19,957 matches
-
viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o căsuță din Vama-Veche. Ultima. Nu mai era nimic dincolo, decît fîșia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu bretele, mi-a fost clar că n-o să se însoare cu mine, că n-o să avem copii, că n-o să murim împreună. Și ce jalnic se ofilise ultima petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-o să se însoare cu mine, că n-o să avem copii, că n-o să murim împreună. Și ce jalnic se ofilise ultima petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și sediile PCR construite de soț, prin Moldova. Minte nebuloasă, de profesor distrat? Nimic mai fals: m-a lovit la vedere, dar a dat impresia că a fost un accident. Doar jucam un fel de step pe trambulină. Căderea în gol fusese pregătită din vreme. Să fii taxată ca "reacționară" după tezele Ceaușescu din '71 echivala cu o condamnare. Acuma recunosc: n-am știut să mă apăr pentru că n-am știut să atac. "Nici măcar n-am pierdut într-o bătălie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știi peste cine-ai dat"), pumnii; "repărul" cu sîngele zbucnit pe nări, într-o panglică lată. "I-am scos vorbele pe nas. Uite ce sînge are. Sînge de copil făcut prin decret. Decrețel". Înotam pînă la nava eșuată, cu un gol mare cît marea în mine. De ce trebuie să pun pe masă trăirile cele mai intime, cele mai bine ascunse? Să le scot la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
venit luna nouă, și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănînce. 25. Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s-a sculat, și Abner a șezut lîngă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26. Saul n-a zis nimic în ziua aceea; "căci", zicea el, "s-a întîmplat: el nu este curat, negreșit nu este curat." 27. A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
să vin în fiecare zi la trenul meu. Conduc singurul tren de pe Pământ. - Și câți călători sunt în tren? Mulți sau puțini? - Ceilalți călători au muit... au muit... - Și tu conduci trenul așa gol? Un tren - fantomă?... Fără oameni? - Da, gol... - Și mergi de unde până unde? - Așa merg și eu... mă plimb. - La întâmplare... Te plimbi cu trenul... prin toată lumea. - Da... Am și o mașină. Un tren și o mașină am. - Unde nu poți merge cu trenul, mergi cu mașina, că
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
face să cred că mult doriții fulgi vor acoperi acest tablou îngrozitor. O dată cu venirea fulguleților, se va șterge și tabloul, care îmi apare în față, de fiecare dată, când deschid ochii. Doar fulgii pot să ajute și să astupe toate golurile care sunt în tablou. Și eu aștept, aștept... Ca o păpădie... Atât de simplă e când o privești, dar este atât de complicată în interior... Unii pot să nu observe prezența ei. Pentru alții, este o buruiană, iar pentru mine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mulțumit pentru ultimul volum primit recent de la mine. Se anunță încetarea din viață a muzicologului Marin Constantin, dirijorul și conducătorul Corului „Madrigal”. Un adevărat reper în muzica noastră corală, ducând faima României pe aproape toate meridianele lumii. Lasă un imens gol, ce cu greu va fi sfințit de o altă persoană cu adevărată vocație. Pe postul I al T.V.R. m-a atras emisiunea „Dialoguri neconvenționale” cu interviul luat de Rodica Culcer domnului Andrei Pleșu, din care consemnez câteva păreri, printre care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce iepurele plonjează în gol? Ce va simți el atunci, la contactul cu apa rece? Cum va reacționa atunci când blănița va fi udă? Nu răspunzi, Scriitorule? Recunoscu în sinea sa că exact la asta se gândea atunci. Pentru câteva secunde, își dorise să moară. