19,432 matches
-
15 noiembrie 1923, avansat și înaintat consilier la Curtea de Apel din Iași. In 1932, luna noiembrie, a ocupat înalta demnitate de consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția III-a. George Alexianu l-a descris astfel pe magistratul : „Mi-a reținut atenția prin tinerețea lui vie, prin ochii lui scânteietori, prin neastâmpărul ce-i ghiceai în suflet și pe care și-l stăpânea cu greu parcă sub roba neagră. El îmi apare în acea aureolă de înaltă atmosferă
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
roba neagră. El îmi apare în acea aureolă de înaltă atmosferă morală, de inteligență vie, de viață din plin trăită, pe care natura a împrăștiat-o cu toate darurile. Eugen Petit, care și-a însușit în lunga sa carieră de magistrat o vastă și aleasă cultură juridică, a publicat diverse și nenumărate articole, monografii și note jurisprudențiale, colaborând constant la cunoscutele reviste de specialitate: „Curierul Judiciar", „Pandectele Române", „Pandectele Săptămânale", „Jurisprudența Generala" și „Dreptul". A publicat articole și studii de drept
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
alăturat mișcării, în vederea apărării credinței strămoșești, guvernul Transilvaniei dă ordin la data de 6 mai 1744 să se publice în toate satele românești obligația tuturor țăranilor de a merge la biserici și a asculta slujbele preoților. În temeiul acestui ordin, magistratul sibian a încredințat comisiei formate din Andreas Herman, Martin Friederic Leonhard și A.von Adlerhausen, cercetarea satelor românești din Scaunul Sibiului și ducerea la îndeplinire a poruncii stăpânirii. La Racovița, comisia a ajuns în 31 mai 1744 și conform declarațiilor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
(n. 28 iulie 1877, Tecuci, județul Galați d. 26 iunie 1940, București) a fost un jurist și magistrat român, președinte al Înaltei Curți de Casație. Începe studiile la Tecuci. Termină liceul la Iași. Bacalaureatul în 1895. Licența în dtept la Facultatea de drept din Iași, în 1900, cu teza "Despre quasi-delicte". Numit, la 6 octombrie 1901, substitut la
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
mai mult decât toate acestea: e a avea sentimentul justului și mai ales a poseda, cu simplicitate, conștiința deplină a misiunii tale înalte, -- până la abnegațiune, până la sacrificiu. E oare o simplă întâmplare, că voind a schița figura celui mai înalt magistrat al țării, am început prin a construi sintetic pe judecătorul ideal? Oare dacă plecam de la concret și individual pentru a ajunge la abstract și prototip, rezultatul n-ar fi fost același?
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
acest fel va fi lipsit de mâna de lucru necesară construirii și întreținerii ""Viei Caroline"" din trecătoarea Turnu Roșu, care absorbea o forță de muncă apreciată la peste o mie de persoane, din care o bună parte o asigurau sebeșenii, Magistratul sibian a reușit să influențeze organele de resort să aplice măsura respectivă satului vecin Racovița, care urma să facă legătura între zona vestică a graniței militare și cea estică, din cuprinsul Districtului Făgărașului. Hotărârea definitivă s-a luat în 24
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
să facă legătura între zona vestică a graniței militare și cea estică, din cuprinsul Districtului Făgărașului. Hotărârea definitivă s-a luat în 24 februarie 1765, ținându-se cont și de considerentul că Racovița în cea mai mare parte constituia proprietatea Magistratului sibian(în stânga râului ce împarte Racovița în două, "partea scăunală") și doar o mică parte a sa sta sub jurisdicția organelor comitatense(în dreapta râului, "partea iobăgită). Ca urmare s-a trecut la întocmirea unor conscripții amănunțite pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
poeme pastorale, elegii și sonete în limba portugheză, a rămas credincios formei naționale "redondilha" și spiritului peninsular tradițional, el a creat totuși o școală de poeți italieniști dintre care primul și cel mai de seamă este Don António de Ferreira, magistrat (1528-1569). Sá de Miranda a făcut și încercări de introducere a teatrului clasic în literatura portugheză cu comediile sale în proza "Os Estrangeiros" (Străinii, 1527) și "Os Vilhalpandos" (Disprețuitorii, 1538), imitându-l pe Plaut și Terențiu. Luís Vaz de Camões
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
