19,017 matches
-
ci și fiindcă erau, indiscutabil, bogate. Prospere erau și țările care au rămas În afara Uniunii: Norvegia și Elveția. Dar, În ciuda unui entuziasm considerabil printre liderii din mediul de afaceri local, populația ambelor țări a votat Împotriva aderării, speriată de pierderea autonomiei și inițiativei Într-o federație supranațională și sceptică În privința avantajelor adoptării noii monede. Un scepticism comparabil se reflectă și În votul strâns din Suedia. În noiembrie 1994, când ideea aderării la UE a fost supusă unui referendum, numai 52,3
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din estul și vestul Europei s-au implicat frenetic. Unii, ca Alain Finkielkraut la Paris, se identificau trup și suflet cu cauza croată. Câțiva - mai ales În Franța și Austria - au condamnat intervenția occidentală ca pe un afront american la adresa autonomiei sârbe, bazat (susțineau ei) pe rapoarte exagerate sau chiar complet false despre crime inexistente. Majoritatea pledau pentru intervenția În Bosnia și Kosovo pe principii generale, continuând argumentarea bazată pe drepturile omului Începută cu 20 de ani În urmă și subliniind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat: politica și agendele sociale ale anilor ’40 reflectă această anxietate. Însă, odată cu prosperitatea economică, pacea socială și stabilitatea internațională, această nevoie s-a evaporat treptat. În locul ei s-a instalat suspiciunea față de intruziunile autorităților publice: oamenii Își doreau acum autonomie individuală și libertatea inițiativei private. Mai mult, În era superputerilor, destinul Europei era aparent În mâinile altora. Statele-națiuni au Început, prin urmare, să pară de prisos. Însă din 1990 (și a fortiori din 2001), statele au redevenit importante. Statul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin care autoritățile franceze și-au asumat misiunea de a aduna evrei din țară (Începând cu cei de origine străină care locuiau În Franța) pentru a rotunji cifrele cerute de autoritățile naziste pe măsură ce se implementa soluția finală. Această demonstrație de autonomie administrativă a Franței a fost atât de convingătoare, Încât majoritatea evreilor deportați din Franța nu au văzut o uniformă străină până când nu le-au fost predați germanilor pentru ultima etapă a călătoriei spre Auschwitz din gara de triaj Drancy (la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reformator 545, 549-550; date biografice 545; demisia 601; despre reunificarea Germaniei 586-588; devenit irelevant 600; glasnost 547; greșeală tactică majoră 597-598; intransigența 553; invadarea Afganistanului 551; Înlăturarea de la putere 598; manipularea inițiativelor din țările baltice 591-592; răspunsul la cererea de autonomie a statelor-satelit 552, 589; reformarea PCUS 547; reformator radical 553-554; reforme economice 545-546; relațiile cu Vestul 551, 554; renunțarea la „doctrina Brejnev” 554; rolul În eliberarea statelor-satelit 579-580; schimbare În politica externă sovietică 550-551; strategia de retragere din Afganistan 551-552
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
549; poziția În timpul „războiului de șase zile” 400; poziția postbelică 119-122; presiuni asupra intelighenției 391-392; prețul victoriei 162; prizonieri de război 32; procese-spectacol - vezi procese-spectacol; procesul Siniavski-Daniel 391; programul de reeducare și denazificare 66-69; răspunsul lui Gorbaciov la cererea de autonomie a statelor-satelit 552; război nedeclarat Împotriva propriilor cetățeni 184, 192-103, 684; reacția americanilor la expansiunea 110; recunoașterea Solidarității 556; reforme economice 390-391, 533-535, 545-546; reforme monetare 163; reformele culturale (anii ’50 și ’60) 391; reguli pentru comerțul dintre statele comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar Român. Transilvania, nume dat de Iulius
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
străină. SCRIERI: După-amiază neliniștită, București, 1967; Singuri, București, 1968; Scarabeul sacru, București, 1970; Opera și destinul scriitorului, București, 1972; Marile iubiri, București, 1977. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „După-amiază neliniștită”, GL, 1967, 27; Nicolae Manolescu, „Singuri”, CNT, 1969, 13; Dana Dumitru, Autonomia intelectuală a romanului, RL, 1970, 47; Al. Dobrescu, „Scarabeul sacru”, CRC, 1970, 50; Dimisianu, Prozatori, 116-122; Stănescu, Cronici, 129-138; Protopopescu, Volumul, 206-211; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Constantin, Prozatori-critici, 115-119; Petrescu, Scriitori, 109-112; Iorgulescu, Rondul, 160-163
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
