18,930 matches
-
și "teatrul convenției conștiente" Dorința de a ajunge la o teatralitate pură este la originea teoriei lui Vsevolod Meyerhold (1874-1942). El descoperă cu entuziasm conceptul de teatralitatea în 1908, în preajma unuia dintre compatrioții săi, Evreinoff (1879-1953), regizor și autor dramatic rus care schimbă în străfunduri scena țaristă recurgând atât la tehnicile teatrului chinez, cât și inspirându-se din ritualurile primitive 38. Artist angajat care îmbrățișează cu ardoare, ca și Maiakovski, din care creează un mare număr de piese, cauza revoluției ruse
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autohtonă, ci și spre cea universală. Astfel, „Cartea străină”, rubrică al cărei titular este I.V. Costin, prezintă prompt unele noi apariții din alte literaturi, îndeosebi franceză și engleză, și consacră substanțiale medalioane unor scriitori, cu o interesantă predilecție pentru cei ruși și, în general, pentru spațiul slav (G.M. Ivanov scrie despre Leonid Andreev, Ján Kollár, Mickiewicz, Șevcenco, Gogol, Ivan Vazov). Preocuparea pentru familiarizarea cititorilor cu literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
cercetării. R. acceptă laturile profitabile din punct de vedere științific ale metodelor moderne, însă respinge diletantismul, absolutizarea anumitor metode, „formalizarea” cercetării, investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî skazki, Moscova, 1974; Folclor literar rus, București, 1979; Eseuri despre folclor, București, 1984; Folclor și folcloristică, București, 1996; Model și variantă în folclor, București, 1996; Poetică folclorică, București, 1997; Il linguaggio degli inizi: letteratura, cinema, folklore, Torino, 1998. Antologii: Maxime și cugetări din folclorul și literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
nivel de instruire, din localitățile Craiova și Constanța. Craiova este un oraș tradițional, al șaselea oraș ca mărime din România (2005), iar Constanța este port la mare, al patrulea ca mărime cu o populație cuprinzând și alte naționalități, precum turci, ruși, ucraineni, bulgari, armeni, tătari, rromi ș.a. La un p < 0,05, în Craiova primul raport sexual, prima căsătorie și nașterea primului copil au loc mai târziu decât în Constanța. La un p < 0,05, au corelat numărul de copii din
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
unul cu istroromânii, 12 cu macedoromânii, 13 cu neogrecii și 13 cu albanezii. În Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice (1984) identifică 26 de subiecte comune pentru români și maghiari, 22 cu ucrainenii, 17 cu slovacii, 12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
unui autor care, sprijinit pe multitudinea predispozițiilor native și solicitat de circumstanțe, a trebuit să-și asume roluri de pionierat. SCRIERI: Pantomima za nedeljno poludne [Pantomimă pentru o după-amiază de duminică], Novi Sad, 1968; Bărbatul în stare lichidă, Pancevo, 1970; Rus [Ruine], Novi Sad, 1970; Casa deșertului, Pancevo, 1971; Noaptea de hârtie, Pancevo, 1971; Vara cailor, Pancevo, 1974; Liman trei, Pancevo, 1978; Labirintul rotativ, Pancevo, 1983; Mutația punctului, Pancevo, 1986; Piticii au uitat să crească, Pancevo, 1987; Poeme, pref. Mihai Ungheanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
de autori români, reactivată, după campania de represalii din 1902, de Pan Halippa în 1905, când își va muta sediul la Chișinău. În 1905 se constituie Societatea Culturală Moldovenească (președinte Pavel Dicescu), care la 3 decembrie același an cere guvernului rus introducerea limbii române în școlile primare; la 12 iunie 1917 Societatea își reia activitatea datorită eforturilor lui Pavel Gore. În 1908 Ștefan Ciobanu, Simion Murafa, D. Ciugureanu, Alexie Mateevici, Ștefan Berechet și alți studenți basarabeni organizează la Kiev Societatea Deșteptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