pe poeții dinaintea lui Antero. José Maria Eça de Queirós (sau Eça de Queiroz) este probabil cel mai cunoscut scriitor realist portughez. S-a remarcat că un novator al românului portughez prin orientarea sa către realism. Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca administrator al consiliului din Leira și, începând de la vârsta de 27 de ani, ca diplomat în Cuba, Newcastle și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
juridice la Academia de Drept Internațional de la Haga (1926), în 1927 obținând o bursă „Carnegie”, după care a plecat la Paris la Institutul de Înalte Studii Internaționale al Facultății de Drept, luându-și diploma ca șef de promoție. A fost magistrat la Tribunalul București. Devine vice-președinte al Uniunii Internaționale a Avocaților la Congresul de la Paris din anul 1937 și Șef de Cabinet în cadrul Ministerului de Interne. A fost ales deputat din partea partidului Totul pentru Țară (noua titulatură a Mișcării legionare) la
Radu Budișteanu () [Corola-website/Science/308852_a_310181]
-
ca să dezbată problemele principale ale orașului și să ia decizii. Conducerea activității zilnice legislative și executive de un consiliul orășănesc, care se întânea în „bouleuterion”, un mic amfiteatru cu acoperiș din lemn. Șeful comunității era „prytane”. El și alți câțiva magistrați erau aleși perioadic. La fel ca în Atena, nu toți cetățenii orașului-stat aveau dreptul de vot. Populația din regiunea rurală nu avea drepturi politice politice egale.
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
(n. 22 iulie 1882, Tecuci; d. 8 iulie 1952, București), a fost un magistrat, avocat, profesor universitar de drept roman și politician român. A fost unul dintre cei treisprezece copii ai preotului Grigore Corodeanu și al Sultanei, născută Broască. Primele clase școlare le-a urmat la școala primară de băieți din Tecuci. A absolvit
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
de liceu, ca elev particular. Cu atât mai remarcabilă este stăpânirea limbii latine, care mai târziu, avea să-i servească în cariera universitară. La Universitate doi maeștri i-au înțeles firea și aptitudinile excepționale: Longinescu și Toma Stelian. Fiind numit magistrat la Târgoviște, folosește apropierea de Capitală pentru a da un strălucit doctorat. Și când Facultatea de Drept din București ține un concurs de bursă pentru străinătate în vederea catedrei de drept roman, din doisprezece candidați, Corodeanu, care nu fusese premiant la
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
merg mai departe, recunoscându-i o. Vaublanc desfășoară o activitate contra-revoluționară și ultra-regalistă pasionată în fruntea ministerului său, încât regele îi califică activismul În timpul dezbaterilor care se țineau la prezentarea de către ministrul justiției a unei legi privitoare la restabilirea curților magistraților, în fața "Camerei", Vaublanc ia cuvântul și strigă: Într-o mare aclamație, deputații Camerei și persoanele prezente în tribune se ridică repetând: De la 2 octombrie 1815, el trimite o circulară tuturor prefecților reamintindu-le prioritățile funcțiilor lor în această perioadă tulburată
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
(născut 23 iulie 1950) este general și magistrat român. Este procuror militar din anul 1982, între anii 1997 și 2000 a deținut șefia Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție. În decembrie 1989, când avea gradul de maior la Direcția Procuraturii Militare, a
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
avea gradul de maior la Direcția Procuraturii Militare, a fost desemnat procuror în procesul Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 și cel al Revoluției din decembrie 1989. În 21 aprilie 2006, a fost numit în funcția de procuror militar șef
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
de atunci, Monica Macovei, primind apoi aviz favorabil de la Consiliul Superior al Magistraturii, cu unanimitate de voturi. Până în octombrie 2007 a deținut și interimatul șefiei Parchetelor Militare, funcție care a fost ulterior preluată, prin delegare pe perioadă limitată, de către colonelului magistrat Ion Vasilache. În 23 octombrie 2008 șeful Ministerului Public, Lăură Kövesi, a cerut revocarea lui Voinea din funcția de adjunct al șefului Secției Parchetelor Militare pentru folosirea defectuoasă a resurselor umane ale secției. Ea l-a acuzat de nefinalizarea nici
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
șefului Secției Parchetelor Militare pentru folosirea defectuoasă a resurselor umane ale secției. Ea l-a acuzat de nefinalizarea nici după 18 ani a dosarelor revoluției și mineriadelor. Prin decrete semnate de Președintele Traian Băsescu, în 20 martie 2009 generalul maior magistrat Dan Voinea a fost revocat din funcția de procuror șef adjunct al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, iar în 1 aprilie a fost pensionat. La data de 27 noiembrie 2009, Consiliul Superior al
