18,953 matches
-
Aceștia au defrișat pădurile din viitoarea incintă minieră, de pe locul terenului de fotbal de mai târziu, halda de steril și din viitoarea colonie. Tot ei au montat primul gater în incinta minieră pentru debitarea materiei lemnoase ce era necesară exploatării miniere. Primele construcții din incintă au fost birourile, atelierul, lămpăria, remiza pentru vagonetele basculante. În colonia de jos (așezarea a fost împărțită în trei zone: colonia de sus, de mijloc și de jos) s-au construit grajdurile pentru cai cu care
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
de coastă. În apropriere s-a construit și un cântar pentru căruțele (ulterior camioane) care transportau cărbunele la destinatar. În prima fază numai la fabrica de bere din Dârste (Brașov) deținută de magnatul berii Friederich Czell si Fii (proprietarul exploatării miniere Concordia), ulterior la diferiți beneficiari din țară. Prima haldă de steril a fost amplasată între colonia de sus și cea de jos, purtând denumirea de Sturz. Următoarea haldă s-a amplasat la nivelul incintei spre separație. Odată cu extinderea lucrărilor de
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
bază de cărbune la Thomas (cea de a doua intrare în mină), dotate cu un grup generator de fabricație Lanz. Între timp s-a construit calea ferată cu ecartament normal, ce făcea legătura între separație (silozul de cărbune a Întreprinderii Miniere Concordia ) și stația CFR - Codlea pe o lungime de 7,2 km. Întreprinderea a fost dotată cu două locomotive cu aburi construite la Reșița și cu vagoane de cale ferată de 10 tone. În incintă era și un depou pentru
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
un puț de aeraj, amplasat pe drumul spre Holbav. După anul 1950 mina s-a extins cu un „plan înclinat” amplasat într-o poiană din apropiere numită de locuitori „Poiana Rotundă” accesul realizându-se pe calea ferată îngusta din incinta minieră prin tunel si mai departe pe liziera pădurii, până la baza Poienii Rotunde (la nivelul Breitbach-ului - Valea Lată). Extracția sterilului și ulterior a cărbunelui se realiza cu ajutorul unui troliu pe post de mașină de extracție. Galeria de coastă din incinta minieră
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
minieră prin tunel si mai departe pe liziera pădurii, până la baza Poienii Rotunde (la nivelul Breitbach-ului - Valea Lată). Extracția sterilului și ulterior a cărbunelui se realiza cu ajutorul unui troliu pe post de mașină de extracție. Galeria de coastă din incinta minieră, a fost legată prin subteran de mina Holbav, de unde cărbunele ajungea la separația din Concordia. Deschiderea minei in orizonturile inferioare s-a făcut prin puțul de extracție amplasată la suprafață. După câștigarea întrecerii socialiste pe ramură minieră, (1950 ) întreprinderea a
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
coastă din incinta minieră, a fost legată prin subteran de mina Holbav, de unde cărbunele ajungea la separația din Concordia. Deschiderea minei in orizonturile inferioare s-a făcut prin puțul de extracție amplasată la suprafață. După câștigarea întrecerii socialiste pe ramură minieră, (1950 ) întreprinderea a avut șansa de a fi dotată cu mai multe mijloace fixe și mobile. În primul rând s-au construit mai multe clădiri de importanta majoră, cum ar fi: birourile noi cu dispensar si baia pentru mineri. Dispensarul
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
În continuare s-a construit, cantina, școala cu clasele I-IV, un magazin alimentar, măcelărie, magazin mixt, o cazarma (viitorul cinematograf , o nouă tâmplărie și garajul pentru camionul primit (un Ford) și un JEEP marca Skoda (captură de război). Întreprinderea minieră dispunea de o sală mare festivă unde trupa de artiști amatori puneau in scenă multe spectacole. În anul 1947 a fost pus in funcțiune primul cinematograf în sala mare din „Colonia de jos” iar în anul 1957 primul televizor (Rubin
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
multe spectacole. În anul 1947 a fost pus in funcțiune primul cinematograf în sala mare din „Colonia de jos” iar în anul 1957 primul televizor (Rubin) de fabricație sovietică care transmitea emisiuni în alb-negru câte două ore pe zi. Întreprinderea minieră „Concordia” era condusă de un director, ulterior de ingineri Șefi, numiți șefi incintă (Platz). Primul director cunoscut din arhive, a fost Ing. Johann Kekel (1878 -1957). În subteran - în afară de minieri - au lucrat în timpul războiului prizonieri sovietici până la 23 august 1944
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
transmitea emisiuni în alb-negru câte două ore pe zi. Întreprinderea minieră „Concordia” era condusă de un director, ulterior de ingineri Șefi, numiți șefi incintă (Platz). Primul director cunoscut din arhive, a fost Ing. Johann Kekel (1878 -1957). În subteran - în afară de minieri - au lucrat în timpul războiului prizonieri sovietici până la 23 august 1944 după care au fost aduși și soldați în termen. În momentul intrării în exploatare a straturilor de cărbune au început problemele cu metanul, care a cauzat multe explozii cu consecințe
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
și în noua perioadă așa-zis "constituțională", dacă aceștia protestau în mod pașnic contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu ocazia masacrării în Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230 de minieri greviști pașnici și neînarmați și care erau angajații companiei engleze de exploatare minieră a aurului "Lena" ("Lenskoie Zoloto-promișlenoie Tovarișcestvo" - sau pe scurt "Lenzoto"). Proprietarii erau în majoritate cetățeni englezi, evrei (membrii ai familiei Ginzburg), însă și francezi, germani și americani
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu ocazia masacrării în Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230 de minieri greviști pașnici și neînarmați și care erau angajații companiei engleze de exploatare minieră a aurului "Lena" ("Lenskoie Zoloto-promișlenoie Tovarișcestvo" - sau pe scurt "Lenzoto"). Proprietarii erau în majoritate cetățeni englezi, evrei (membrii ai familiei Ginzburg), însă și francezi, germani și americani), dar printre acționari se aflau și mulți miniștri ruși (fostul ministru de finanțe
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
