19,688 matches
-
exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al cultului creștin. Frângerea pâinii, ce stă la baza tainei împărtășaniei, conține în sine porunca euharistică: "Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea" (Luca, 22:19). Aceeași centralitate o atribuim memoriei și în conștiința națională. Memoria este la fel de substanțială națiunii - aceasta este teza fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ajustată în funcție de mediul de rezidență: Dumnezeu poruncește să ne iubim toți frații români, "și mai mult pă cei dela sate decât pre cei dela orașe. [...] Căci cei dela țară și plugarii, lucrează Pământul, și scot tot felul de roade și pâinea cu care trăiesc orășenii" (p. 23). Românitatea este așadar esențialmente rurală, în timp ce mediul de viață urban, nu doar că parazitează munca țărănească, dar și alterează spiritul pur românesc întrupat în traiul țăranului muncitor. Întrepătrunderea religiei cu patriotismul este relevată și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doua din ziua a noua: o călugăriță tânără, „de neam, de o frumusețe răpitoare”535, are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și o pârăsc stareței, percepută de toate drept „sfântă și bună cum e pâinea caldă”536, care însă, în momentul acela, se afla în chilia ei cu un preot și din greșeală și-a pus pe cap nu vălurile, ci izmenele 534 G. Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un fel de melodie ascunsă ce te face să întrevezi lucruri pe care ea nu le spune“. Trei zile după aceasta, aflai din ziare că, în urma unei certe violente cu alt bolnav, atins de delirium tremens, „pentru o bucată de pâine”, Eminescu a fost lovit cu un pietroi, drept în frunte, după care a sucombat, în dureri atroce, la ora 3 după amiază, în ziua de 15 iunie 1889. Acesta a fost tragicul sfrârșit al marelui nostru Eminescu. După dispoziția ministerului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ș.a. Eminescu a scris, toată viața, cum pronunța, soarte si nu soartă, cum a procedat și Coșbuc. De ce, oare? De ce samă și nu seamă, de ce Dumnezău și nu Dumnezeu, de ce stîns și nu stins, de ce mîne, pîne și nu mîine, pîine? Nu-i greu de văzut că ne găsim în fața unei preferințe a „vorbei de acasă”, care mărește puterea de expresivitate și conferă un caracter de intimitate pe care nu-l pot da celelalte variante. Urmărim, se înțelege, fiecare exemplu în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se ostenesc, / Până fiii mari îi cresc, / Și blestemul părinților / Risipește casa fiilor, / Iar binecuvântarea / Întărește temeliile casei; (...) / Toate le lăsați / Și greșelile fiilor le iertați, / Câte v-au greșit ei / Din copilărie, / Până la această căsătorie, / Să-i binecuvântați, / Cu pâine și cu sare / Și cu darul Sfinției sale, / Să meargă la a lor casă, / Care-i de la Dumnezeu aleasă, / Să trăiască liniștiți, / Să ajungă fericiți, / Din părinți întru părinți, / Din aceste tinerețe, / Până la adânci bătrânețe!"97 Polimorfismul imaginilor reface legăturile a-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care face posibilă trecerea în lumea pământească se pun obiecte ritualice care prezic destinul noului născut: o rămurică de busuioc de la Ziua Crucii, bani de argint, o floare de bujor, lemnul Domnului, o bucățică de fagure de miere, una de pâine, zahăr, un ou, lapte dulce, agheazmă. "Cuvântul" consacră "împământenirea" noului-născut, realizând un posibil portret al destinului: "Scump ca argintul,/ Dulce ca mierea, / Bun ca pâinea, / Sănătos ca oul, / Rumen ca bujorul,/ Atrăgător ca busuiocul, / Și alb ca laptele" sau "Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
argint, o floare de bujor, lemnul Domnului, o bucățică de fagure de miere, una de pâine, zahăr, un ou, lapte dulce, agheazmă. "Cuvântul" consacră "împământenirea" noului-născut, realizând un posibil portret al destinului: "Scump ca argintul,/ Dulce ca mierea, / Bun ca pâinea, / Sănătos ca oul, / Rumen ca bujorul,/ Atrăgător ca busuiocul, / Și alb ca laptele" sau "Să fie sănătos / Și norocos / Și mintos / Și voios / Și frumos / Și drăgăstos / Și-nvățat / Și bogat / Om de treabă." 202 Prin apa de la botez se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de față. Starostele le "taie" mâinile cu o felie de pâine, zicând: "Să vă blagoslovească Domnul, Soarele cel drept, în toată viața, să fiți roditori, ca mama pământului. Să vă dea Dumnezeu toate cele bune și spor din rouă, din apă, din pășune, din pădure, de pe ogor." În ograda miresei, când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moașa ia așternutul în care a născut, îl scoate din casă și-i dă foc 289. Dacă nou-născutul suferă de plânsoare, femeia pândește, seara, o casă cu copii mici și, cum zărește lumină la casa aceea, ia copilul în brațe, pâine și sare și se duce, pe furiș, la fereastră, aruncând spre "lumină" pâinea și sarea, zice: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc / Mânuțele / Și picioruțele / Copilului meu. Să iau cina / Și hodina / De la casa / De la masa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dă foc 289. Dacă nou-născutul suferă de plânsoare, femeia pândește, seara, o casă cu copii mici și, cum zărește lumină la casa aceea, ia copilul în brațe, pâine și sare și se duce, pe furiș, la fereastră, aruncând spre "lumină" pâinea și sarea, zice: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc / Mânuțele / Și picioruțele / Copilului meu. Să iau cina / Și hodina / De la casa / De la masa / Lui N.N. / Și de la toți căsenii / S-o dau (copilului meu)290. O
