18,801 matches
-
Asemenea afirmații erau considerate drept îndrăznețe. A conchis afirmînd că "pînă cînd ultimul om nu va ajunge la înălțimea unei conștiințe creștine și naționaliste, Biserica Ortodoxă nu poate considera că și-a îndeplinit misiunea", și a încheiat sfidător: Am avut curajul să spun acest lucru"37. Ce i-a modelat lui Iorga naționalismul în primii lui optsprezece ani de viață? El a recunoscut că educația lui din cadrul școlii (ca întregul sistem de învățămînt din România acelui timp) era extrem de naționalist. Educația
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orice nesupunere. Nu era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau curajul să-l contrazică: de aici conflictele lui cu V. Pârvan, I. Chendi, Mircea Eliade și cu admiratorii de talia unui Pamfil Șeicaru. Șeicaru l-a comparat odată pe Iorga cu "un stejar imens la umbra deasă și întinsă a căruia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cealaltă fără milă și sistematic cu artileria, gaze toxice, sîrmă ghimpată și mitraliere lună după lună și an după an. În ultimă instanță, victoria sau înfrîngerea au fost mai mult produsul matematicii cărnii de tun decît al conducerii, dibăciei sau curajului. Pentru Franța, Belgia și Marea Britanie numai frontul de vest conta. Orice altceva era "umplutură", inclusiv neutralitatea României. Brătianu cunoștea egoismul Marilor Puteri, cum foloseau ele națiunile mici doar pe post de pioni și care era de obicei soarta pionilor. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întîmpinarea cu flori în mîini de către evrei a trupelor germane și ținerea de discursuri de bun venit în "jargon" (adică în idiș)34. Iorga, ca și mulți alți gentili din zonă, le reproșa soldaților evrei că nu dau dovadă de curaj. Așa cum spunea el, "ei nu manifestaseră cine știe ce eroism de pe vremea Vechiului Testament". Se aștepta oare Iorga (sau alți critici ai evreilor est-europeni) ca neasimilații și cumplit de maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
repetare a evenimentelor de la St. Petersburg sau a altora 89. Probleme nerezolvate de decenii sau poate de secole au fost rezolvate în cîteva ore. Chiar și femeile urmau să fie împroprietărite, deoarece (cum spunea Iorga) dăduseră dovadă de înțelegere și curaj atît în luptă cît și în politică 90. Dar, după părerea lui Iorga, toate acestea nu erau ușor de legiferat. Brătianu i-a spus: "Moșierii se vor revolta!" La care Iorga a replicat: "Va trebui atunci să-i împușcăm pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost numit administrator al tuturor fondurilor bănești ale Fundației. Giurescu, Panaitescu și Iorga au continuat polemicile în cotidienele bucureștene, dîndu-și replici unul altuia prin intermediari de felul lui Stelian Popescu. "Prefer, scria Iorga, să nu-i răspund profesorului Giurescu; curajul lui de a nega și de a justifica și vulgaritățile din atacurile sale fac imposibilă orice discuție. Iar fostul prefect TzigaraSamurcaș (colaborator al nemților) și Panaitescu îl urmează"179. În aprilie 1936, Iorga a făcut un gest tipic pentru el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra faptului că un astfel de guvern nu putea reprezenta România în fața aliaților ei. Un asemenea program ar duce inevitabil la excese. Iorga nu-i considera nici pe alți politicieni mai adecvați momentului, trăgînd concluzia că regele trebuia să aibă curajul să numească un guvern aflat mai presus de politică. (Voia să spună că numai el se putea afla în fruntea unui astfel de guvern)39. Fiul cel mai mare al lui Iorga, Mircea (grație intervenției lui Tătărăscu), a fost numit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de timp atît de lungă, nu sînt pe punctul de a-mi schimba părerea (despre dumneavoastră), pentru că (o asemenea schimbare) nu ar corespunde caracterului și sentimentelor mele. Nenorocirile (prezente) sînt trecătoare. Sînt sigur că le veți suporta cu seninătate și curaj și sînt convins că veți proceda la fel și pe viitor. Chiar în ziua cînd am primit scrisoarea dumneavoastră m-am dus la Banca Românească, dar n-am putut obține un rezultat satisfăcător, pentru că, în împrejurările de față, banca refuză
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
