19,519 matches
-
Aceste propuneri se bazeaz] adesea pe ideea c] descurajarea este parțial garantat] de faptul c] adversarii potențiali nu vor fi niciodat] absolut convinși c] renunțarea la acțiuni imorale este sincer] (Kenny, 1985). Aceste strategii „purificate” au fost totuși puternic criticate, motivându-se c] cele mai multe utiliz]ri ale armelor nucleare doar împotriva țintelor militare ar inc]lca cerință proporționalit]ții, fie în mod direct, prin efectele imediate asupra populației civile, fie indirect, prin riscul escalad]rii la niveluri de violent] disproporționate. Alți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opinie moral] înseamn], contrar celor spuse mai înainte, a ne g]și motivația corespunz]toare pentru a acționa. Dac] ne gândim c] este bine s]-i ajut]m pe cei care au nevoie, toate celelalte fiind egale, trebuie s] fim motivați s] îi ajut]m. Astfel, caracterul practic al judec]ții morale pare s] aib] propriile implicații psihologice și metafizice. Din punct de vedere psihologic, din moment ce pentru a emite o judecat] moral] trebuie s] avem o anumit] dorinț] și nici o recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastre cu privire la natură acestor fapte. Aceasta ne permite s] d]m sens discuției morale, dar înv]luie într-un mister total motivele pentru care a avea o p]rere moral] implic] existența unor leg]turi speciale cu ceea ce suntem noi motivați s] facem. Caracterul practic al judec]ții morale sugereaz] exact contrariul, si anume, faptul c] judec]țile morale exprim] dorințele noastre. În timp ce acest lucru ne permite s] înțelegem leg]tură dintre a avea o opinie moral] și a fi motivat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motivați s] facem. Caracterul practic al judec]ții morale sugereaz] exact contrariul, si anume, faptul c] judec]țile morale exprim] dorințele noastre. În timp ce acest lucru ne permite s] înțelegem leg]tură dintre a avea o opinie moral] și a fi motivat, el nu indic] obiectul discuției morale. Prin urmare, ideea unei judec]ți morale pare a fi incoerent], deoarece ceea ce trebuie înțeles dintr-o asemenea judecat] este un soi ciudat de fapte despre univers: un fapt a c]rui recunoaștere are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de caracter practic al judec]ții morale. Am spus c] acest caracter practic al judec]ții morale este o consecinț] a faptului c] judec]țile despre ceea ce este bine și ceea ce este r]u sunt judec]ți despre ceea ce suntem motivați s] facem său s] nu facem. Acesta este obiectul de studiu al reflecției și al discuției morale, motivele noastre pentru a acționa. Dar realistul moral care admite un set de fapte morale fâț] de care am putea fi neutri din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece în m]sura în care discuția moral] se concentreaz] asupra a ceea ce tinde înspre stabilitate social], acest lucru se datoreaz] faptului c] stabilitatea social] este considerat] important] din punct de vedere moral, si este un rezultat la care suntem motivați s] ajungem. Mi se pare într-adev]r c] și acest fel de concentrare a realistului moral pe explicație ne împinge înapoi în direcția ideii unei fapte morale la baza c]reia stau motivele de a o realiza, deoarece, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] reprezint] ceea ce trebuie s] fac] oamenii, în mod rezonabil. Aceast] tendinț] de a face ceea ce este rezonabil este cea care explic] lucrurile. Dar și aceasta ne duce înapoi la prima concepție despre faptă moral] că fapt] pe care suntem motivați s] o facem. Am putea afirmă lucruri asem]n]toare despre ideea conform c]reia putem caracteriza o fapt] moral] pe baza funcției adecvate a ființei umane, deoarece în m]sura în care înțelegem ideea de „funcție adecvat]”, consider]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne ofere o alternativ] real] la concepția inițial] despre faptă moral]. Astfel, adev]rata întrebare care se pune este dac] realistul moral este forțat s] resping] ideea potrivit c]reia corectitudinea și incorectitudinea se refer] la ceea ce suntem sau nu motivați s] facem. În continuare, voi analiza aceast] idee. Problemă major] const] în ceea ce am numit „imaginea standard” a psihologiei umane. Această deoarece imaginea standard ne ofer] un model despre ceea ce înseamn] s] ai un motiv în termenii unei dihotomii dorinț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect]. Pan] la urm], este normal ca st]rile psihologice care motiveaz] acțiunile s] fie dispoziții de vreun fel, dispoziții de a produce acte de tipul relevant într-un anumit context. Și este, de asemenea, normal că acțiunile s] fie motivate de st]ri psihologice consistente: ori sunt generate de st]ri care indic] modul în care se prezint] lumea (credințele) sau de st]ri care indic] modul în care lumea ar trebui s] fie (dorințe), ori, așa cum arăt] imaginea standard