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umezeala" 297. La greci, mama mirelui o aștepta pe mireasă în prag, cu făclii aprinse 298. La slavi, ca simbol al fecundității, la intrarea în casa mirelui, mireasa era așezată, mai întâi, pe vatră.299 Aici, mireasa era primită cu pâine și miere și se aruncau pe ea simbolurile pământului grăunțe de cereale, mac, mazăre semn al fecundității și al prosperității. Închinându-se zeilor, mireasa înconjura, apoi, vatra de trei ori. După nuntă, tinerii căsătoriți se purificau prin apă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scot 4 găleți de apă și beau nouă guri de apă din cea de-a patra găleată, crezând că vor avea atâția pețitori câți oameni vor veni în acea zi, la fântână. Pentru a fi iubite de feciori, fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și frumoasă / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor / Ca jocul flăcăilor!"366 Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a fi "drăgălașe" și "atrăgătoare"; Tot atunci, unele fete strâng rouă care se păstrează tot anul, fiind de leac pentru diferite boli; altele se scaldă în "cursul lin al apei", pentru a fi curate și ușoare, sau se duc, cu pâine și cu sare, la o apă sau la un pârâu, zicând: "Bună dimineața, / Apă lină și curată, / De Dumnezeu sfântul dată! / Mulțumescu-ți d-tale, / Mândră și cinstită fată!" Apoi aruncă pâinea și sarea în pârâu, ia apă cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a fi curate și ușoare, sau se duc, cu pâine și cu sare, la o apă sau la un pârâu, zicând: "Bună dimineața, / Apă lină și curată, / De Dumnezeu sfântul dată! / Mulțumescu-ți d-tale, / Mândră și cinstită fată!" Apoi aruncă pâinea și sarea în pârâu, ia apă cu mâna dreaptă și se spală pe față, rostind: "Apă curat curgătoare! / Eu îți dau pâne și sare, / Iar tu, curățește-mă: / De ură, / De gură / Și de făcătură, / De strigări, / De căscări / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tot sirepe, / Câte de zece ani sterpe, / Cu potcoave de argint, / Ce prind bine la pământ, / Care se duceau ca vântul / Și nu atingeau pământul/... Și era o babă / Bătrână și slabă, / Babă de cele bătrâne, / Care știu rândul la pâine. / Bab-aceea-a plămădit, / Aluatul a dospit; / După ce a pregătit, / A făcut la colăcei, / Și mai mari și mititei, / Și-a făcut un colăcel / Rumenel și-mpleticel, / Și-a făcut unul frumos / Ca și fața lui Hristos, / Nici mai mare, nici mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atinge. Tot în Bucovina, fac așa-numitul "creciun", un colac în formă de opt pe care îl pun, primăvara, la plug, înaintea pornitului la arat și, ajungând la țarină, acest colac se mănâncă pentru ca roadele să fie bogate. În timp ce dau pâinea la cuptor, gospodinele pun un cărbune stins pe jăratic; dacă se aprinde acest cărbune, înseamnă că semănăturile timpurii vor fi bune, iar dacă se aprinde mai târziu, atunci sămânța care s-a pus în pământ mai târziu va da rod
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gospodinele pun un cărbune stins pe jăratic; dacă se aprinde acest cărbune, înseamnă că semănăturile timpurii vor fi bune, iar dacă se aprinde mai târziu, atunci sămânța care s-a pus în pământ mai târziu va da rod. După ce scot pâinea din cuptor, gospodinele merg noaptea, în grădină, până a nu răsări soarele, cu lopata pe care s-a pus colacul, o ridică asupra pomilor și strigă: Cum e cuptorul și lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii ,plini
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
târziu va da rod. După ce scot pâinea din cuptor, gospodinele merg noaptea, în grădină, până a nu răsări soarele, cu lopata pe care s-a pus colacul, o ridică asupra pomilor și strigă: Cum e cuptorul și lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii ,plini de poame."407 Ca și în Bucovina, și în alte țări europene, cum ar fi Suedia și Danemarca, colacul de Crăciun se păstrează până primăvara, atunci fiind sfărâmat și amestecat cu grâul de sămânță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
obicei, din lemn de alun care nu se taie, ci se rupe cu mâna, iar, o dată adus acasă, nu se pune niciodată la pământ, ci se așază pe un gard. Tot de sufletul morților, se face acum și așa-numită "pâine a uitaților" (o turtă din făină, crestată pe margine), sau un colac, în formă de lopată care se să de pomană celui care face focul.429 Atât în Basarabia cât și în Bucovina, în noaptea de Paști, lângă biserică, se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
salcie sau se plantează așa-numitul "pom de mai". "Pomul de mai " sau "Armindenul" se lasă în fața casei până cade de la sine sau până ce se macină grâul nou. Atunci se taie și se face focul la care se coace prima pâine din acel an, aducătoare de noroc.448 La englezi, dansul circular, în jurul "pomului de mai", vopsit în roșu și alb și împodobit cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te sorocesc / Tot cu pâine și cu sare / Să lecuiești pe cutare / Din cap până-n picioare, / Cu leac, / Cu sănătate și veac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te sorocesc / Tot cu pâine și cu sare / Să lecuiești pe cutare / Din cap până-n picioare, / Cu leac, / Cu sănătate și veac".58 Apa umanizată are și leacul frumuseții, care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]