20,876 matches
-
condus-o într-una dintre cele mai grele situații în care s-a aflat armata română, în Stepa Calmucă, la sud de Stalingrad. Din cauza superiorității inamicului, în special în tancuri precum și cauza condițiilor grele în care au trebuit să lupte militarii români, armata a fost învinsă de forțele sovietice, în apropiere de malurile Volgăi. A fost eliberat de la conducerea Armatei a IV-a la 24 ianuarie 1944. La izbucnirea războiului, s-au creat lagăre de ostatici evrei în două sinagogi din
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
mișcării pune mâna de fapt pe întregul aparat al statului, dar mai ales pe cel represiv"" Astfel de texte au încetățenit ideea că gen. Petrovicescu ar fi fost legionar, ceea ce este complet fals. Atunci ca și acum, cu excepția epocii comuniste, militarilor de carieră activi, le era categoric interzisă apartenența la partide sau formațiuni politice, ca și orice fel de activitate în slujba vreunui partid sau formațiune politică.. În calitate de ministru de interne, gen. Constantin Petrovicescu, a avut întâlniri aproape zilnice cu conducătorul
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni, în zona străzii Ernest Djuvara, de lângă Grădina Botanică), din solda sa și militarilor comandați de el. Este numit în fruntea Consiliului de Război al Corpului II Armată, apoi adjunct al șefului Statului Major al Inspectoratului General al Jandarmeriei. După revenirea prințului Carol în țară, colonelul Marinescu și colonelul Paul Teodorescu (comandantul Regimentului 2
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
amendă pentru procucare de documente publice interesând ordinea de stat" și la "10 ani detenție riguroasă, 5 ani de degradare civică și 50.000 lei cheltuieli de judecată pentru răvrătire". În același proces au mai fost judecați alți 90 de militari printre care generalul de corp de armată Nicolae Rădescu, generalul de brigadă Constantin Eftimiu și amiralul Horia Macellariu. Deși dispunea de o condiție fizică bună, starea de sănatate a generalului s-a deteriorat în penitenciarul Văcărești, acesta fiind diagnosticat, printre
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
Viena, din 30 august 1940). Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În noul guvern a fost promovat și generalul Grigore Georgescu, la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. A fost la conducerea ministerului doar cinci luni, deoarece a intrat în dezacord cu generalul Ion Antonescu. Pe 11 iulie 1941 generalul Grigore
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
(n. 18 iulie 1891, Trestioara, Buzău; d. 26 ianuarie 1983, București) a fost un militar (general de divizie) român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Acuzat de crime de război, în anul 1945 Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și
Constantin Trestioreanu () [Corola-website/Science/307505_a_308834]
-
generalul Platon Chirnoagă este vizitat de Vasile Iașinschi, care îi propune să preia sarcina de a înființa, organiza și conduce, o armată care urma să se opună ocupantului sovietic, formată din prizonieri de război români capturați de germani și din militari ce urmau diverse stagii de instruire în Germania. Armata, ce urma să se numească Armata Națională Română (pe scurt, ANR) urma să se bazeze exclusiv pe voluntari. Pentru legionari, cei care răspunseseră primii apelului german de a crea un guvern
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
subliniind cinismul aliaților occidentali care nu urmăreau decât să ofere România poftelor cotropitoare ale Uniunii Sovietice. De asemenea, nu uită să sublinieze greșelile complotiștilor din jurul regelui, așa-zișii "democrați" în frunte cu Maniu : Gen. Platon Chirnoagă afirmă cu toată autoritatea militarului care a luptat din prima până în ultima zi a războiului, că existau și alte soluții militare și politice în afara capitulării necondiționate, citând exemplul Finlandei : Autorul analizează lucid efortul uriaș făcut de armata română pentru a elibera teritoriile ocupate de sovietici
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
toată rezistența opusă de Regimentul 91 și Batalionul 20 pionieri, inamicul a rupt frontul pe direcțiile Tundutovo și Ivanovka, în lungul rambleului de cale ferată, pătrunzând în spatele și la flancul drept al diviziei. După o rezistență de circa o oră, militarii români de pe direcția de efort a trupelor sovietice au fost lichidați sau capturați, de la comandant până la ultimul soldat; s-au salvat doar 2-3 ofițeri și 30-40 de soldați. Concomitent, tancurile rusești au pătruns în sectortul Divizionului 2 din Regimentul 40
