu un pronunțat spirit de inițiativă, cu o conștiință civică deosebită și un real simț al responsabilității. De asemenea, viziunea fundației relevă faptul că o societate nu se poate dezvolta decât ca rezultat direct al acțiunilor voluntare și neîngrădite ale membrilor săi, educația având un rol crucial în formarea unor astfel de indivizi. "„Credem în dreptul
Fundația Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/312079_a_313408]
-
2007, într-un interviu acordat revistei "Performing Songwriter", Chantal Kreviazuk, persoană cu care Lavigne a colaborat pentru producerea albumului "Under My Skin" a susținut că Lavigne nu și-a compus niciodată singură melodiile deoarece știe că ar fi întrecut bunul simț. Din această cauză Kreviazuk a refuzat să mai colaboreze cu Lavigne, deoarece artista ar fi susținut în trecut că a compus unele din melodii, deși, după spusele lui Chantal nu a fost așa. Ea deasemenea a mai declarat că i-
The Best Damn Thing () [Corola-website/Science/312163_a_313492]
-
Alt editor al revistei "Billboard", Chris Tucker, a scris că "Madonna se întoarce cu un cântec ce va readuce încrederea celor ce o plac, fanilor muzicii pop și programatorilor radio.” Jon Pareles de la "The New York Times" a spus că Madonna a păstrat simțul pop în "Hung Up", numindu-l un cântec de dragoste ce e atât vesel cât și trist. Alan Light de la "Rolling Stone" l-a descris ca fiind acoperit de dulciuri. David Browne, "Entertainment Weekly", a fost impresionat de înregistrat, spunând
Hung Up () [Corola-website/Science/311495_a_312824]
-
alcătuite din trei părți, cea din urmă fiind în 3/8. Fiecare primă parte este într-o formă binară de sonată, în care doar a doua jumătate a expoziției este repetată. Darurile cu care a fost înzestrat Mozart, în special simțul său pentru culoare și echilibru au stabilit o serie de diferențe specifice între simfoniile sale și cele ale lui Haydn. Sensibilitatea sa pentru culoare a produs mai multă însărcinare instrumentelor de suflat dar și un stil componistic bogat în expresii
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
labe sau coadă. Este un câine inteligent, serios, activ, blând, prietenos, perseverent, mai ales în urmărirea vânatului rănit după urma de sânge, de unde și numele de bloodhound („blood”, în engleză însemnând „sânge”). Nu latră mult, dar latră tare, au un simț olfactiv foarte dezvoltat, vioi, echilibrat, dar încăpățânat și independent. Este foarte răbdător cu copiii, devotat și atașat de stăpân. Nu are probleme cu străinii, cu alți câini sau alte animale. Blana trebuie periată ocazional pentru a îndepărta firele de păr
Bloodhound () [Corola-website/Science/311602_a_312931]
-
Henric I, regele Angliei, suferind o înfrângere grea în anul 1119. Ultima sa confruntare armată a fost cu împăratul romano-german Henric al V-lea, care împreună cu regele Angliei, Henric I îi declaraseră război în 1124. Regele Franței a apelat la simțul național al francezilor , iar vasalii francezi au venit în ajutor cu propriile armate, Henric al V-lea fiind nevoit să se retragă.
Ludovic al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/311638_a_312967]
-
autor al unor lucrări de referință, precum: "Acțiunile terorist-diversioniste și implicațiile acestora asupra Securității Naționale a României" (1996), "Siguranța Națională și Ordinea Publică" (2002), "Geneza Terorii" (2007), "Organizații Teroriste" (2007), "Jihadul Islamic" (2008), dar și al studiilor: "Epistemologia Terorii: De la Simțul Divinității la Războiul Sfânt"; "Geneza și Paradigmele Terorii. De la Hezbollah - Partidul lui Dumnezeu la Al Qaida - Albă". El manifestă preocupări constante pentru cunoașterea semnificațiilor ce revin unor teme majore, marcate de Strategia Națională de Securitate a României și de Islam
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
idealism"ul ca „aserțiunea că noi niciodată nu putem fi siguri dacă toate presupusele noastre experiențe exterioare nu sunt simplă imaginație”. El a afirmat că, potrivit "idealism"ului, „realitatea obiectelor exterioare nu admite o dovadă strictă. Dimpotrivă, totuși, realitatea obiectului simțului nostru interior devine imediat clară prin conștiință.” În orice caz, nu toți idealiștii restrâng realul și cunoscutul la experiența noastră subiectivă imediată. Idealiștii obiectivi fac afirmații despre o lume transempirică, dar pur și simplu neagă că această lume este în
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și Biserica Unității, ar putea spune că au o orientare în special idealistă. Teologia științei creștine include o formă de idealism: ea învață că tot ce există cu adevărat este Dumnezeu și ideile lui Dumnezeu; că lumea așa cum se prezintă simțurilor este o distorsionare a realității spirituale fundamentale, o distorsionare ce poate fi corectată (atât conceptural cât și în termeni de experiență umană) prin reorientarea (spiritualizarea) gândirii. Wang Yangming, filozof chinez neo-confucianist, oficial, educator, caligraf și general, a susținut că obiectele
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
