19,560 matches
-
comun al vlahilor). A doua biserică a fost ridicată la inițiativa Frăției de Ouspensky, și fondator al turnului clopotnița și al capelei a fost Constantin Corniaktos, un negustor grec. Turnul Korniakta este considerat unul dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură poloneză în stilul arhitectural manierrist din secolul șaisprezecelea. Între 1547-1549, o biserică a fost construită în acest loc cu bani donați de domnitorul moldovean Alexandru Lapusneanu, care a lăsat un semn permanent în numele său: Biserică din Țară Românească. Puțin se
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
Haliciului și întregii Rușii din 1633 până la moartea sa, iar mai târziu a fost canonizat că sfânt în bisericile ortodoxe din România, Ucraina și Polonia. O placă memoriala pentru Petru Movila a fost amplasată pe un perete exterior al bisericii. Arhitectură bisericii poartă amprenta Renașterii. Acest lucru este valabil în special pentru fațadă abundent decorată a Capelei celor Trei Ierarhi, construită între 1574 și 1591 după desenele sau modelele lui Piotr Krasowski. În apropiere este unul dintre reperele cele mai evidente
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
Carol al II-lea, iar Biserica Sângele Domnului a devenit biserică parohială (Biserica Sf. Egidiu a fost biserică parohială a orașului până în 1573, iar în 1786 a devenit, după mutarea reședinței episcopale de la Seckau, catedrală a Diecezei de Graz-Seckau). În timp ce arhitectura navei principale a bisericii este realizată în stil gotic tipic, fațada a fost proiectată mai târziu în stil baroc (fleșa a fost realizată din 1780, după planurile lui Josef Stengg, cu învelitoare din cupru ). Altarele baroce au fost înlocuite în
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
de-al doilea război mondial, castelul a fost din nou incendiat. Reconstrucția a fost lansată în 1974. În prezent, acesta este un centru de cultură, galerie, bibliotecă și muzeu. Castelul din Lidzbark este unul din cele mai prețioase monumente ale arhitecturii gotice nu doar din Polonia. Construcția castelului începută în a doua jumătate a secolului XIV a fost realizată de episcopii Hermann von Prag și Henryk Sorbom. În timpul episcopiei lui Sobrom curtea castelului a fost înconjurată de o manăstire cu 2
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
folosit pentru a stoca produsele alimentare, în închisoare au fost amplasate cuptoare folosite pentru încălzirea castelului cu aer cald. În prezent, o parte din beciuri sub aripa de est a castelului sunt folosite ca săli de expoziție, prezentând elemente de arhitectură și arme cu insignele episcopilor. La parterul castelului se aflau: în aripa de vest bucătăria, brutăria, în cea de nord fabrica de bere, în cea de est depozite alimentare,iar în cea de sud arme și școala pentru băieți prusaci
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
și arme cu insignele episcopilor. La parterul castelului se aflau: în aripa de vest bucătăria, brutăria, în cea de nord fabrica de bere, în cea de est depozite alimentare,iar în cea de sud arme și școala pentru băieți prusaci. Arhitectura castelului a fost ajustată în 1673 prin construcția în apropierea aripei de sud a castelului mijlociu de către episcopul de Varmia, Wydżgę. Acest castel a fost utilizat de către 8 episcopi. Mai apoi a fost demolat în 1839-1840, rămânând doar conturul temeliei
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide soarta ulterioara a acestuia sau dacă va fi sau nu supus demolării. Fiul lui Gilly, Friedrich Gilly, a realizat câteva gravuri a castelului și a arhitecturii sale, pe care le-a expus la Berlin și care au fost publicate mai apoi de către Friedrich Frick, din 1799 până în 1803. Aceste gravuri au dus la „redescoperirea” de către publicul prusiac a castelului și a istoriei Cavalerilor Teutoni. Johan Dominicus
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Grünberg", cu sensul „Dealul verde”) este un edificiu religios de la marginea localității Žďár nad Sázavou (Cehia), aflată la limita între provinciile istorice Boemia și Moravia. Ea este ultima operă a lui Jan Santini Aichel, un arhitect boem care a combinat arhitectura barocă borrominiecă cu elemente gotice în construcție și decorațiuni. În 1719, când Biserica Romano-Catolică a declarat limba lui Ioan din Nepomuk „incoruptibilă”, s-a început lucrul la o biserică în Zelená hora, unde viitorul sfânt fusese educat. Ea a fost
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
că raporturile matematice utilizate în proiectul arhitectonic ale lui Santini aveau ca scop „crearea unei realități spațiale independente”, „numărul 5 fiind dominant în structura și proporțiile” bisericii. Biserica centrală, împreună cu claustrul său adiacent, este o structură proiectată și construită uniform. Arhitectura clădirii este foarte minimalistă și extrem de eficientă. Ea combină elemente din stilurile baroc și gotic care evidențiază, de fapt, epoca în care Sfântul Ioan Nepomuk a trăit, a lucrat și a fost martirizat. Construcția bisericii se bazează pe geometria cercului
