19,087 matches
-
pare ca William Kirwan îi urmărise în secret pe cei doi în noaptea au intrat prin efracție în casa lui Acton (Holmes dedusese deja că cei care pătrunseseră în casa acestuia erau cei doi Cunningham, care căutau documentul care justifica pretenția legală a lui Acton, dar acesta nu a fost găsit). Vizitiul a procedat apoi la șantajarea stăpânilor lui - fără să-și dea seama că era periculos să încerce așa ceva cu Alec -, iar ei s-au gândit să se folosească de
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
o văduvă pe nume Glismod sau Glismuot, care a murit în 26 aprilie 924 și a fost înmormântată alături de Conrad. Glismod ar fi putut fi rudă cu ducii thuringieni timpurii (poate o fiică a ducelui Thachulf), oferind astfel soțului ei pretenția ereditară asupra Thuringiei. Conrad și Glismod, pe lângă Conrad I, au mai avut doi fii: Eberhard și Otto, conte de Ruhrgau.
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
fost consemnat de către episcopul-cronicar Thietmar de Merseburg ca "decus regni, solatium patriae, comes suis, terror inimicis et per omnia perfectissimus". La moartea sa, Meissen a căzut pradă disputelor. Regele Boleslau I al Poloniei, care îl sprijinise pe Eckard, a ridicat pretenții asupra Meissen ca fiind rudă prin căsătorie. Henric, devenit rege, i-a atribuit lui Boleslau Marca de Luzacia (care fusese atașată Meissenului), însă Meissen propriu-zis a fost conferit lui Gunzelin, fratele mai mic al lui Eckard. Eckard a fost căsătorit
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
personalități românești și o serie de proiecte de monumente. Singurul monument realizat este cel din Piatra Neamț intitulat „"Monumentul Independenței"”. Bustul lui Mircea Vulcănescu pe care l-a făcut la începutul anilor 1990 împreună cu inginera metalurg Brenner, a fost donat fără pretenții de drept de autor Primăriei Sectorului 2 din București de către soțui ei, filozoful Ion Papuc. A realizat: Expoziții personale: Expoziții de grup (selectiv): Expoziția din 1987 a beneficiat de un catalog amplu, cu un text despre etapele operei, semnat de
Valentina Boștină () [Corola-website/Science/325480_a_326809]
-
1931, Constantin Herold devine student al Academiei Naționale de Educație Fizică (ANEF) din București. Începe acum o perioadă de activitate foarte complexă, didactica, sportiva și organizatorică. Muncește din greu ca să poată ține pasul cu învățătură și în același timp cu pretențiile unei pregătiri multilaterale necesară obținerii victoriilor în lupta cu metri, cu secundele și adversarii. A debutat într-o partida oficială de baschet în vara anului 1934, cu ocazia organizării primului campionat universitar bucureștean. Herold, împreună cu Prunescu, Popescu-Colibași, Balosache și alții
Costi Herold () [Corola-website/Science/325481_a_326810]
-
și banalitatea ecranizării, considerând că valoarea filmului este mult scăzută de neînțelegerea spiritului cărții. Printre aceștia este și criticul Florian Potra care a făcut filmului o recenzie acidă: "„Vrând nevrând, regizorul face să se coaguleze un climat de banalitate cu pretenții intelectualiste, pe o structură povestitoare de Love story, sesizabilă și în roman, dar simțitor fortificată în film. Produsul finit, filmul văzut în întregime dă până la urmă senzația unui hibrid, senzația unui amestec ambițios de literatură și film, în care motivele
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
sau recompensată de Dumnezeu pentru actiunile sale („mulțumesc lui Dumnezeu”), ideea de NOMA este încălcată. Pentru ca NOMA să funcționeze, Dawkins susține că ființa supranaturală în cauză nu trebuie să aibă vreun efect asupra vieților fizice ale oamenilor și că doar pretențiile ce privesc viața de apoi sunt permise. Unii critici ai religiei discută multiplicitatea religiilor care susțin că sunt singura credință adevărată, cum ar fi romano-catolicismul, mormonismul sau creștinismul evanghelic. Criticii arată că atunci când două sau mai multe religii susțin că
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
Unii critici ai religiei discută multiplicitatea religiilor care susțin că sunt singura credință adevărată, cum ar fi romano-catolicismul, mormonismul sau creștinismul evanghelic. Criticii arată că atunci când două sau mai multe religii susțin că sunt singura credință validă, logica dictează că pretențiile tuturor în afară de una singură ar trebui să fie greșite. Ateul Stephen Roberts ilustrează acest principiu după cum urmează: Studii statistice din Statele Unite indică faptul că mulți oameni își schimbă afilierea religioasă în timp. Cei fără afiliere religioasă sunt grupul care crește
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
-lea, Mare Duce de Mecklenburg la 10 aprilie 1897, Ducele Johann Albert a fost numit regent în timpul minoratului nepotului său, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg, după ce fratele său mai mare Ducele Paul Friedrich a renunțat la pretenția sa asupra regenței. A domnit ca regent până când nepotul său a atins vârsta majoratului la 9 aprilie 1901 și a preluat controlul asupra Marelui Ducat. La 28 mai 1907 Ducele Johann Albert a fost ales regent al Ducatului Brunswick în urma
Ducele Johann Albert de Mecklenburg () [Corola-website/Science/324874_a_326203]
-