învață la început la școala din chiliile bisericii, apoi sub oblăduirea marelui logofăt Scarlat Bărcănescu și a clucerului Eftimie Răsuceanu. Va fi făcut studii de muzică vocală și instrumentală fie la școala de pe lângă Societatea Filarmonică, fie, mai sigur, în preajma ieromonahului rus Vissarion. Cântăreț „ajutor” (1829), apoi cântăreț „absolut” (1842) și epitrop (1852) al bisericii unde slujise tatăl său până în 1830, când murea de holeră, tânărul va fi și corist în trupa de operă a Henriettei Karl, precum și flautist în orchestra trupei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde aproape imediat după convertirea suveranului urmează convertirea poporului (Gschwantler, 1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate prin violență, iar În 1168 a fost distrusă cetatea Arcona
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și, chiar dacă cronologia lui Zoroastruxe "Zoroastru" este foarte controversată, aceasta s-ar fi putut produce Începând chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfântului Blaziu, episcop de Sebaste. În realitate, Însuși faptul că acesta apare, după cum vom vedea, În vechi și importante formule de jurământ, este suficient pentru a susține contrariul. În Cronica Anuală, sunt amintite tratatele de pace pe care trei suverani ruși, Oleg, Igor și Svjatoslav (În 907, 945, respectiv În 971: deci Într-o epocă anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpânesc orice formă de viață. În ceea ce privește etimologia acestui teonim, total inacceptabilă este tocmai varianta avansată de marele lingvist Jakobson, care a presupus (1969) existența unui compus străvechi cu primul element atematic, adică un protoslav *Vel-sú (din care ar apărea termenul rus Volosúxe "Volosu^", la fel cum din *melko, „lapte”, a apărut termenul rus moloko) cu semnificația „cel care are vederea (vel-) bună (-sú)”. În realitate, un asemenea compus este absolut imposibil, pentru că În toate limbile indo-europene - deci și În slavă - elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tocmai varianta avansată de marele lingvist Jakobson, care a presupus (1969) existența unui compus străvechi cu primul element atematic, adică un protoslav *Vel-sú (din care ar apărea termenul rus Volosúxe "Volosu^", la fel cum din *melko, „lapte”, a apărut termenul rus moloko) cu semnificația „cel care are vederea (vel-) bună (-sú)”. În realitate, un asemenea compus este absolut imposibil, pentru că În toate limbile indo-europene - deci și În slavă - elementul *sú funcționează doar ca prefix; astfel, ar fi fost posibilă doar secvența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării și participa, în 1772, la intervenția făcută la Focșani, pe lângă generalul rus G. Orlov. Mitropolit „al Mirelor” - precum cândva Matei de la Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie 1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a patriarhului din Constantinopol pentru a ocupa scaunul de episcop al Râmnicului. Perioada râmniceană (1780-1792) a însemnat pentru F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
cum sînt cei din Europa Centrală și din Balcani. Rolul istoricului naționalist din Balcani și din Europa Centrală este diferit de cel al istoricilor marilor puteri. Națiunile mici, aflate într-un punct nevralgic între trei imperii supernaționale (otoman, habsburgic și rus), nu dețineau capacitatea de a-și susține revendicările (juste sau nu). Iată de ce argumentele istorice au devenit foarte importante în regiunea aceasta, suplinind lipsa forței militare. Dimitrije Djordjevič scotea în evidență faptul că "doi factori determină relațiile dintre istorici și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga și de alți istorici. După părerea lor, se poate identifica o continuitate pornind de la geto-daci, trecînd prin romani, pînă la românii de astăzi. Această continuitate este deosebit de relevantă în Transilvania. Această afirmație a dus la contra afirmații din partea ungurilor, rușilor și chiar a bulgarilor, care susțin că românii nu se aflau în Transilvania și, prin urmare, în România zilelor noastre, înainte de secolul al XII-lea. Ei s-au infiltrat cel mai mult în Transilvania (și în întreaga zonă) în secolele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intereseze