afecțiunea față de copil, pe care-l încurajează puternic în ceea ce întreprinde, lipsa îndrumării paretale, a efortului de control parental, diminuează capacitatea de cooperare necesară în situațiile sociale. Chiar dacă dispun de un nivel ridicat al stimei de sine, de creativitate și autonomie, acești copii au dificultăți în a-și subordona, atunci când este necesar, interesele personale celor ale grupului. Părintele indulgent îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără să-i impună prea multe restricții. Pentru el, cea mai mare valoare
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
-și exprima frustrarea sau mânia, preferă să se exprime direct, prin acte de răzbunare sau sabotaj. Această strategie educativă favorizează internalizarea problemelor care se pot manifesta într-un mod negativ prin: depresie, suicid, tulburări de alimentație, dificultăți de realizare a autonomiei la vârsta adultă etc. Stilul autoritar obiectiv este cel mai adecvat. El combină, ca și în cazul precedent, un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
œuvres littéraires. Néanmoins, le rôle du traducteur est assez méprisé. À ce titre, Michel Ballard rappelle la Défense et Illustration de la langue française de Joachim du Bellay (1549), qui, d'un côté, encourage la traduction comme moyen d'affirmer l'autonomie et la puissance, mais, de l'autre côté, " relègue la traduction à un rang second "24. En ce qui concerne la traduction de textes poétiques, l'auteur affirme qu'" en posant le principe platonicien de l'inspiration divine, Du Bellay
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
culturelle de taille variable, identifié dans le texte source (TS) et identifiable dans le texte cible (TC) " ou comme " l'unité culturelle minimale "262. Leș traits des culturèmes, c'est à dire " la monoculturalité ", " la relativité du statut " et " l'autonomie par rapport à la traduction ", mais aussi leur " statut relatif " (ce qui est culturème pour une communauté n'est pas forcément pour l'autre) peuvent conduire à des conclusions sur l'apparente intraduisibilité des marques culturelles.263 Connaître leș culturèmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
spécifique. Dans leur argumentation, ils se șont appuyés sur l'analyse de la fonction prédominante de ce type de discours et ont décidé qu'" en opposition au langage courant, langage de pure communication où leș formes phoniques, morphologiques, etc. n'ont aucune autonomie, dans la langue poétique la fonction de communication passe au second plan "357. La fonction poétique est, par conséquent, celle qui a la primauté dans le cas du discours de la poésie : dans la vision jakobsonienne, " la fonction poétique projette le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unitaire. Le signe poétique génère son propre sens dans le processus de sémantisation et, par conséquent, îl devient, en même temps, signe et métasigne.389 Selon Riffaterre, le signe poétique, qui se caractérise par son unité, să motivation et son autonomie dans le discours, sert aussi à multiplier le sens dans le processus continuel de la mimesis, de la création artistique : " Tout signe de ce texte [du texte poétique] se révélera donc pertinent à l'égard de șa qualité poétique à partir du moment
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la création du signifiant poétique (qui șont d'ordre prosodique, sonore et visuel) peuvent être considérés des signes à signification complexe, qui doivent être pris en compte lors du processus de traduction. Ces signes poétiques se font remarquer par leur autonomie dans l'enchaînement discursif : " Leș signes habituels de la langue (que l'on songe aux sons, à la prosodie, au sens des mots ou à la structuration syntaxique) au lieu d'être appréhendés comme pratiquement utilisables, se découvrent coordonnés par des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la langue (que l'on songe aux sons, à la prosodie, au sens des mots ou à la structuration syntaxique) au lieu d'être appréhendés comme pratiquement utilisables, se découvrent coordonnés par des rapports nouveaux, qui leur font recouvrer leur autonomie. "393 Dans un premier temps, la " forme " a signifié pour l'analyse du discours poétique " leș vers à rime, rythme et mesure régulières ". Prenons l'exemple de Jakobson qui, dans son étude du poème Leș Chats de Charles Baudelaire, souligne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un librettiste qui s'efforce de placer leș syllabes évocatrices et leș mots-clés " aux points de la mélodie où leur intelligibilité reste suffisante pour qu'ils conservent un rôle effectif d'évocation dans le message global "403. * L'hypothèse de l'autonomie de la forme poétique met au plan second le signifié, plus difficile à décrypter : " Le "sens" poétique est donc ou multiple, ou accessoire, ou, à la limite, absent ; dans tous leș cas, la forme reste autonome, et vaut pour elle-même ; elle