(în , în ) este un oraș în județul Covasna, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Biborțeni, Bodoș, Căpeni, Micloșoara și Racoșul de Sus. Fost oraș minier, în prezent axat pe industria prelucrării lemnului, cu o populație majoritar maghiară, prezintă posibilități de dezvoltare în domeniul turismului rural. Orașul este străbătut de râul Baraolt. Orașul Baraolt se află situat la nord-vestul județului Covasna, la limita de vest cu
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
care a purtat chiar rangul de municipium. Urmele materiale descoperite constau din inscripții în latină, statui, monezi și ceramică. Localitatea este menționată pentru prima dată în anul 1347 iar ulterior în 1387 este ridicată la rangul de oraș. Datorită industriei miniere orașul cunoaște o dezvoltare accelerată, aici fiind instalată prima mașină cu aburi din Transilvania care avea o putere de . Principele Transilvaniei Gabriel Bethlen a adus muncitori germani și slovaci pentru a lucra în mine. Tot în această perioadă la Zlatna
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
Peștera, (reședința) și Slătinioara. Are o populație de locuitori, conform recensământului din 2011 și este situat la o altitudine de 615-620 m in Depresiunea Petroșani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraș minier, aici aflându-se sediul Complexului Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere. Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
și este situat la o altitudine de 615-620 m in Depresiunea Petroșani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraș minier, aici aflându-se sediul Complexului Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere. Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”. Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
III î.e.n. Petroșani a fost declarat oraș în 1930. Gara, a fost dată în folosință în 1870, odată cu linia ferată Petroșani-Simeria, este una dintre cele mai vechi construcții din Petroșani. Școala Generală Nr. 1: În anul 1870, din inițiativa societății miniere Petroșani, se înființează o școală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizați aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroșani, deschiderea unei Școli de Stat
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
ia ființă Institutul Cărbunelui, citadelă a învățământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, și în ultimii ani, Universitatea din Petroșani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. și cuprindea inițial o facultate de exploatări miniere și preparare a cărbunelui. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic. În prezent în cadrul Universității din Petroșani există trei facultăți: Facultatea de Mine, Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică și Facultatea de Științe. La Universitatea din Petroșani se pot
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
ciocane de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. <br> Semnificațiile elementelor însumate: <br> Elementele stemei sunt preluate din vechea stemă a orașului, care era cunoscut încă din antichitate ca un important bazin minier aurifer. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș. Orașul se extinde de-a lungul râului omonim, la poalele Dealului Știurt, păstrând în perimetrul său urmele așezării daco-romane „Abruttus”, probabil un „vicus”, lângă care
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
anual Campionatele Mondiale de Aeromodelism. Printre obiectivele turistice importante, accesibile unui drumeț fără antrenament, se numără Fântâna Rece, Releul de televiziune din spatele Pădurii de brazi, Dealul cu Semn, Muntele de Sare în care a existat Grota Miresii, Piatra Verde, Complexul Minier Unirea (salina Slănic), Muzeul sării, Delușorul Mânzului.
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
1935, adresat ministrului educației) că: Singura comună cu majoritate românească din centrul ariei locuite de secui este Voșlăbeni, Harghita, care a fost colonizată la începutul secolului al XVIII-lea de contele Lázár cu douăzeci de familii românești din Moldova. Orașul minier Bălan, are de asemenea o majoritate românească, după ce a cunoscut o dezvoltare industrială la mijlocul secolului al XX-lea. Mai au o majoriate românească satele Livezi și Făgețel. Satul Micfalău din cadrul comunei Malnaș din nordul județului Covasna, locuit în trecut în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sare menționate mai sus). Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1,0 - 1,2 km. Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
se confirma titlul regal pentru Otakar și pentru descendenții săi, iar Ducatul Boemiei a fost ridicat la rang de regat. Imigrația germană a avut loc în zonele periferice boeme în secolul al XIII-lea. Germanii au populat orașe și districte miniere și, în unele cazuri, au împins coloniile germane înspre interiorul zonelor cehești. În 1235, puternica armată mongolă a lansat o invazie a Europei. După bătălia de la Legnica, mongolii au înaintat în Moravia, dar au fost învinși de către regele boem într-
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
restructurări. Creșterea economică actuală este încurajatoare. Bolivia are suficiente resurse de petrol și gaze naturale pentru necesitățile proprii și exportă chiar gaze în Argentina și Brazilia. Alte resurse ale Boliviei sunt: cositor, zinc, argint, aur, plumb, antimoniu și tungsten. Industria minieră este una dintre cele mai importante. Alte ramuri includ industria alimentară și în special pe cea producătoare de cafea, industria textilă și a lemnului, a confecțiilor, tutunului și artizanatul. Industria ilicită de droguri (există plantații de coca din care se
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
5 mil.t anual). În cadrul inustriei prelucrătoare se remarcă producția alimentară (zahăr - peste 2 mil.t anual - și uleiuri vegetale), textilă, chimică, petrochimică (pe bază de petrol importat), industria medicală și electronică (fiind orientată clar către export), prelucrarea lemnului, exploatările miniere (în scădere drastică în ultimii ani), producția de cauciuc natural. Rămâne o importantă ramură economică, ce concentrează 1/3 din populația activă și realizează circa 1/7 din PIB. Se cultivă porumb (a doua cultură ca suprafață din Filipine; locul
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]