de Balcani, cu populația lor creștin-ortodoxă, el a lansat un apel către toți creștinii ortodocși, îndemnîndu-i să se ridice împotriva "necredincioșilor". Voievozii români au ezitat; le-ar fi plăcut să se descotorosească de turci, dar nu erau siguri că rușii constituiau cel mai bun mijloc de a realiza acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel Mare. Dar această cauză ortodoxă a fost înfrîntă. Urmarea a fost că sultanul și-a pierdut încrederea în voievozii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o ideologie mesianică pentru a-și justifica cuceririle. Misiunea ei era să călăuzească lumea spre o stare de sfințenie, justificată de o excepțională introspecție religioasă sau ideologică. Apelurile la solidaritate ortodoxă erau adeseori urmate de anexări. Înlocuite de apeluri marxiste, rușii erau convinși că și ceilalți doreau să fie la fel de sfinți așa cum credeau ei că sînt. Nefiind slavi, românii s-au deșteptat mai întîi cînd și-au văzut speranțele spulberate 18. Expansionismul rusesc a continuat în secolul al XVIII-lea sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie la fel de sfinți așa cum credeau ei că sînt. Nefiind slavi, românii s-au deșteptat mai întîi cînd și-au văzut speranțele spulberate 18. Expansionismul rusesc a continuat în secolul al XVIII-lea sub Ecaterina cea Mare. Începînd cu domnia ei, rușii au traversat în marș principatele române în drum spre Constantinopol de mai mult de zece ori, spre intangibilul țel al Țarigradului, primul dascăl al slavilor de răsărit, spre visul de a sluji liturghia în Catedrala HagiaSofia, curățată între timp de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rus centralizat începuse să se extindă încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, un fenomen remarcabil și unic în istorie. Deși au avut parte pe parcursul acestui lung proces de dări înapoi, și-au recuperat curînd pierderile cu vîrf și îndesat. Rușii numesc această neîncetată înaintare asigurarea securității. Dar acest lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi, sîrbi și bulgari. Din momentul în care rușii ajungeau în zonele respective, entuziasmul față de panslavism scădea. Toate acestea trebuie scoase în evidență dacă vrem să înțelegem naționalismul român și sensul pe care l-a dat Iorga vieții sale. Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Imperiul otoman devenise și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Imperiul otoman devenise și mai slab. În 1775, Austria a ajuns la granița Modovei și i-a smuls Bucovina Porții Otomane. Austriecii au colonizat aici ucraineni, germani și evrei pe parcursul următorilor 120-150 de ani. Rușii au pus mîna pe jumătatea de răsărit a Moldovei, Basarabia, în 1812. A urmat o rusificare brutală. Românii s-au retras la adăpostul experienței lor istorice: rezistența pasivă. După tratatul de pace de la Adrianopole din 1929, principatele române au devenit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
slavone. Biserica unită a Transilvaniei i-a dat României o șansă de a călători la Roma ca să contemple Forul și Columna lui Traian și să-și restabilească identitatea națională. În 1848 au fost două revoluții: în Valahia și în Transilvania. Rușii și austriecii s-au opus și s-a lăsat din nou întunericul. Odată cu izbucnirea Războiului din Crimeea a apărut totuși o licărire la capătul tunelului. Tratatul de Pace de la Paris i-a redat României o parte a Basarabiei. În mijlocul euforiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiind nevoită să treacă prin România, au trecut-o pe lista aliaților. Atunci cînd armatele rusești au ajuns într-o situație dificilă la Plevna, au avut nevoie de un ajutor rapid, pe care armata română l-a acordat. Odată victorioși rușii i-au obligat pe români să cedeze sudul Basarabiei. Toată lumea cunoaște istoria acestei alianțe româno-ruse. Gîndiți-vă la asigurările date de Gorbaciov și declarația sa ulterioară (făcută neoficial), conform căreia: Situația militară ne obligă să facem României promisiuni pe care nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]