există loc pentru o "Declarație a Drepturilor", în absența căreia democrația se poate transforma în manifestările unei gloate pestrițe, care, încă de pe vremea lui Socrate, era dornică să-i distrugă pe cei ce aveau mai multă inteligență și mai mult curaj decît cei de rînd. Iorga credea în permanența și în indestructibilitatea acestei "Ființe Gigantice": națiunea. Epictet avertiza: "Nu încercați să schimbați natura lucrurilor!" Analiza lumii noastre făcută de Iorga este simplă: el vedea calea viitoare a unei națiuni nu ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Juan Carlos I, care a respins tranșant cererile conspiratorilor și a ținut un discurs televizat În favoarea Constituției, plasând fără echivoc persoana regală și monarhia de partea majorității democratice din țară. Probabil că ambele tabere au fost la fel de surprinse de curajul unui tânăr rege eclipsat până atunci de faptul că Își datora poziția răposatului dictator; acum, soarta lui era legată irevocabil de regimul parlamentar. Neavând o instituție sau un simbol În jurul căruia să se ralieze, cei mai mulți soldați, polițiști și alți nostalgici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legalizarea divorțului. Dar majoritatea democrată de centru era acum prinsă Între o dreaptă naționalistă și clericalistă nemulțumită de ritmul alert al schimbărilor, tulburată de autonomia regională și jignită de moravurile relaxate ale noii Spanii, și o stângă socialistă care prindea curaj, era dispusă la compromis În probleme constituționale, dar afișa o imagine radicală de ochii arțăgoasei mișcări muncitorești și a șomerilor tot mai numeroși. Ca și În Portugalia, tranziția politică pica Într-un moment economic dificil. Între 1970 și 1976, ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre est finie, filmul elegiac al lui Alain Resnais din 1966: comunistul spaniol Diego - portretizat de inegalabilul Yves Montand - călătorește clandestin de la Paris la Madrid, pentru a transmite cu curaj materiale subversive și planuri pentru o „revoltă a muncitorilor” despre care știe că nu va avea loc niciodată. „Nu Înțelegeți?”, Încearcă el să le explice șefilor de partid exilați la Paris, care visează Încă la reînvierea speranțelor din 1936. „Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la un cerc minuscul și Închis - simțind, În cel mai bun caz, așa cum remarca cu acreală un intelectual ceh, satisfacția onanistă de a publica În samizdat pentru aceiași 2.000 de intelectuali care fac la rândul lor același lucru. Pe deasupra, curajul nu reprezenta, În sine, o garanție a calității. Aerul nonconformist, opoziționist și adesea periculos al scrierilor ilegale le conferea acestora (Îndeosebi În ochii admiratorilor lor occidentali) o aură romanțioasă și o semnificație uneori exagerată. Pe mormanul de compost În descompunere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afară pe muncitorii care făceau probleme - printre care un oarecare Lech Wa³êsa, electrician, și alți 14 angajați de la Elektromonta Gdañsk. Nu se știe dacă mișcarea semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști era măruntă și neorganizată. Sprijinul de masă le-a fost Însă asigurat când Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
escală În Dresda, 5.000 de oameni au Încercat să se cațere În tren. Intervenția brutală a poliției a declanșat o revoltă - toate acestea petrecându-se sub ochii reprezentanților mass-media din lumea Întreagă. Dificultățile prin care trecea regimul au dat curaj opoziției. La o zi după deschiderea granițelor cu Ungaria, un grup de disidenți est-germani au fondat În Berlinul de Est organizația Neues Forum („Forumul Nou”), urmată la câteva zile de o altă mișcare cetățenească intitulată „Democrație Acum”: ambele grupuri militau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decembrie 1989, un afiș studențesc din Praga Îl descria pe noul președinte În cuvinte cu o conotație religioasă probabil involuntară, dar cum nu se poate mai potrivită: „El ni s-a dăruit”. Trecutul de deținut politic al lui Havel și curajul opoziției sale morale față de comunism nu au fost singurele care l-au Înălțat pe un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László Tõkés, un pastor maghiar reformat din Timișoara. Minoritatea maghiară, obiect predilect al prejudecăților și persecuției sub regimul ceaușist, prinsese curaj după evenimentele din Ungaria și era din ce În ce mai indignată de abuzurile permanente la care era supusă. Tõkés a devenit simbolul acestei frustrări și, pe 15 decembrie, când regimul a Încercat să-l evacueze forțat, enoriașii au Înconjurat biserica În care el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai de familia Ceaușescu și de