18,875 matches
-
care acum se consolidează - credința Într-o judecată care va avea loc după moarte. După cum o indică inscripțiile din epoca piramidelor puse pentru a proteja mormintele, un tribunal postum Îl va judeca pe cel care profanează un mormânt sau un mort; acesta Îl așteaptă „dincolo” pentru a-l trimite la judecată. Deja În Textele Piramidelor, suveranul, Într-o formă sau alta, trebuie cercetat de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Textele Sarcofagelor 1. Primele au fost sculptate cu hieroglife clare și elegante, percepute ca realități vitale, nu doar grafice, după cum o indică faptul că ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru a nu dăuna mortului (astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind capul de coadă). Textele Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică cu un zeu care este rege al celor morți. Astfel, orice mort devine Osiris, se identifică cu membrii societății care ajung „dincolo” după judecata morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă obiectele de uz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morală care le asigură supraviețuirea. În concordanță cu această concepție este faptul că În reprezentările obiectelor personale, Înzestrate cu nume, de pe sarcofagele epocii, apar, pe lângă obiectele de uz cotidian - arme, provizii -, și coroanele și Însemnele regale, de care, acum, orice mort ar putea avea nevoie În a doua sa viață. Acel ideal al egalității Între oameni, exprimat În justificarea demiurgului, pe care am văzut-o mai sus, se va Împlini astfel printr-o regalitate extinsă la toți, chiar dacă aceasta se va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o lume viitoare, care scapă experienței (după cum prevestise cu amărăciune harpistul). Totuși, În acest mod se pun bazele unei comunicări mai intime Între oameni și zeul care Îi cuprinde În sine la finalul vieții lor pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca atribut specific „glasul drept”, fiind astfel recunoscut ca nevinovat de tribunalul postum despre atotcunoașterea căruia vorbește Învățătura către Merikara. Ultimul punct la care ajung aceste inovații, care cuprind cu totul modul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai direct cu lumea divină a fost descoperit Într-un sit arheologic: necropola din Abydos 1. Aceasta este cetatea unde am văzut că erau Îngropați primii regi ai epocii istorice, lângă sanctuarul zeului Khentamentiuxe "Khentamentyu": „Celxe "Cel"-care-stăpânește-peste-Apuseni” (adică peste morții care apun Împreună cu soarele). Acest zeu tipic funerar identificat uneori cu Osirisxe "Osiris", apare deja În Textele Piramidelor, iar numele său devine doar un titlu major și universal pentru zeului morților - Osiris -, care devine Osiris Khenty amentiu. Abydos ajunge astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie astfel: Prosternați-vă Înaintea mea, o tauri din Nutxe "Nut"! Veniți Încălțați cu sandale În marea mea onoare de stăpân al lui ka, moștenitor al lui Raxe "Ra"-Atumxe "Ra-Atum". Am ajuns aici pentru a-mi primi locul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
solar apare și la unele morminte personale din necropola tebană. Aici se răspândește un tip de mormânt format dintr-o parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la fel ca acesta, ofrande variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor mobile, de la Îmbrăcăminte și bijuterii la paturi, vase, mobilă, unelte). La suprafață, există o parte publică unde este practicat cultul ofrandelor, care culminează cu o mare sărbătoare anuală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afla pe pământ. Va face tot ce va dori la fel ca Eneada de zei din Duat șlumea de „dincolo”ț. Este un lucru bun și adevărat de un milion de ori. (cap. 72) Nu lipsesc nici roadele magiei: dacă mortul va fi chemat la muncile obligatorii de „dincolo”, analoage celor de pe pământ - Îngrijirea digurilor și a canalelor -, există În morminte figurine dotate cu sac și lopată care Îi vor lua locul: O tu, statuetă ștermenul tehnic este ushabtiț, dacă Osirisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În peșteri este pentru noi extraordinară și poate fi ilustrată cu următoarele cuvinte ale lui D. Kirkbride: Se pare că acești oameni au conștientizat pentru prima oară ideea de moarte și s-au preocupat să păstreze măcar o parte dintre morții lor aproape de locuința familiei. În timpul subdiviziunii musteriene a paleoliticului mijlociu, (...) această practică a Înhumării unor defuncți În interiorul peșterilor este destul de obișnuită (...). Oricât de diferite ar fi evoluțiile, toate speciile umane care au trăit În cultura musteriană arată respect și grijă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