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
de zi de către comandanții Diviziei 294, Corpului 4 și Armatei 4 blindate germane, fapta sa fiind comentată elogios și de postul de radio Berlin. Regimentul a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul" clasa III-a și unui număr de 50 militari le-a fost conferit Ordinul Crucea de Fier" clasele I-a și a II-a. Referindu-se la comportarea generalului Tataranu, comandantul Corpului 4 german, generalul Jaeneke aprecia ca acesta a fost activ în toate situațiile, lucrând fără sa aștepte
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
de abnegație, nețărmurita iubire de patrie și spirit de sacrificiu total pentru Neam și Cruce". Grandilocvent, patriotard, propagandistic? Ei bine, de astă dată nu. Corelând această mărturie cu celelalte documente de epocă și cu aprecierile germane se poate constata că militarii Diviziei 20 infanterie au luptat într-adevăr eroic în cercul de la Stalingrad, încercând să reziste până la despresurarea lor de către celelalte trupe din afara încercuirii. Erau ferm convinși că acest lucru se va întâmpla. Relevanța în acest sens este consemnarea dintr-un
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
ceea ce a făcut ca în unele cazuri să se producă panică urmată de părăsirea poziției de luptă. Fermitatea generalului Tataranu și măsurile disciplinare luate de el au făcut ca frontul să nu se dezintegreze. Mai mult, urmând exemplul camarazilor germani, militarii români au căpătat curaj în lupta contra tancurilor inamice, făcând față încercărilor grele la care aveau sa fie supuși în nopțile de ger și vânt năprasnic pe care în timpul luptelor le petreceau sub cerul liber, adesea continuu hărțuiți de inamic
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
de toate categoriile. Ne-au ajutat totdeauna cu tot ce au avut mai mult ca noi". Însuși generalul Tataranu raporta, la 9 decembrie 1942, că aprovizionările cu hrană și muniții, precum și evacuările se fac în aceleași condiții prin unitățile germane", militarii români primind aceleași rații ca și trupele germane". Se poate spune deci că generalul Nicolae Tataranu a fost un comandant competent. Pe câmpul de luptă s-a comportat foarte bine, fiind apreciat de comandamentele germane cu care a colaborat. Și
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
a comportat foarte bine, fiind apreciat de comandamentele germane cu care a colaborat. Și, totuși, gestul său de a pleca cu un ultim avion din Stalingradul asediat rămâne surprinzător și regretabil. O slăbiciune omenească de moment să fie înfrântă bărbăția militarului? Greu de spus. Astfel gândea și generalul R.R. Rosetti care, a doua zi după capitularea trupelor germano-române încercuite la Stalingrad, consemna în jurnalul său: Rezistența Stalingradului va rămâne în istorie ca o pildă de vrednicie și de vitejie. Avem și
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
cât și Brejnev au primit al patrulea Ordin în condiții contrare cu statutul original, care a rămas neschimbat până la abolirea lui în 1991. Din deceniul al oputulea al secolului trecut, Ordinul și-a pierdut oarecum din importanță. Personalități politice și militari importanți au fost decorați cu ocazia aniversărilor lor, fără ca să se remarce printr-o activitate eroică în adevăratul sens al cuvântului. Pentru prima oară, tradiția eroică a Ordinului a fost întreruptă de mareșalul Jukov, care a fost răsplătit pentru a
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
dat numele curent în octombrie același an. Ordinul a fost înființat în mod oficial pe 8 noiembrie 1943. A fost decernat pentru prima oară pe 10 aprilie 1943 lui Alexandr Vasilevski și Gheorghi Jukov. Toate ordinele au fost acordate unor militari care s-au distins în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cu excepția lui Leonid Brejnev, care l-a primit în 1978. i-a fost retras lui Brejnev în 1989, dat fiind faptul că în momentul acordării nu fuseseră îndeplinite criteriile necesare
Ordinul Victoriei () [Corola-website/Science/307584_a_308913]
-
Cavalerie al Armatei Sovietice împiedicând capturarea aerodromului vital al armatei germane de la Oblivkavia, gest eroic pentru care, la 4 decembrie 1942, a fost decorat cu Ordinul militar german "Crucea de cavaler a Crucii de Fier", fiind unul dintre cei 18 militari români care au primit acest înalt ordin german. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. DR905/31 martie 1943) și avansat la gradul de locotenent-colonel. A fost mutat apoi la
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