asociații lor cei mai vizibili. Zvonurile despre miile de victime ale protestelor și luptelor din decembrie s-au dovedit exagerate - numărul exact fiind mai apropiat de o sută - și a devenit limpede că, În pofida curajului și entuziasmului mulțimilor din Timișoara, București și din alte orașe, adevărata luptă se dăduse Între „realiștii” din jurul lui Iliescu și vechea gardă din anturajul lui Ceaușescu. Victoria celor dintâi a asigurat României o ieșire din comunism liniștită - chiar suspect de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conspiratorilor, ce erau din ce În ce mai izolați 17. Rezistența nu a fost o simplă formalitate: În noaptea de 20 spre 21 august, trei demonstranți au murit În ciocnirile cu armata. Dar protagoniștii loviturii de stat - pierzând inițiativa publică - Începeau să-și piardă curajul. Nu aveau susținerea armatei, indispensabilă pentru controlarea țării, și, pe măsură ce confruntarea de pe străzile Moscovei (și Leningradului) se prelungea, Își pierdeau principalul atu: frica celor din jur. În loc să fie intimidați de evoluțiile de la Kremlin, democrații și naționaliștii au prins curaj: pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piardă curajul. Nu aveau susținerea armatei, indispensabilă pentru controlarea țării, și, pe măsură ce confruntarea de pe străzile Moscovei (și Leningradului) se prelungea, Își pierdeau principalul atu: frica celor din jur. În loc să fie intimidați de evoluțiile de la Kremlin, democrații și naționaliștii au prins curaj: pe fondul acestei nesiguranțe, Estonia s-a declarat independentă pe 20 august, urmată a doua zi de Letonia. Pe 21 august, unul dintre puciști, Boris Pugo (ministrul de Interne și fost șef al KGB-ului leton), s-a sinucis; la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist, nici un fost disident; nici un torționar, nici un moralist a cărui simplă prezență pe scenă v-ar aminti de curajul pe care nu l-ați avut: conștiința voastră vinovată”. Aluziile la culpabilitate ridicau o problemă spinoasă: răsplata - ce făcuseră oamenii În trecutul comunist și ce ar fi trebuit (dacă trebuia) să li se Întâmple acum. Aceasta s-a dovedit o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sumele masive pe care provincia trebuia să le verse la vistieria țării, conform Fondului de Compensare Interteritorială Înființat În 1985 pentru ajutorarea regiunilor sărace din Spania. Dar Catalonia - ca și țara Bascilor, Galicia, Navarra și alte provincii autonome care căpătaseră curaj - a avut și foloase de pe urma destrămării identității „spaniole”. Franco exploatase până la epuizare gama tradițională de elemente naționaliste În elementele ei clasice (gloria imperiului, onoarea armatei, autoritatea Bisericii) și, după căderea lui, cei mai mulți spanioli erau sătui de retorica tradiției. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prieteni influenți - inclusiv de Mitterrand. Dar, Înainte de a fi adus În fața tribunalului, Bousquet a fost asasinat În chip convenabil (de un „nebun”) În 1993. După condamnarea lui Touvier și În absența lui Bousquet, justiția franceză și-a făcut În sfârșit curaj (după moartea lui Mitterrand) să pună sub acuzație, să aresteze și să urmărească În justiție o altă figură majoră: Maurice Papon. Membru al guvernului și șef al poliției pariziene sub Charles de Gaulle, Papon lucrase În timpul războiului ca secretar general
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la defrișarea "plantei odioase numită Gaam (este vorba despre varietatea Gamay) care conferea abundență în detrimentul calității". Mulțumită, de asemenea, târgurilor de vinuri, dintre care cel mai vechi este cel de la Mâcon, creat printr-un edict în 1340. Mulțumită, în fine, curajului mercantil al burgunzilor, care nu ezitau să plece în călătorii lungi pentru a deschide noi piețe. Viticultorii burgunzi sunt, deopotrivă, cei care au descoperit în secolul al XVIII-lea, pe când căutau să fabrice vinuri mai tari pentru clienții lor englezi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și arse în crematorii. Victor Dragomirescu și Nicoleta Nicolescu - în stare de semidecedați în urma schingiuirilor - au fost aruncați de vii în cuptor sub domnia bezmeticului Carol al IIlea și camarilei sale. Dar moartea și faptele lor au rămas zăcăminte de curaj, dăruire - flacăra ce arde pururi spre cer și primejdie pentru cei răzvrătiți împotriva lui Hristos... Fericiți acei ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]