19,188 matches
-
km spre Paris. În această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
s-a purtat în principal pe insula Borneo chiar dacă au avut loc și o serie de incursiuni indoneziene aeriene și maritime în Peninsula Malacca. Ca parte a angajamentului continuu al Australiei de garantare a securității Malaeziei, unitățile armatei, marinei și aviației au staționat în bazele de aici compunând Rezerva Strategică a Orientului Îndepărtat. Pentru că voința guvernului australian nu era aceea de a se angaja într-un război cu Indonezia, implicarea s-a limitat inițial exclusiv la apărarea peninsulei. În două ocazii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
unei brigăzi denumite " Grupul Operativ 1 Australian" (Australian Task Force 1) care să înlocuiască 1 RAR. Acesta includea un mare număr de soldați înrolați prin controversata Lege a Serviciului Național din 1964. Format din două batalioane de infanterie precum și blindate, aviație, artilerie și cu suportul altor arme, grupului operativ i-a fost trasată responsabilitatea unei zone proprii cu baza la Nui Dat, în provincia Phuoc Tuy. Erau incluse elicopterele Iroquois ale Escadrei 9 a RAAF. La bătălia de la Long Tan din
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
un raport guvernului prin care recomanda unificarea diferitelor departamente ale fiecărui serviciu într-un singur departament și crearea funcției de "Șef al Forțelor de Apărare". Guvernul lui Gough Whitlam a amalgamat ulterior cele cinci ministere de apărare (Apărare, Marină, Armată, Aviație și Aprovizionare) într-un unic Departament al Apărării în anul 1973, în timp ce legea serviciului militar a fost abolită. La 1 ianuarie 1976, cele trei arme ale armatei australiene au fost unificate și formate exclusiv din voluntari profesioniști formând "Forța Defensivă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
abolită. La 1 ianuarie 1976, cele trei arme ale armatei australiene au fost unificate și formate exclusiv din voluntari profesioniști formând "Forța Defensivă Australiană" (ADF). În prezent (2010), cartierul general al ADF sunt Birourile Russel din Canberra și cuprind comandamentele Aviație, Armata Terestră, Marina și Operațiunile Speciale. În completare, Comandamentul Nordic are baza la Darwinși este responsabil cu operațiunile din Australia de Nord, zonă ce cuprinde Queensland și Teritoriul de Nord precum și secțiunea nordică a Australiei de Vest de la latitudinea 26
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au alăturat apoi celor americane și britanice în timpul Invaziei Irakului din 2003. Contribuția inițială a fost una modestă constând în doar 2.058 de cadre militare — nume de cod "Operațiunea Falconer". Elementele majore ale forței includeau trupe speciale, elemente de aviație și unități navale. Trupele proveneau din Regimentul Serviciului Special Aerian Australian (SASR) și 4 RAR, un detasament echipat cu elicoptere CH-47 Chinook și un număr de alte unități speciale. RAN a deplasat vasul amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mutat de la Londra la Hay-on-Wye. În 1935 s-a căsătorit cu sculptorul Christine Goad, fostă să cumnată. Și ei au suferit o tragedie când fiul Christinei, Lancelot, a zburat deasupra casei lor în ziua în care s-a înrolat în Aviația Regală. Avionul a fost scăpat de sub control și s-a prăbușit în flăcări chiar în fața lor. În anii 1940, boala l-a obligat pe Sabatini să reducă ritmul. Totuși, a mai scris câteva române în această perioadă, ultima sa carte
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
comanda cărora a întreprins mai multe campanii în regiunile rurale ale Anatoliei. Eficiența acestor forțe a fost extrem de scăzută. Înfrângerea forțelor guvernamentale în apropierea Izmirului a dus la consecințe serioase. Britanicii i-au respins pe naționaliști doar cu ajutorul artileriei și aviației, dar la Istanbul s-a instalat panica. Comandantul britanic George Milne a cerut întăriri. Cererea sa a declanșat o lungă dezbatere cu privire la amploarea efectivelor care să lupte împotriva naționaliștilor. Mareșalul Ferdinand Foch a apreciat într-un raport că era nevoie
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
persoană a suferit o singură criză, după cinci ani poate primi un permis temporar dacă toate celelalte teste sunt normale. Celor cu convulsii febrile și convulsii legate de medicație li se poate permite deținerea permisului. În Statele Unite, Administrația Federală a Aviației nu le permite celor cu epilepsie să dețină permis de pilot comercial. Rar se pot face excepții în cazul persoanelor care au suferit o convulsie izolată sau convulsii febrile, care nu s-au repetat la maturitate fără medicație. În Marea Britanie
