19,631 matches
-
a fost, din nefericire, rezultatul ideii lor că puterea militară rezolvă totul (Zinner: 1956, 529). Moscova avea toate motivele să fie iritată. După ce, inițial, la Brioni, liderul iugoslav fusese de acord cu planul sovietic de a soluționa manu militari criza maghiară, acum, pentru a salvgarda prestigiul Iugoslaviei de stat socialist independent, care era în pericol de a fi prejudiciat de consonanța cu Uniunea Sovietică în privința utilizării metodelor dure pentru apărarea "cuceririlor socialismului", Tito emitea critici voalate la adresa conducerii sovietice. Faptul nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vezi și Lungu, Rețegan: 1996, 394). Pe de altă parte însă, soluția aleasă de către sovietici pentru "cazul" Nagy nu avantaja cu nimic partea iugoslavă; dimpotrivă, îi conferea rolul unei marionete docile, care acceptase fără nici un fel de obiecții zdrobirea revoluției maghiare și deportarea lui Imre Nagy și a colaboratorilor acestuia, împreună cu familiile lor, pe teritoriul României, fapt care se petrecuse printr-o desconsiderare totală a drepturilor omului. Nu în ultimul rând, șansele membrilor "grupului Nagy", cel puțin a celor mai proeminenți
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
altă insatisfacție a liderului sovietic era legată de maniera în care fusese interpretată în Iugoslavia a doua intervenție a Armatei Roșii în vederea lichidării "contrarevoluției" din Ungaria. Tito era acuzat indirect de ipocrizie, deoarece dezavuase în public soluționarea militară a crizei maghiare, în timp ce la întâlnirea de la începutul lunii noiembrie afirmase că era chiar pregătit să trimită propriile trupe în Ungaria, deja comasate în acest scop la granița dintre cele două state (Lungu, Rețegan: 1996, 394). Hrușciov a interpretat acest comportament drept o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
arena internațională" (Hrușciov: 1959, 610-611), acuzând periodic în anii următori "revizionismul" iugoslav și masiva contribuție americană la "construirea socialismului" în această țară (Hrușciov: 1959, 566, 587, 590, 609-628). Pe scurt, se poate afirma că Iugoslavia a căzut în capcana revoluției maghiare, după ce inițial sperase, la fel ca și Uniunea Sovietică, să o utilizeze pentru a-și ameliora propriul capital de imagine în lumea comunistă și, de asemenea, în cea capitalistă. În timp ce Belgradul dorea o Ungarie comunistă adaptată modelului titoist, Moscova urmărea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avut de data aceasta câștig de cauză, fiind nevoit să recurgă la diverse artificii și escamotări politice, ideologice și mediatice "pentru a masca oarecum în fața propriului popor și a opiniei publice mondiale" aportul pe care îl adusese la soluționarea crizei maghiare în manieră sovietică (Ghibianski în Cătănuș, Buga: 2006, 440). După 1956, relațiile româno-iugoslave au urmat un traseu sinuos. Au fost deteriorate datorită poziției Belgradului în ceea ce privește revoluția maghiară, dar și din cauza unor aprecieri teoretice ale realităților internaționale pe care, așa cum urmează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a opiniei publice mondiale" aportul pe care îl adusese la soluționarea crizei maghiare în manieră sovietică (Ghibianski în Cătănuș, Buga: 2006, 440). După 1956, relațiile româno-iugoslave au urmat un traseu sinuos. Au fost deteriorate datorită poziției Belgradului în ceea ce privește revoluția maghiară, dar și din cauza unor aprecieri teoretice ale realităților internaționale pe care, așa cum urmează să vedem, Bucureștiul nu le împărtășea. Însă proiectul Porțile de Fier, centrat pe ameliorarea navigației pe Dunăre și în primul rând pe obținerea de energie electrică, a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
invalidată astfel teza unor cercetători ca Stephen Fischer Galați, Mioara Anton, Florin Constantiniu, și alții, care susțin ceea ce poate fi rezumat prin pretinsa confesiune pe care Gheorghiu-Dej i-ar fi făcut-o lui Silviu Brucan imediat după lichidarea focarului revoluționar maghiar: ""Dragă Tache, dacă nu facem o cotitură de 180 de grade în relațiile noastre cu sovieticii, suntem pierduți!"" (Brucan: 1992, 72). Cu alte cuvinte, îndepărtarea RPR de poziția internațională a Moscovei începând cu jumătatea anilor '50. În primul rând, Brucan
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Verona, Kenneth Jowitt sau Liviu Țîrău, care consideră că poziția autonomă a României în cadrul "lagărului socialist" a început de abia în 1962, odată cu divergențele dintre Moscova și București în privința oportunității supranaționalizării CAER. Chiar dacă, prin interpretarea în cheie naționalistă a revoluției maghiare și avansarea falsei supoziții potrivit căreia insurgenții urmăreau realipirea Transilvaniei la Ungaria și atentau astfel la integritatea teritorială a României au fost trasate unele dintre premisele național-comunismului, nu se poate afirma că disputa româno-sovietică și-ar fi avut originea în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate afirma că disputa româno-sovietică și-ar fi avut originea în acel an. Mai mult, documente