jertfă a soldatului român, indiferent de grad... Pentru eroismul său dovedit în apărarea breșei în frontul germano-sovietic, la 28 martie 1943, a fost decorat cu Ordinul militar german "Crucea de cavaler a Crucii de Fier", fiind unul dintre cei 18 militari români care au primit acest înalt ordin german. Este o dovadă a destoiniciei militare și modestiei românești, evocat în memoriile gen.(ret.)Mircea Tomescu. Ulterior a primit gradul de general de brigadă în rezervă. A încetat din viață în anul
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
un disc central cu imaginea Sfântului Gheorghe călare ucigând balaurul. Era purtat în partea stângă a tunicii cu bareta Ordinului Sfântului Gheorghe, care era portocalie cu trei dungi negre. Un model special al Crucii Sfântului Gheorghe a fost creată pentru militarii de credință musulmană în care imaginea centrală reprezenta vulturul imperial bicefal în locul Sfântului Gheorghe. Crucea Sfântului Gheorghe a fost abolită după victoria Revoluției ruse din 1917, dar a fost reînființată pe 8 august 2000 de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin
Crucea Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/307585_a_308914]
-
război mondial din decembrie 1942 - februarie 1943, care a fost preludiul luptelor din nordul Caucazului și din bazinul râului Doneț. Succesul Operațiunii Uranus, lansată pe 19 noiembrie 1942, a dus la prinderea în capcană la Stalingrad a 300.000 de militari ai Axei de sub comanda lui Friedrich Paulus. Pentru a exploata această reușită, STAVKA (Marele Cartier General Sovietic) a plănuit o ofensivă de iarnă în continuarea operațiunii mai înainte amintite, care a primit numele de cod "Saturn". Primul fază a operațiunii
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
Commonwealthului Britanic, a declarat război Germanieii la scurtă vreme după Regatul Unit, pe 6 septembrie 1939. Sub comanda britanică au luptat trei divizii de infanterie și una de blindate sud-africane pe diferite teatre de război, în special în Africa de Nord. Cei mai mulți militari ai Diviziei a 2-a sud-africane au căzut prizonieri la Tobruk pe 21 iunie 1942. Deși s-a spus că în rândul populație afrikaner exista un puternic sentiment pronazist, prim-ministrul Jan Smuts a păstrat ferm țara în rândurile Aliaților
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
și populația țării (care cuprindea și grupuri importante de emigranți italieni și spanioli) era divizată în acea perioadă între atitudinile favorabile Axei sau Aliaților. În vreme ce majoritatea elitei economice argentiniene era anglofilă și dorea ca țara să se alăture Aliaților, printre militari prevalau sentimentele neutraliste sau chiar favorabile Axei. Războiul a fost considerat de oficialii armatei ca o potențială sursă de venituri obținute prin exportul de produse agricole și industriale ambelor tabere implicate în conflagrație. Până în cele din urmă, guvernul miltar al
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
au crescut de la o divizie în iunie 1944 la un corp de armată în august același an. Canada a fost unul dintre participanții cei mai importanți ai Progamului de pregătire aeriană a Commonwealthului Britanic, în cadrul căruia au fost pregătiți piloții militari ai uniunii. În martie 1945, ambele corpuri canadiene, (care se aflaseră până atuci sub comandă britanică), au trecut sub comanda Armatei I candiene. Din 1941, forțele canadiene au participat și la luptele din Asia, de exemplu la apărarea Hong Kongului
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
milioane de soldați pentru a-și asigura victoria. Numeroase centre urbane, obiective industriale și regiuni de coastă au fost ocupate de Japonia pentru cea mai mare parte a timpului. China a suferit numeroase pierderi umane în timpul războiului, atât din rândurile militarilor cât și al civililor. Armata maționaliștilor chinezi a suferit pierderi de aproximativ 3,2 milioane de oameni, din rândul civililor pierind aproximativ 17 milioane de locuitori. După război, China a devenit una dintre cele mai importante state victorioase și a
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
în cadrul armatei, forțelor aeriene și marinei indo-britanice, formând cea mai mare armată de voluntari. O parte a Imperiului a fost ocupată de forțele japoneze în timpul războiului. India a pierdut cam 1,5 milioane de civili și peste 36.000 de militari, iar peste 64.354 de soldați au fost răniți. Soldații indieni au primit peste 4.000 de ordine și medalii, inclusiv 31 Cruci Victoria. În jur de 40.000 de indieni au luptat de partea japonezilor în Armata Națională Indiană
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]