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
director de proiect, 27 proiecte de cercetare și a lucrat ca expert în alte 19 proiecte. A introdus în fabricație la ICPE București, Electrotehnica București, IFMA București diverse produse electrotehnice precum servomotoare, traductoare, micromotoare, actuatoare pentru roboți industriali, mașini unelte, aviație, urmărind în special avantajele utilizării magneților permanenți. A predat cursurile: Universitatea Politehnica București: Mașini electrice speciale, Traductoare electrice, Circuite magnetice cu magneți permanenți; Universitatea Valahia din Târgoviște: Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, Strategia economică a inovării tehnologice, Managementul proiectelor. Este
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
33. La 11:27, "Yorktown" a fost lovit în mijlocul punții de zbor de o singură bombă de 250 kg anti-blindaj care a trecut prin patru punți înainte de a exploda și a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație. Un număr de 66 de oameni au fost uciși sau răniți grav. Până la 12 lovituri aproape ratate au avariat carena portavionului "Yorktown" sub linia de plutire. Două bombardiere în picaj au fost doborâte de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de Utilaj Greu pentru Construcții, Autobaza București). În februarie 1990 Maier Sorin cofondator al Sindicatului Șoferilor din România - S.S.R. (cu 250.000 de membri) împreună cu Adrian Cosmescu, presedintele sindicatului Liber Independent "Policolor" București (cu 1.500 de membri), Sindicatul Liber "Aviație" (cu 1.500 de membri), au fondat Confederația Sindicală "Frăția" preluând fostul sediu Consiliului Municipal al Sindicatelor, situat pe Str. Anghel Saligny nr. 8 din Sectorul 5 și după obținerea actelor prin intermediul Primarului Capitalei dr. Predescu, Confederația Sindicală "Frăția" a
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
Sindicatelor, situat pe Str. Anghel Saligny nr. 8 din Sectorul 5 și după obținerea actelor prin intermediul Primarului Capitalei dr. Predescu, Confederația Sindicală "Frăția" a fost înregistrată legal de Miron Mitrea[4] - S.S.R. împreună cu Sindicatul Liber Independent "Policolor" București, Sindicatul Liber "Aviație", Sindicatul Liber "Unitatea" de la Întreprinderea "23 August" și apoi sindicatul de la "1 Mai" din Ploiești. În martie 1990 a luat naștere Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR). În același an, în luna iunie, se organizează un congres în urma
Sindicatele în România () [Corola-website/Science/320832_a_322161]
-
pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în America”. După această ședință, aviația britanică a lansat foi volante cu textul declarației în idiș deasupra Gremaniei. Henry McMahon a purat o corespondență bogată cu Hussein bin Ali în 1915, prin care i se promitea acestuia din urmă controlul asupra teritoriilor locuite de arabi, cu excepția
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
pe Ordine de zi pe armată în 4 august 1943, 9 aprilie, 30 octombrie și 29 noiembrie 1944. În timpul celui de al Doilea Război Mondial Deßloch a comandat unități ale Luftwaffe pe Frontul de Est, adică Luftflotte 4, cu care aviația română colabora. În 1944 a sprijinit Grupul 9 Vânătoare în apărarea zonei Ploiești împotriva bombardamentelor americane prin dotarea lui cu aparate Bf 109G. După ce Parisul a fost eliberat de forțele aliate, în septembrie 1944 Deßloch a comandat o unitate aeriană
Otto Deßloch () [Corola-website/Science/315301_a_316630]
-
a și a VI-a de liceu, a obținut o diplomă de mecanic. În anul 1924 a trecut examenul pentru carnetul de șofer profesionist. Începând din anul 1927 este student la Politehnica București. Își satisface serviciul militar din 1929 în cadrul Aviației zburând cu un avion ARR 1930. El obține brevetul de pilot în 1931. Devine pilot de încercare șef la uzinele IAR Brașov, făcând încercări pe avioanele IAR 37, 38, 39, 80, 81, 47 și pe bimotoarele fabricate sub licență italiană
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