de arhivă demonstrează "atitudinea de prețuire" a PCUS față de PMR (Cătănuș: 2004a, 47), mai ales datorită rolului jucat de către "tovarășii" români în suprimarea revoluției maghiare. Pe scurt, România avea nevoie de Uniunea Sovietică pentru planurile sale economice, iar în privința noilor concepte pe care aceasta le avansa în domeniul relațiilor internaționale, cum ar fi coexistența pașnică, nu avea, cel puțin deocamdată, nimic de obiectat. "Partidul nostru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Moscova, să fi rezultat, în afara convingerilor ideologice profund staliniste ale conducerii de la București, și din dorința de a consolida relațiile cu Uniunea Sovietică prin aportul adus la coeziunea politică și congruența ideologică a "lagărului socialist", mai ales că ecourile revoluției maghiare erau încă departe de a se fi disipat (Deletant, Pearton: 1998, 272; BR/Romania: 1959, 18). În ciuda deteriorării relațiilor ideologice dintre PMR și UCI, care au antrenat și o diminuare a raporturilor economice, relațiile politice, la nivel de stat, au
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și Iosif Chișinevschi au fost excluși din Biroul Politic pentru criticile pe care i le aduseseră lui Dej cu un an înainte, la puțin timp după Congresul XX al PCUS (King: 1980, 94). Înclin să cred că, în absența revoluției maghiare, eveniment care a solicitat atenția lui Dej în plan internațional, cei doi ar fi fost înlăturați de la putere chiar în același an, așa cum opinează de altfel și Sorin Toma, fostul redactor șef al Scânteii (2004, 127). Se știe că perdanții
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în 1952. În plus, este posibil ca vendetta politică din interiorul PMR să fi fost privită cu o oarecare îngăduință la Moscova datorită promptitudinii și zelului "revoluționar" cu care Dej a contribuit, depășind toate celelalte state est-europene, la suprimarea revoluției maghiare și la reorganizarea aparatului de securitate și chiar la consolidarea noii conduceri maghiare prin rolul nefast pe care Bucureștiul l-a jucat în "afacerea" Nagy. În final, consider că titlul sub care Alina Tudor și Dan Cătănuș și-au publicat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi fost privită cu o oarecare îngăduință la Moscova datorită promptitudinii și zelului "revoluționar" cu care Dej a contribuit, depășind toate celelalte state est-europene, la suprimarea revoluției maghiare și la reorganizarea aparatului de securitate și chiar la consolidarea noii conduceri maghiare prin rolul nefast pe care Bucureștiul l-a jucat în "afacerea" Nagy. În final, consider că titlul sub care Alina Tudor și Dan Cătănuș și-au publicat cartea de documente foarte utilă de altfel O destalinizare ratată, este oarecum impropriu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Scurtu: 1996b, 234). Biroul Politic a ținut cont de reacția impulsivă a lui Hrușciov și a admis, după cum am văzut, în aprilie 1956, că inițiativa avută în vederea retragerii trupelor sovietice fusese intempestivă (Tudor, Cătănuș: 2001, 169). De abia după revoluția maghiară, când RPR s-a distins ca slujbaș zelos al apărării integrității "lagărului socialist", a fost readusă în discuție problema, de data aceasta de către partea sovietică. Zvonuri despre o posibilă retragere a Armatei Roșii din Ungaria și România ajunseseră însă în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
erau concentrate în cinci regiuni: Craiova-Slatina, București-Giurgiu, Sibiu-Alba-Iulia, Constanța și Brăila- Focșani. Amplasarea trupelor sovietice alcătuia o structură care, în caz de nevoie, putea fi extinsă rapid". Trupele din zona Craiova-Slatina s-au dovedit a fi deosebit de utile în timpul revoluției maghiare, acestea fiind "primele care au intrat în Ungaria" în toamna anului 1956. Faptul că garnizoanele sovietice nu erau în nici un caz localizate de-a lungul căii ferate care conecta România cu Ungaria și Austria" dovedește, argumentează cu judiciozitate Sergiu Verona
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
apoi leninismul romantic al lui Ceaușescu. Argumentul principal pentru susținerea acestei teze îl consider a fi nu retragerea trupelor sovietice, deși ulterior i s-a oferit în mod abuziv și impropriu această conotație, ci distorsionarea în cheie naționalistă a revoluției maghiare, menită să impulsioneze prejudecățile antimaghiare ale populației și să îi câștige încrederea și sprijinul. Fără succes, după cum am observat. Acest sporadic episod național-comunist nu a avut nici o continuare la sfârșitul anilor '50, fiind reluat de abia la începutul decadei următoare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un obiectiv imposibil de atins pentru comunismul românesc. Cu ingeniozitate și abilitate, conducerea PMR a reușit să "simuleze" implementarea leninismului europenizat, dar mai ales să câștige toleranța centrului moscovit prin participarea consistentă pe care a avut-o la suprimarea revoluției maghiare. De asemenea, la nivel intern, a reușit să câștige un spațiu de manevră mai larg și o anumită popularitate după retragerea Armatei Roșii de pe teritoriul țării. În acel moment, așa cum vom vedea, nu s-a pus însă problema unei distanțări