familiei. În timpul subdiviziunii musteriene a paleoliticului mijlociu, (...) această practică a Înhumării unor defuncți În interiorul peșterilor este destul de obișnuită (...). Oricât de diferite ar fi evoluțiile, toate speciile umane care au trăit În cultura musteriană arată respect și grijă pentru unii dintre morții lor, fapt ce relevă o conștiință complexă și credința În viața post mortem. Defuncții erau Îngropați În locuințele rudelor lor (o practică aproape absentă În Asia Occidentală În paleoliticul superior, dar reapărută cu o nouă vitalitate În mezolitic și neolitic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feminine. Locurile legate de acest cult se pare că erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care se găsește În fața mândrei sale surori, o tratează cu cruzime, o umilește În diferite feluri, iar apoi poruncește să moară de diferite boli: finalul este În concordanță cu legile clare ale infernului, unde nu pot fi primiți decât morții. Inanna/Iștarxe "Iștar" moare și, potrivit versiunii sumeriene a mitului, trupul său este agățat Într-un par pentru a se usca. Dispariția lui Inanna/Iștarxe "Iștar" de la locul său provoacă tulburare pe pământ de unde dispare fertilitatea atât a oamenilor cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Înfăptuiește: Inanna/Iștar este mai Întâi readusă la viață (Înviată), iar apoi scoasă din infern, trecând din nou, rând pe rând, prin cele șapte porți și primind Înapoi toate Însemnele pe care le lăsase la intrare. Dar Învierea din morți este pentru mesopotamieni o absurditate mitologică. Este de neconceput ca cineva care a intrat În infern să mai poată ieși: tocmai din acest motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la moartea lui Dumuzixe "Dumuzi" și la coborârea sa În infern, o importanță aparte o au Plângerile Împreună cu Ritualurile care Îi comemorează dispariția și Îi invocă revenirea pe pământ. 3) Divinitățile trimise la moarte pentru a crea alte ființe vii („morții rituali”) - Și În acest caz, ne aflăm În fața unei aporii destul de puternice, dar acceptabile În final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vii („morții rituali”) - Și În acest caz, ne aflăm În fața unei aporii destul de puternice, dar acceptabile În final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate; cu alte cuvinte, zeul ucis Învie Într-o creatură, la a cărei formare a participat cu vitalitatea sa. a) Atrahasșs - Conform mitului deja menționat al lui Atra¿asșsxe "Atrah
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Pabilsangxe "Pabilsang" și mamă a lui Damuxe "Damu", declarată „Mareaxe "Marea" tămăduitoare a oamenilor”; Ninkarrakxe "Ninkarrak", „Stăpâna zăgazului (?)”, invocată la sfârșitul Codului lui Hammurabi pentru că Îi lovește cu boli pe cei răi; Nintinuggaxe "Nintinugga", „Stăpâna care redă viața celui mort”. 8. Zeii naționali Marduk și Assurtc "8. Zeii naționali Marduk și Assur" a) Mardukxe "Marduk" Numele Mardukxe "Marduk" are la bază presupusul nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul taur al soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nar³m-Sinxe "Sin" (2254-2218 Î.Hr.). Desigur, nu este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În privința morților, mesopotamienii considerau că aceștia intrau În infern prin pasajul creat de mormânt. Se credea că mai există și alte pasaje, cum ar fi crăpăturile și despicăturile pământului. Din acest motiv, se practica Înhumarea rituală și se credea că morții lăsați la suprafața solului nu puteau ajunge În locuința de „dincolo” care le era destinată. Ajungerea În acest loc presupunea un drum lung și greu: Îndreptându-se spre occident, morții trebuiau să străbată un deșert cumplit, gol, care provoca foame
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest motiv, se practica Înhumarea rituală și se credea că morții lăsați la suprafața solului nu puteau ajunge În locuința de „dincolo” care le era destinată. Ajungerea În acest loc presupunea un drum lung și greu: Îndreptându-se spre occident, morții trebuiau să străbată un deșert cumplit, gol, care provoca foame și sete și era locuit de fiare și demoni agresivi; prin urmare, aveau nevoie de haine, sandale, burdufuri cu apă și merinde; ajungeau apoi la malurile Îngrozitoare ale râului Hubur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imensă, unde domnesc Întunericul, liniștea, praful și noroiul. Morții sau spiritele lor (edimmu/eÚemmu) au parte de o existență tristă, Întunecată, fără nici o bucurie; sunt adunați ca păsările de noapte În Încăperile peșterii infernale; mănâncă noroi și beau apă stătută. Morții care s-au purtat bine În viață sunt tratați mai bine decât cei răi (de exemplu, au parte de apă mai bună); regii și cei puternici sunt tratați mai bine decât muritorii de rând. Mesopotamienii Își plângeau morții atât În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apă stătută. Morții care s-au purtat bine În viață sunt tratați mai bine decât cei răi (de exemplu, au parte de apă mai bună); regii și cei puternici sunt tratați mai bine decât muritorii de rând. Mesopotamienii Își plângeau morții atât În privat cât și În public, recurgând la bocitori oficiali (bakûm). Mormintele (qabrum) erau mai mult sau mai puțin bogate, Îngrijite sau dotate cu diferite piese de mobilier, după cum au dovedit-o cercetările arheologice. Sunt celebre mormintele regale de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu diferite piese de mobilier, după cum au dovedit-o cercetările arheologice. Sunt celebre mormintele regale de la Ur (cca 2500 Î.Hr.), unde au fost găsite obiecte valoroase (vase de aur, bijuterii, harpe, țitere, diferite lucruri prețioase): din moment ce se credea că morții vor duce, chiar și după moarte, o viață potrivită cu rangul lor, toate aceste ofrande erau puse În mormintele lor ca mobilier. În aceste morminte au fost găsite chiar și trupurile reginelor și ale slujitorilor, Îngropați de vii și morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]