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
Ming nu a reușit să expedieze proviziile atât de necesare acolo. În 1634 el a fost capturat de către un general Ming, dar a fost eliberat cu condiția că va reveni la serviciul militar. Acordul a fost rupt curând, atunci când un magistrat local a executat treizeci și șase de camarazi ai săi, rebeli. Trupele lui Li s-au răzbunat prin uciderea funcționarilor guvernamentali și el a continuat să conducă rebeliunea, avand cartierul general în Rongyang, în provincia centrala Henan până în 1635. Până în
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
una militară, și una de supraveghere. Sub nivelul de provincie (sheng省) au fost prefecturile (fu府) funcționând sub un prefect (Zhifu知府), urmate de subprefecturi (Zhou州) sub un subprefect. Cea mai mică unitate a fost cea de comitat (Xian县), supravegheată de un magistrat. În afară de provincii, au existat, două zone mari, care nu aparțineau provinciilor, ci erau zonele metropolitane (Jing亰), anexate Nanjingului și Beijingului. Pornind de la sistemul administrativ central, principal, în general, cunoscut sub numele de sistemul de Trei Departamentele și Șase Ministere, care
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
să invadeze Anglia. Pentru a evita acest lucru Iacob a luat rapid măsuri: episcopul de Londra putea să își reia postul, protestanții de la Magdalen College au fost readmiși, iar Comisia pentru Cauzele Ecleziastice a fost desființată. În același timp toți magistrații anglicani concediați și-au reprimit posturile, iar regele a renunțat la înființarea unui Parlament compus doar din susținătorii săi. Noul schimb de roluri în administrația statului a aruncat țara în haos. Între timp a fost răspândită în Anglia o declarație
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
majoritatea în germană și latină. În 1663 publică volumul "“Breviculus Pyrotehniae”" cu exemple practice în domeniul pirotehnic. Volumul dovedește că a avut acces la manuscrisul primului rachetist din lume, sibianul Conrad Haas. Întors în Transilvania, Valentin ocupă diferite funcții pe lângă magistratul Sibiului începând cu anul 1668. Versifică în continuare și, într-un poem, publicat în 1671, descrie descoperirea gazului metan, lângă Bazna, de către niște ciobani români. Afirmându-și talentul lingvistic Valentin Frank realizează în 1679 culegerea de versuri "“Hecatombe sententiarum Ovidianarum
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
de a numi rectorul capelei. În acest document se arată faptul că lăcașul aparținuse abației de Kerz (Cârța), lucru regăsit și într-un document din anul 1497. Ulterior acestui an este ales drept administrator Pater Paulus, care în 1509 scria magistratului sibian că de mai bine de zece ani se află în această poziție. Ultima mențiune a lui Pater Paulus ca administrator al mănăstirii datează din 1539. Reforma ajunge la Brașov în 1541 prin Johannes Honterus, iar în urma acesteia mănăstirea „călugărițelor
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
ceea ce rezultă excluderea din comunitate. Senatul nu mai avea atribuții precise, având doar rol consultativ. Consilium principiatus era o institutie permanentă alcătuită din colaboratori apropiați împăratului, acesta dispunând de un personal birocratic. Au fost create centrele provinciale, "civitades", structuri urbane, magistrații fiind aleși. Aveau că responsabilități stabilirea bugetului, menținerea ordinii publice, aceștia fiind subordonați guvernatorului, ce adună cu o adunare provinciala. Orașul era condus de către comiți, senat, magistrați și curiați, ce răspundeau de plată impozitelor și de averile lor. Orașul mai
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
dispunând de un personal birocratic. Au fost create centrele provinciale, "civitades", structuri urbane, magistrații fiind aleși. Aveau că responsabilități stabilirea bugetului, menținerea ordinii publice, aceștia fiind subordonați guvernatorului, ce adună cu o adunare provinciala. Orașul era condus de către comiți, senat, magistrați și curiați, ce răspundeau de plată impozitelor și de averile lor. Orașul mai avea doi consuli ce supravegheau piețele și drumurile, desfășurarea spectacolelor și distribuțiile alimentare. Era impus un impozit funciar pe suprafața terenurilor, un impozit pe cap de locuitor-
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]