pilot în 1931. Devine pilot de încercare șef la uzinele IAR Brașov, făcând încercări pe avioanele IAR 37, 38, 39, 80, 81, 47 și pe bimotoarele fabricate sub licență italiană Savoia Marchetti YRS 79B. Frim a câștigat Marele Premiu al Aviației Sportive și Cupa Aeroclubului Brașov în anul 1939. Împreună cu frânarul Vasile Dumitrescu, pilotul a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de la Engelberg (Elveția) în anul 1934. Pentru rezultatele obținute, celor doi li s-a decernat „Premiul național pentru sport
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
(n. 16 ianuarie 1915, Kőkút, d. 28 august 1971, Copenhaga) a fost asul aviației de vînătoare maghiare în timpul celui de al Doilea Război Mondial. și-a făcut studiile la Enying, iar la vârsta de 18 ani a intrat voluntar în Forțele Aeriene ale Armatei Regale Maghiare. Inițial a fost mecanic, dar ulterior a făcut
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
celui de al Doilea Război Mondial. și-a făcut studiile la Enying, iar la vârsta de 18 ani a intrat voluntar în Forțele Aeriene ale Armatei Regale Maghiare. Inițial a fost mecanic, dar ulterior a făcut școala de piloți de aviație la Székesfehérvár. În vara anului 1942 este transferat la Escadrila 1/1 „Dongó” () pe Frontul de Est. A zburat pe avioane Reggiane Re.2000 Falco (MÁVAG Héja) și Messerschmitt Bf 109G. Primul avion pe care îl doboară a fost un
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
He 111, german, doborât din greșeală. În continuare participă la 142 de misiuni obține alte 6 victorii aeriene. La 1 mai 1944 se constituie Grupul de Vânătoare 101 „Puma”, iar Szentgyörgyi este transferat la Escadrila 101/2 „Retek” (). Luptă împotriva aviației americane și doboară un P-38 Lightning, un P-51 Mustang și patru bombardiere B-24 Liberator. În 16 noiembrie 1944 este înaintat ofițer. După ce atacurile americane au încetat, sunt reluate misiunile împotriva aviației URSS. Până în 15 aprilie 1945 participă la
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
la Escadrila 101/2 „Retek” (). Luptă împotriva aviației americane și doboară un P-38 Lightning, un P-51 Mustang și patru bombardiere B-24 Liberator. În 16 noiembrie 1944 este înaintat ofițer. După ce atacurile americane au încetat, sunt reluate misiunile împotriva aviației URSS. Până în 15 aprilie 1945 participă la 220 de misiuni, doboară 29 de avioane inamice, fiind creditat cu 33 de victorii aeriene (cvadrimotoarele se socoteau dublu). Este asul cu cele mai multe victorii aeriene ale aviației de vânătoare maghiare. După război, între
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
au încetat, sunt reluate misiunile împotriva aviației URSS. Până în 15 aprilie 1945 participă la 220 de misiuni, doboară 29 de avioane inamice, fiind creditat cu 33 de victorii aeriene (cvadrimotoarele se socoteau dublu). Este asul cu cele mai multe victorii aeriene ale aviației de vânătoare maghiare. După război, între 1946 și 1949 zboară pentru MASZOVLET (Liniile Aeriene Maghiaro-Sovietice). Între anii 1950 și 1956 este închis de regimul comunist. Revine ca pilot la Malév (), unde acumulează 12 334 de ore de zbor și peste
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
în februarie 1919 va trece în rezervă. se căsătorește la data de 23 februarie 1890 in Granow cu Luise Gerischer, cu care va avea trei fii, fiul cel mai mare Wolfgang von Gronau, va deveni un pionier ca pilot în aviație.
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
mici altor țări, însă mai puțin de 100 de exemplare au fost construite în total. He 112 rămâne unul dintre cele mai puțin cunoscute avioane de vânătoare germane fabricate în serie. În luna octombrie a anului 1933, Hermann Göring, ministrul Aviației, menționa într-o scrisoare confidențială necesitatea dezvoltării unui "avion curier foarte rapid". În mai 1934, "Technisches Amt" (Biroul tehnic al Ministerului Aviației Reichului) a dezvoltat specificațiile tehnice pentru un interceptor monoloc care să înlocuiască biplanele depășite folosite de Luftwaffe. Acesta
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
puțin cunoscute avioane de vânătoare germane fabricate în serie. În luna octombrie a anului 1933, Hermann Göring, ministrul Aviației, menționa într-o scrisoare confidențială necesitatea dezvoltării unui "avion curier foarte rapid". În mai 1934, "Technisches Amt" (Biroul tehnic al Ministerului Aviației Reichului) a dezvoltat specificațiile tehnice pentru un interceptor monoloc care să înlocuiască biplanele depășite folosite de Luftwaffe. Acesta trebuia să aibă o viteză maximă de 400 km/h la altitudinea de 4000 de metri. Proiectul avionului de vânătoare purta denumirea
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]