exemplu clasic de idealism metafizic ca idealism "transcendent"”, pe când Simone Klein în numește pe Platon, „cel mai timpuriu reprezentant al idealismului obiectiv metafizic”. Oricum, Platon susține că materia este reală, deși trecătoare și imperfectă, este percepută de corpul nostru și simțurile sale și de existența dată de ideile eterne ce sunt percepute direct de sufletul noastru rațional. Platon a fost așadar un dualist metafizic și epistemologic, o perspectivă pe care idealismul modern a tins s-o evite: așadar, gândirea lui Platon
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
nu spune dacă cunoaștem sau nu obiectele exterioare, spre deosebire de Schopenhauer și alți filozofi moderni. Idealismul subiectiv (imaterialism sau fenomenalism) descrie o relație între experiență și lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a dezvoltat o teorie numită imaterialism, mai târziu menționată ca „idealism subiectiv”. Potrivit acesteia, indivizii pot să doar să cunoască direct senzații și idei ale obiectelor, nu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
ca existent până nu este cunoscut de minte. Bradley a fost ținta aparentă a respingerii radicale a idealismului de către G. E. Moore. Moore a afirmat că Bradley n-a înțeles afirmația că ceva este real. Noi știm cu certitudine, prin simțul comun și credințele prefilozofice, că anumite lucruri sunt reale, indiferent dacă sunt obiecte ale gândirii sau nu, potrivit lui Moore. Articolul din 1903, "Respingerea idealismului", este unul dintre primele demonstrații ale angajamentului lui Moore de a analiza. El examinează fiecare dintre
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
nu este o religie. Este o formă politică, preferabilă în prezent oricărei alteia, deoarece ea introduce mai bine ordine în libertate."" Indiferent dacă se acceptă sau nu teoriile emise de Fărcășanu, lucrarea scoate în relief vasta cultură a autorului, un simț politic dezvoltat și cunoștințe adâncite în domeniul teoriei statului. Există puțini politicieni români care să se poată prevala de asemenea cunoștințe politice. Volumul Scrisori către tineretul român a fost publicat în 1946 în colecția "Civitas Humana" din București. Pentru Mihail
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Bloomsbury", se petrece la Londra. Narațiunea pare să se concentreze asupra preocupărilor intelectuale și aventurilore erotice ale unui grup de tineri, dintre care fac parte și cei trei eroi principali, adăpostiți în aceeași pensiune "Phopham". Naratorul zugrăvește, cu un remarcabil simț de observație, moravurile tipice epocii de decadență ale veacului, moravurile unor tineri care se pregăteau pentru posturi înalte în țările lor de origine. Paradoxul situației este că deși eroii romanului au o cultură literară, muzicală și artistică foarte temeinică, bibliotecile
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
tragic al existenței nu mai este pentru personajul narator o problemă abstractă, filosofică, o temă de meditație ci o dureroasă realitate interioară. Și această experiență dramatică anunță sfârșitul unei tinereți excedată de propriile sale elanuri, de frenezia dionisiacă a exaltării simțurilor. La capătul scurtei sale fericiri, John descoperă adevăratul sentiment care poate da preț și sens unei vieți, în fond, atât de amenințată și de fragilă."" Criticul Ion Negoițescu găsește unele asemănări între acest sfârșit și tragica poveste de dragoste din
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Uneori, la vreo încrucișare de străzi rămân în loc cu o tristețe inexplicabilă și subtilă în piept. Un miros special de benzină mi-a deșteptat în suflet viziunea proaspătă a unui colț din Londra, imagine care a intrat prima dată prim simțurile mele atente."" Pe lângă acțiunea principală, una din părțile fermecătoare ale romanului sunt descrierile diferitelor personaje episodice cu care eroul principal intră în contact. Multe dintre aceste personaje au denumiri rocambolești, precum Belphegor, Kerkowen sau Caracudis, Corcoduș, Mânzu, Castron și Trandafiro
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
se depăși pe sine. Necăpătând un sens purificator și eliberator, trăirea la nivel senzorial este, de fiecare dată, un act ratat. Reiterat în compania altor partenere el se transformă într-un act de rutină care, treptat, nu mai satisface exigențele simțurilor, precipitând despărțirile și reluarea căutării. Drumul către "pathosul Absolutului" pe care ei încearcă să-l realitzeze devine tot mai întortocheat, făcând cu neputință de găsit nu numai calea de ieșire dar și cea de întoarcere din inextricabilul labirint în care
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
pentru a înțelege că toate căutările sale anterioare erau sterile și nu puteau duce la niciun rezultat tocmai pentru că nu știa ceea ce caută. Și de aceea când, în sfărșit, ajunge conștient că dragostea nu reprezintă doar o satisfacere a unor simțuri, ci că împlinirea ei este rezultatul unei dăruiri și a asumării unor responsabilități el ajunge să piardă dragostea, tocmai deoarece dragostea fiind greu de atins, atunci când apare ea nu trebuie pierdută și irosită; vremea lucrează împotriva dragostei și John o
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]