s-au succedat în secolele al XIV-lea și al XV-lea reveneau la Roma pentru a fi încoronați și niciunul dintre ei nu a uitat revendicările teoretice de dominare din poziția de regi ai Italiei. Nu erau uitate nici pretențiile împăraților de stăpânire universală în Italia însăși, unde scriitori ca Dante Alighieri sau Marsilius de Padova își exprimau atașamentul atât față de monarhia universală, cât și față de pretențiile împăraților din vremurile lor, precum Henric al VII-lea, respectiv Ludovic al IV
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
teoretice de dominare din poziția de regi ai Italiei. Nu erau uitate nici pretențiile împăraților de stăpânire universală în Italia însăși, unde scriitori ca Dante Alighieri sau Marsilius de Padova își exprimau atașamentul atât față de monarhia universală, cât și față de pretențiile împăraților din vremurile lor, precum Henric al VII-lea, respectiv Ludovic al IV-lea. Cu toate acestea, pretențiile imperiale de stăpânire asupra Italiei s-au manifestat în acordarea de titluri către diverși potentați locali care începeau să își stabilească controlul
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
în Italia însăși, unde scriitori ca Dante Alighieri sau Marsilius de Padova își exprimau atașamentul atât față de monarhia universală, cât și față de pretențiile împăraților din vremurile lor, precum Henric al VII-lea, respectiv Ludovic al IV-lea. Cu toate acestea, pretențiile imperiale de stăpânire asupra Italiei s-au manifestat în acordarea de titluri către diverși potentați locali care începeau să își stabilească controlul asupra fostelor orașe republicane. Cel mai notabil caz este cel al împăraților care acordau drepturi și titluri seniorilor
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
fusese deja semnificativ limitat ca urmare a cuceririlor operate începând din secolul al XV-lea de Republica Veneția, care se considera independentă față de Imperiu, în "Terraferma" smulseseră de sub jurisdicția imperială cea mai mare parte din nord-estul Italiei, ca și a pretențiilor papalității de suveranitate deplină în Italia centrală. Cu toate acestea, împăratul Carol al V-lea (1520-1556), mai degrabă din perspectiva moștenirilor sale din Spania și Regatul Neapolelui decît din cea de împărat romano-german, a putut să își stabilească dominația asupra
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
1527 și să îl supună pe papa Clement al VII-lea, să cucerească Florența reinstalând la putere familia Medici ca duci ai Florenței (iar ulterior, ca mari duci ai Toscanei) și, după stingerea familiei ducale Sforza din Milano, să ridice pretenții asupra Milanului, considerat ca fief imperial, și să îl instaureze ca duce pe fiul său, Filip. Totuși, această nouă dominație imperială nu s-a menținut în numele Imperiului, unde Carol Quintul a fost succedat de către fratele său, Ferdinand I, ci mai
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
duce pe fiul său, Filip. Totuși, această nouă dominație imperială nu s-a menținut în numele Imperiului, unde Carol Quintul a fost succedat de către fratele său, Ferdinand I, ci mai degrabă în cel al fiului lui Carol, devenit rege al Spaniei. Pretențiile imperiale au continuat însă, chiar dacă la o scară mult redusă, ele manifestându-se la începutul secolului al XVII-lea, când Ducatul de Mantova a rămas vacant (1627). Atunci, împăratul Ferdinand al II-lea a făcut uz de drepturile sale de
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
candidatura moștenitorului proclamat, ducele de Nevers. Rezultatul l-a constituit Războiul de succesiune a Mantovei, parte a mult mai extinsului Război de 30 de ani. De asemenea, la începutul secolului al XVIII-lea, în timpul Războiului de succesiune la tronul Spaniei, pretențiile imperiale de suzeranitate au fost folosite din nou pentru a fi asediată Mantova în 1708, care a fost adăugată de către Habsburgii austrieci la nou cuceritul Ducat de Milano. În fapt, acesta a fost ultimul fapt notabil de uzitare a puterii
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
uzitare a puterii imperiale asupra unui teritoriu din Italia. Austriecii și-au păstrat în continuare controlul în Milano și Mantova, iar cu intermitențe asupra altor teritorii (Toscana, după 1737), însă recurgerea la stăpânirea feudală a devenit practic lipsită de conținut. Pretențiile imperiale asupra Italiei au rămas doar în titlul secundar al arhiepiscopului-elector de Köln, care continua să se intituleze "arhicancelar de Italia". În timpul Războaielor împotriva Franței Republicane și al celor napoleoniene, austriecii au fost alungați din Italia de către Napoleon I, care
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
arhicancelar de Italia". În timpul Războaielor împotriva Franței Republicane și al celor napoleoniene, austriecii au fost alungați din Italia de către Napoleon I, care a instituit mai întâi republici pe cuprinsul întregii Italii de nord, și recunoașterile imperialilor din perioada 1799-1803 eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
regi ai Italiei și împărați romani. La rândul său, Guy al IV-lea de Spoleto a devenit și principe de Benevento. Un alt membru, Fulk "Venerabilul", a devenit arhiepiscop de Reims, ajutându-l pe Guy al III-lea să emită pretenții la tronul Franței.