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se lăudă el. Era firesc să se murdărească puțin! Ina îl privi cu îngăduință și-l trimise la baie. Se făcuse târziu. Seara se depărtase mult de lumina zilei. Ina aștepta ca din clipă în clipă să apară soțul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am simțit din nou pălmuită, dar am ridicat privirea spre ea și am dat afirmativ din cap. Abia atunci am observat haina. Era chiar acolo, o grămadă de blană fenomenală pe marginea biroului meu, cu o mânecă bălăbănindu-se În gol. M-am uitat spre Emily. Ea și-a dat ochii peste cap, a făcut semn cu mâna spre dulap și a șoptit abia auzit; „Agaț-o“. Era grea ca o saltea udă abia scoasă dintr-o mașină de spălat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Christian și mine, Lily avea În mod sigur să ațâțe focul. — Lily, Încântat de cunoștință. Mă cheamă Christian, sunt prieten cu Andrea. Vă opriți mereu În fața restaurantului Benihana ca să stați de vorbă? Zâmbetul lui mi‑a provocat o senzație de gol În stomac. Lily și‑a dat la o parte propria buclă din ochi cu dosul mâinii și a zis: — Bineînțeles că nu, Christian! Tocmai am luat cina la Town și Încercam să găsim un loc potrivit să bem ceva. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scurtă Fendi de cocktail, iar altcineva Încerca să o convingă de valoarea șifonului. Stef reușise să realizeze o prezentare aproape perfectă cu un preaviz de numai treizeci de secunde și cu o grămadă de piese lipsă; am observat că umpluse golurile cu articole din sedințele foto mai vechi și i‑a explicat Mirandei că accesoriile pe care urmau să le primească erau asemănătoare, dar mai frumoase. Erau cu toții experți În domeniul lor de activitate, dar Miranda le era superioară de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o femeie acolo sau o fecioară, dar știm că un sarcofag este cu siguranță gol, că are un spațiu interior ce trebuie umplut chiar cu corpul unuia care a fost viu până mai ieri și a căzut brusc În acest gol, n-a murit (nu trebuie să folosim acest cuvânt care nu are nici o relație cu mișcarea corpului frumos al prietenului nostru ce se plimba cu mine azi-dimineață pe frunzele foșnind viu ale pădurii de deasupra orașului), s-a mutat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața ta. Te apleci s-o ridici, s-o ajuți: „Ți-ai făcut rău?“. Râde ca le petit prince; te-a „prins“, s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o mare primejdie. Nu știam ce să fac cu elementele din care eram compus, unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi Îndreptam umerii dintr-odată, deveneam rigid ca un faraon pe tron. Parcă se deschidea un gol Înainte-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii albaștri de culoare abstractă, lipsiți de afect. „Eu pot să te hipnotizez, te voi bate imediat!“, mi-a spus. A fost un duel surd, căci, În timp ce ne scrutam Încordați, am avut senzația că Îmi pierd echilibrul, că alunec În gol și mă las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol, al acelei absențe așteptând să fie umplută cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul acela mobil, ceva Începu să se lămurească, să capete contur și corp; din culoarea indefinită se constitui un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu lumea și lumea Îmi răspundea În mod prompt, cu acele răspunsuri știute, Învățate, trecute disciplinat În semnele manualelor stereotipe. Acum, În clipa când am avut revelația propriei implicări, brusc, am receptat existența ca pe o absență, ca pe un gol. Era pentru prima dată când mă trezeam Înarmat cu această conștiință a realului alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semnele manualelor stereotipe. Acum, În clipa când am avut revelația propriei implicări, brusc, am receptat existența ca pe o absență, ca pe un gol. Era pentru prima dată când mă trezeam Înarmat cu această conștiință a realului alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era caznă grea până să traverseze tunelul sevelor până În ramuri și crengi. În ochii trecătorilor am observat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp de trei zile În fundul grădinii noastre, fără să se mai apropie să ceară de mâncare. Nu știu nici acum de ce am stăruit să nu fie pedepsit, deși putea să mă și omoare (am și acum cele două urme, două goluri, două intervale la Încheietura mâinii stângi pe care le privesc cu mândrie ca pe un talisman). Eram convins ca și acum că el a avut dreptate. Copilul din mine judeca intransigent atitudinea copilului care nu respectase regula jocului, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei mârșăvie. Fredy mi-a impus pe cale diplomatică să renunț la dublul cu Radu. Această lovitură, cea mai cruntă dintre câte mi se puteau da, m-a distrus și n-am mai știut nimic decât că am căzut Într-un gol fără fund și fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]