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi detaliate pe parcursul lucrării. Deocamdată, este important de menționat faptul că reputația naționalistă a lui Ceaușescu a trezit mefiența Ungariei vecine și îngrijorare la Moscova. Budapesta se temea, pe bună dreptate, că Ceaușescu se va dovedi mai intransigent față de minoritatea maghiară decât predecesorul său, în timp ce sovieticii sperau într-o ameliorare a relațiilor cu România, pe care alegerea lui Ceaușescu în postura de secretar general al PCR nu o anticipa. În plus, aspect foarte important, "propaspătul numit era primul șef din istoria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
instalat fără aprobarea și nici măcar consultarea Moscovei" (Du Bois: 2008, 102-103, 96-97; Câmpeanu: 2002, 242). Interesant este faptul că, în 1956, Ceaușescu s-a dovedit a fi un leninist post-revoluționar convins atunci când a susținut cu convingere reprimarea brutală a revoluției maghiare. După 1965, acest episod a fost bineînțeles mușamalizat, deoarece contrasta cu poziția implicit antisovietică pe care noul lider încerca să o acrediteze (Kunze: 2002, 161). Stalinismul sau leninismul post-revoluționar a reprezentat însă întotdeuna o constantă a gândirii ceaușiste, chiar dacă a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care acționa atât din interior, cât și din exterior. De ce s-a petrecut atunci invazia Cehoslovaciei în vara anului 1968, dacă leninismul sistemic își pierduse substanța revoluționară? De ce a acționat în maniera în care leninismul europenizat va pune capăt revoluției maghiare, acesta din urmă fiind fără doar și poate revoluționar? Din rațiuni mai degrabă politice decât ideologice, aș răspunde. Dacă Hrușciov a patronat zdrobirea revoluției maghiare pentru a extinde influența destabilizatoare a acestuia asupra "lagărului socialist", el a acționat și datorită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
substanța revoluționară? De ce a acționat în maniera în care leninismul europenizat va pune capăt revoluției maghiare, acesta din urmă fiind fără doar și poate revoluționar? Din rațiuni mai degrabă politice decât ideologice, aș răspunde. Dacă Hrușciov a patronat zdrobirea revoluției maghiare pentru a extinde influența destabilizatoare a acestuia asupra "lagărului socialist", el a acționat și datorită unor convingeri ideologice profunde, fiind încredințat de victoria globală, mai devreme sau mai târziu, a comunismului. Brejnev, în schimb, deși format la rândul său la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
exterioare regimului. În cazul Cehoslovaciei, ele s-au maturat gradual în interiorul regimului însuși; odată ce acesta nu a mai reușit să le facă față cu succes, puseurile reformiste au fost recuperate și amplificate de către societate (pentru o comparație utilă între revoluția maghiară și invazia pragheză vezi Kiraly: 1969, 52-60 și Aczel: 1969, 60-66). În plus, populația cehoslovacă avea încredere în măsurile de eficienizare a socialismului, ceea ce nu se poate spune și în cazul maghiarilor. Stopând eroziunea internă și asaltul extern asupra leninismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
monolitică" și "disciplina de partid" au devenit cuvinte fără sens (leninist). PCC ajunsese astfel extrem de vulnerabil în fața ""fracționiștilor" și a "grupurilor antipartinice"" (Huizinga: 1969, 45-47). Tocmai asta le reproșau liderilor cehoslovaci cu câteva săptămâni înainte de invazie conducerile sovietică, poloneză, est-germană, maghiară și bulgară: subminarea voluntară a leninismului. Pretinzând că nu intenționează să știrbească în vreun fel suveranitatea Cehoslovaciei intervenind în afacerile sale interne, reprezentanții acestor cinci state, reuniți la Varșovia, afirmau în același timp că nu sunt "de acord ca forțele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
socialiste, în așa fel încât nimeni să nu poată spune că aveți o comportare negativă, care să creeze pretext pentru ceva" (Betea: 2009a, 157-171). Nu în ultimul rând, conducerea de la București se temea că Moscova ar putea utiliza situația minorității maghiare din Transilvania pentru a destabiliza situația politică internă a României. Vizitele "de lucru" făcute de Ceaușescu la finalul lunii august în ținutul secuiesc par să confirme neliniștea liderilor români în acest sens (SR/Romania: 6 November 1968, 5; Willem Bos
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
punerea în aplicare a unui proces de "normalizare" care să canalizeze integral energiile politice și sociale ale țării. Autorul se solidariza indirect cu eforturile cehoslovace, dar orice referință critică la adresa invaziei era absentă (Popișteanu: 1969, 6-7). Cu toate acestea, presa maghiară, sovietică sau poloneză au admonestat în diferite grade poziția disidentă a RSR. Ungaria s-a evidențiat la acest capitol, condamnând "pasiunile naționaliste" ale conducerii române care ar fi provocat o "serioasă indignare printre popoarele statelor socialiste frățești". În perioada comunistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]