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
(în ) este un lăcaș de cult protestant construit în secolul al XIV-lea, apoi modificat deseori până în secolul al XV-lea. În acest monument se regăsesc atât specifitățiile stilului gotic, cât și arhitectura secuiască. Clădirea figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, cu codul . Sânvăsii este un sat secuiesc din Scaunul Mureș aflat la o distanță de numai 17 km de cel mai important oraș din regiune, Târgu Mureș. Localitatea este atestată din
Biserica unitariană din Sânvăsii () [Corola-website/Science/327116_a_328445]
-
arhiepiscopi și episcopi. Catedrala Sfânta Treime este sediul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Addis Abeba. Biserica reprezintă o simbioză între stilurile arhitectonice europene care se regăsesc în partea exterioară a clădirii, precum coloane, portaluri nișe cu statui ale sfinților și arhitectura tradițională etiopiană în interior prin altar, vitralii, icoane tradiționale. Biserica a fost ctitorită de împăratul Menelik al II-lea care a schimbat capitala țării de la Entoto la Addis Abeba. La origini, biserica a fost construită din lemn cu sculpturi de
Catedrala Sfânta Treime din Addis Abeba () [Corola-website/Science/327146_a_328475]
-
cunoscută din această perioadă în regiune este turnul ruinat din secolul al VIII-lea de la Yeha (Etiopia), despre care se crede că a fost capitala D'mt. Zidăria din piatră cioplita era dominantă în acea perioadă, ca urmare a influenței arhitecturii din Arabia de Sud în care acest stil era foarte obișnuit pentru realizarea de structuri monumentale. Aksumite architecture flourished în the region from the 4th century BC onward, persisting even after the transition of the Aksumite dynasty to the Zagwe
Arhitectura etiopiană () [Corola-website/Science/327213_a_328542]
-
tibio-talară), tarso-metararsiene și metatarso-falangiene). A nu fi confundată cu "neuropatia Charcot-Marie-Tooth", o maladie sistemică și ereditară cu origine în defecte genetice și cromozomiale. Neuro-artropatia Charcot este o boală cronică care nediagnosticată și tratată la timp, conduce la infirmitate (prin deformarea arhitecturii osoase a picioarului sau/și anchiloză articulară), la amputări și posibil chiar deces (ca urmare a ulcerațiilor plantare și infecțiilor). Odată ce procesul inflamatoriu și degenerativ a fost amorsat, maladia nu mai poate fi vindecată, iar prin tratament evoluția bolii nu
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
nu este pus, din diverse motive, niciodată sau doar rareori în sarcină (masă corporală pe membrele inferioare) - dovadă că etiologic vorbind a.C. este multifactorială, iar cauzalitatea neurotraumatică nu pare a fi singură capabilă să provoace boala), provoacă o distrugere a arhitecturii piciorului. Teoria neurovasculară s-a dovedit a fi mai simplu de verificat: la un pacient cu a.C. diagnosticată, dar care la un moment dat a dezvoltat o arterioscleroză ocluzivă (obliterans), artropatia a încetat să evolueze pe toată perioada dinaintea revascularizării
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
apropiată de imaginile reale creându-se un spațiu virtual. Relația dintre privitor și tablou este definită de conceptul estetic de fereastră care separă spațiul fizic de cel reprezentat printr-o graniță distinctă (de obicei rama tabloului dar și elemente de arhitectură). Construcția spațiului virtual este dezvoltată prin definirea conceptelor geometrice specifice, sistemul de referință, coordonatele punctului, figuri geometrice plane și volumetrice, în sensul creării unui vocabular geometric complet pentru reprezentarea grafică a tuturor formelor din realitate. Perspectiva este definită deopotrivă ca
Perspectivă () [Corola-website/Science/327242_a_328571]
-
o rază vizuală paralelă cu dreapta din spațiu înțeapă tabloul perspectiv. Această modalitate de a trasa dimensiunile infinite cu ajutorul razelor vizuale finite care pleacă din ochi a îmbunătățit substanțial calitatea reprezentărilor figurative fiind utilizată atât în pictură cât și în arhitectură, ceea ce a însemnat un pas imens în dezvoltarea esteticii și a conceptului de frumos prin imitarea naturii (mimesis). Desenul din epură evidențiază adevărata mărime a unghiurilor formate între razele vizuale și tablou. Unghiul de 90 de grade din ochi desemnează
Perspectivă () [Corola-website/Science/327242_a_328571]
-