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
după aceea, ei și lui Ioan i s-a opus Leon I, probabil văr al lui Ioan al IV-lea. Până în luna octombrie, susținătorii săi au reușit să îl alunge pe acesta, insă curând ea a trebuit să facă față pretențiilor propriului ei fiu, Leon al II-lea, care se aștepta ca lui să îi fie încredințată regenta minorului Ioan al V-lea. Cei doi și-au disputat regenta și au cosemnat actele oficiale până în ianuarie 1025, atunci când Leon apare pentru
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
000 de lire sterline. Pe de altă parte, el refuză oferta ducelui de 12.000 de lire sterline, care este concepută ca o mită pentru tăcerea sa cu privire la adevărata natură a infracțiunii. Au existat unele controverse la momentul publicării cu privire la pretenția lui Holmes de a fi în măsură să determine direcția de deplasare a unei biciclete plecând de la urmele găsite în mâlul din mlaștină. Saltire este un termen utilizat în heraldică pentru o cruce în formă de X. La începutul povestirii
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
moștenitori din 1189 a aruncat regatul într-o stare de haos. Tancred de Lecce a obținut tronul, dar a trebuit să facă față răscoalei vărului său, Roger de Andria, precum și invaziei împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care avea pretenții asupra regatului prin intermediul soției sale Constanța, fiică a lui Roger al II-lea însuși. Constanța și Henric au învins în cele din urmă, astfel încât regatul Siciliei a trecut în stăpânirea familiei de Hohenstaufen începând cu anul 1194. Mai sus menționatul
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
au trimis în 1464-1465 hanului ca nunțiu, pe Ludovico da Bologna, pentru a încerca, în van, de a-l convinge să ajute o eventuală cruciadă împotriva sultanului otoman Mehmed al II-lea. In 1461 Hadji Ghirai a făgăduit să susțină pretențiile regelui Cazimir al IV-lea asupra Novgorodului Mare, ceea ce l+a adus in conflict cu marele cneaz al Moscovei Vasile cel Orb. În schimb, în timpul domniei lui Ivan al III-lea Vasilievici, în vara anului 1465, victoria lui Hadji Ghirai
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Acesta jefuiește orașe importante printre care se numără Metz, Paris, Troyes și Orléans. Oștile romanilor, vizigoților și francilor îl vor înfrânge tactic pe Attila în Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, și este nevoit să se retragă. Anul următor, acesta își înoiște pretențiile la mâna Honorei. De asemenea, începe o campanie peste Alpi, în nordul Italiei, unde devastează Aquileia, Vicetia, Verona, Brixia, Bergamum, și Milan. Valentin al III-lea, în speranța, că nu va jefui Roma, trimite trei emisari de grad înalt printre
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
implicită a SETI, care presupune că nu a existat nicio vizită extraterestră pe planeta noastră - deoarece SETI caută doar semnale (radio sau similare) din cosmos, dar nu și inteligențe extraterestre sau ființe nepământene de pe Pământ. El susține că importanța și pretențiile publice larg răspândite ale celor implicați în programul SETI au avut tendința de a preveni cercetările mai serioase ale OZN-urilor, inclusiv cercetările unor jurnaliști (p. 129). El a „redenumit” SETI ca fiind „Silly Effort To Investigate” (Efort stupid de
Search for Extra-Terrestrial Intelligence () [Corola-website/Science/326430_a_327759]