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à décrypter : " Le "sens" poétique est donc ou multiple, ou accessoire, ou, à la limite, absent ; dans tous leș cas, la forme reste autonome, et vaut pour elle-même ; elle ne peut être liée à une fonction aussi évanescente. "404 Cette autonomie de la forme s'explique par le fait que le discours poétique et, implicitement, le message qu'il construit, est polysémique : îl n'y a pas une seule signification attachée au poème, mais de multiples chemins interprétatifs possibles. Le discours poétique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
conforme ou identique à quelque pensée de l'auteur. [...] Tandis que le fond unique est exigible de la prose, c'est ici la forme unique qui ordonne et survit. "467 En d'autres mots, Valéry anticipe ce que Genette appelle " l'autonomie de la forme poétique par rapport à să signification "468. En dépit de la prééminence de la forme, la poésie n'est pas un discours déraisonné : Valéry parle de la " comédie intellectuelle " qui constitue le cœur même du poème et caractérise le vers comme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans le texte d'arrivée (ce qui nous conduit à la question d'équivalence sémantique en traduction).600 De ces trois attitudes, l'auteur retient l'hypothèse de l'intraduisibilité comme étant " la plus féconde ", étant provoquée par " l'irréductible autonomie du poème, irréductible à toute fidélité servile, comme à toute équivalence figée "601. L'hypothèse de l'intraduisibilité du texte lyrique a trouvé multiples " justifications " en littérature, linguistique et traductologie. Dès l'année 1817, Samuel Taylor Coleridge proclame ce postulat
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a realizat la nivel major în cele două domenii ale culturii: poezie și filosofie. Aceste zone ale operei lui comunica, desigur, între ele, substanțial și chiar stilistic, pentru că au un substrat sau un izvor comun, dar faptul nu le afectează autonomia, încât formule că "poetul-filosof" ori "filosoful-poet" nu fac decât să deruteze corectă așezare în fața operei poetului și în fața operei filosofului. Să privim deci poezia lui Lucian Blaga în ea însăși, să-i observăm unitatea și fundamentele care-i conferă organicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ces régions de son œuvre communiquent, bien sûr, entre elles, du point de vue de leur substance et même du point de vue stylistique, parce qu'elles ont une souche ou une veine commune. Cela n'affecte pourtant pas leur autonomie, de façon que des formules comme "le poète-philosophe" ou "le philosophe-poète" ne fassent que porter atteinte à l'interprétation correcte de l'œuvre du poète et de l'œuvre du philosophe. Îl faut donc analyser la poésie de Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
manageri și salariați (actuali sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar capabilitățile de execuție ale salariaților, în alte cazuri (managementul antropocentric) resursele umane se concep, creează și folosesc pe baza capabilităților intelectuale și sociale superioare (autonomie, responsabilitate, creativitate, cooperare, spirit critic etc.) printr-un proces de negociere între manager și salariat (schema 2). Schema 2. Crearea resurselor umane prin negociere În același sens, managementul resurselor umane se transformă în managementul activităților și al relațiilor omului în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
morale, științifice, tehnologice, ecologice, juridice, educaționale, politice), încât va trebui să știm cum să ponderăm cerințele unui tip de valori față de altele (cum să ne comportăm corect față de salariați și, în același timp să asigurăm disciplina, dar să și stimulăm autonomia și creativitatea, să asigurăm calitatea fără a mări excesiv prețul). Formarea capacității de a folosi valorile în management implică nu numai cunoștințe, ci și a reuși să generezi practici exemplare și eficace pe diferite tipuri de valori, a avea acel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
constată că au intervenit schimbări importante în conținutul muncii, la nivelul postului sau în cadrul organizației. În general, descrierea postului trebuie astfel elaborată, încât să acopere următoarele elemente ale postului: denumirea postului; superiorul direct; relațiile organizatorice; sarcinile-cheie; autoritatea acordată, marja de autonomie, limitele de competență; resursele disponibile; principalele cerințe (pregătire, experiență, aptitudini și atitudini etc.). Majoritatea descrierilor posturilor conțin cel puțin următoarele secțiuni: identificarea postului (denumire, cod, localizare, superiorul imediat etc.); conținutul postului (natura generală a postului, principalele funcții sau activități); sarcinile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]