1853), care clasat biserica într-o perioadă neverosimil de timpurie (între secolele VIII-XIII). Analizele științifice le-a inaugurat Virgil Vătășianu (1936, 1959). Au urmat contribuții parțiale semnate de către Ștefan Lupșa, Mircea Păcurariu și Vasile Drăguț. Apoi Radu Popa a sugerat arhitectura inițială a bisericii (1986). Ulterior, investigații de arhitectură (1995-1996) și săpături arheologice (1996) au definit componentele și etapele de construcție, cu partea cea mai importantă a vechiului monument medieval. Vechimea bisericii - din construcția inițială se mai păstrează doar pereții de
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
de timpurie (între secolele VIII-XIII). Analizele științifice le-a inaugurat Virgil Vătășianu (1936, 1959). Au urmat contribuții parțiale semnate de către Ștefan Lupșa, Mircea Păcurariu și Vasile Drăguț. Apoi Radu Popa a sugerat arhitectura inițială a bisericii (1986). Ulterior, investigații de arhitectură (1995-1996) și săpături arheologice (1996) au definit componentele și etapele de construcție, cu partea cea mai importantă a vechiului monument medieval. Vechimea bisericii - din construcția inițială se mai păstrează doar pereții de sud și de vest ai navei - nu poate
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
este un muzeu în aer liber, situat în satul Curtișoara, județul Gorj , în prezent cartier al orașului Bumbești Jiu, care cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Este declarat monument istoric, cu , sub denumirea „Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenești”. Începuturile muzeului în aer liber datează din anul 1968, când s-a organizat o expoziție în Cula Cornoiu de la Curtișoara. În 1970, prin Decizia
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
este un muzeu în aer liber, situat în satul Curtișoara, județul Gorj , în prezent cartier al orașului Bumbești Jiu, care cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Este declarat monument istoric, cu , sub denumirea „Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenești”. Începuturile muzeului în aer liber datează din anul 1968, când s-a organizat o expoziție în Cula Cornoiu de la Curtișoara. În 1970, prin Decizia nr. 178/1970 a Consiliului Popular Județean Gorj, s-a hotărât organizarea unui muzeu
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
liber datează din anul 1968, când s-a organizat o expoziție în Cula Cornoiu de la Curtișoara. În 1970, prin Decizia nr. 178/1970 a Consiliului Popular Județean Gorj, s-a hotărât organizarea unui muzeu în aer liber având ca temă ’’Arhitectura populară din Gorj’’, muzeu care a fost inaugurat la 18 august 1975. Muzeul a fost amplasat în satul Curtișoara, aflat la 10 km nord de Târgu Jiu, pe o suprafață de 13 ha. Au fost aduse din județ și amplasate
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
la 18 august 1975. Muzeul a fost amplasat în satul Curtișoara, aflat la 10 km nord de Târgu Jiu, pe o suprafață de 13 ha. Au fost aduse din județ și amplasate aici un număr de 24 de monumente de arhitectură populară. Meritul înființării muzeului revine muzeografei Elena Udriște și arhitectului Nicolae Vânătoru, care a conceput primele schițe. Muzeul de la Curtișoara, amenajat între anii 1966 și 1975, a luat ființă în jurul Culei Cornoiu, construită în anul 1785, a conacului și a
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
ridicată pe trei niveluri (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului, asigurând vizibilitate spre sud în direcția Târgu Jiu. Cula a fost restaurată în anii 1966-1967 și integrată secției de etnografie a "Muzeului Județean Gorj", și anume în cadrul "Muzeul arhitecturii populare din Gorj". Muzeul în aer liber cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Pe lângă cula Cornoiu (secolul al XVIII-lea) au fost aduse și remontate biserica din zid Sf. Ioan Botezătorul (1820), construcții țărănești din lemn (case
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Jiului, asigurând vizibilitate spre sud în direcția Târgu Jiu. Cula a fost restaurată în anii 1966-1967 și integrată secției de etnografie a "Muzeului Județean Gorj", și anume în cadrul "Muzeul arhitecturii populare din Gorj". Muzeul în aer liber cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Pe lângă cula Cornoiu (secolul al XVIII-lea) au fost aduse și remontate biserica din zid Sf. Ioan Botezătorul (1820), construcții țărănești din lemn (case, pivnițe, pătule, instalații tehnice populare din secolele XVIII - XIX) cu mobilier
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
care au fost construite în anul 1927. Pe terenul dobândit de acesta, în suprafață de șase hectare, se află și 16 case și pivnițe țărănești din lemn, toate fiind în patrimoniul muzeului și în cel cultural al țării. Inițial, Muzeul Arhitecturii Populare deținea 8,721 hectare și cuprindea 28 de obiective. Din luna martie 2006, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, moștenitorilor lui Constantin Neamțu le-a revenit suprafața de 5,312 hectare, care a fost retrocedată. a rămas în proprietate
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]