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuind s] fie asociat] cu o credinț], pentru c] doar astfel se va produce schimbarea relevant] în lume în așa fel încât s] genereze starea dorit] a lucrurilor. Se pare, prin urmare, c] insistența asupra nevoii de dorințe care s] motiveze acțiunile, care caracterizeaz] imaginea standard, este îndrept]țiț]. Astfel, aspectul care trebuie abordat în ceea ce privește imaginea standard nu se refer] la explicația privind motivele acțiunii, dar mai degrab] la combinația tacit] între motive și dorințe. A intelege motivele pentru care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și sunteți prin urmare motivat, presupune c] aveți un motiv s] înecați copilul? Un r]spuns înțelept este acela c], din moment ce dorința nu merit] s] fie satisf]cut], nu aveți un astfel de motiv, si c] în acest caz sunteți motivat s] faceți ceva pentru care nu aveti nici un motiv. Totuși, imaginea standard pare total incapabil] s] accepte acest r]spuns. La urma urmei, dorința dumneavoastr] de a înecă copilul nu trebuie s] se bazeze pe o credinț] fals]. Situația trece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înecă. De aceea, nu ai nici un motiv s] îneci copilul. Probabil c] am spus deja multe lucruri pentru a reconcilia obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale. Judec]țile privind corectitudinea și incorectitudinea sunt judec]ți despre ceea ce suntem motivați s] facem și s] nu facem. Dar ce fel de fapt] este aceea pe care suntem motivați s] o facem? Discuția precedent] ne sugereaz] un r]spuns. Ea ne sugereaz] c] faptele pe care suntem motivați s] le facem nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru a reconcilia obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale. Judec]țile privind corectitudinea și incorectitudinea sunt judec]ți despre ceea ce suntem motivați s] facem și s] nu facem. Dar ce fel de fapt] este aceea pe care suntem motivați s] o facem? Discuția precedent] ne sugereaz] un r]spuns. Ea ne sugereaz] c] faptele pe care suntem motivați s] le facem nu sunt fapte legate de ceea ce ne dorim, așa cum ne-ar indică imaginea standard, ci mai degrab] fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți despre ceea ce suntem motivați s] facem și s] nu facem. Dar ce fel de fapt] este aceea pe care suntem motivați s] o facem? Discuția precedent] ne sugereaz] un r]spuns. Ea ne sugereaz] c] faptele pe care suntem motivați s] le facem nu sunt fapte legate de ceea ce ne dorim, așa cum ne-ar indică imaginea standard, ci mai degrab] fapte care reflect] dorințe ivite în anumite condiții ideale de reflecție: dac] am fi, s] zicem, bine informați, liniștiți, calmi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
indică imaginea standard, ci mai degrab] fapte care reflect] dorințe ivite în anumite condiții ideale de reflecție: dac] am fi, s] zicem, bine informați, liniștiți, calmi și cu mintea adunat]. Prin urmare, potrivit acestei explicații, într-o situație anume, sunt motivat s] fac bine pentru orice eventualitate, s]-i ajut pe cei care au nevoie, pentru c], în cazul în care m-aș află în astfel de condiții de reflecție, aș dori s] fac acest lucru. Și acest gen de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mai mult, aceast] explicație pentru motivație clarific] motivele pentru care imaginea standard a psihologiei umane nu este îndrept]țiț] s] insiste asupra distincției complete dintre percepții și dorințe; și, pe de alt] parte, motivele pentru care percepțiile cu privire la ceea ce suntem motivați s] facem implic] în mod rațional anumite dorințe de a face ceea ce credem c] suntem motivați s] facem. Pentru a înțelege această, s] presupunem c] eu cred c] mi-aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este îndrept]țiț] s] insiste asupra distincției complete dintre percepții și dorințe; și, pe de alt] parte, motivele pentru care percepțiile cu privire la ceea ce suntem motivați s] facem implic] în mod rațional anumite dorințe de a face ceea ce credem c] suntem motivați s] facem. Pentru a înțelege această, s] presupunem c] eu cred c] mi-aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie, în condițiile în care sunt liniștit, calm și cu mintea adunat] - mai familiar vorbind, cred c] am
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci a manifesta un soi de nereușit] rațional], ușor de recunoscut. Dac] este corect, atunci, contrar imaginii standard a psihologiei umane, nu este de fapt nici o problem] în a presupune c] aș putea avea percepții autentice despre ceva ce sunt motivat s] fac, pe când a avea acele percepții face că eu s] am în mod rațional dorințele corespunz]toare. Și dac] nu este nici o problem] în a acest lucru, atunci nu este nici o problem] în a reconcilia caracterul practic al judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
determinate de circumstanțele noastre. Așa cum am ar]țâț mai devreme, oamenii aflați în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de f]cut aceeași alegere moral]: dac] ar acționa la fel, atunci fie amândoi au acționat corect (amândoi au f]cut ceea ce au fost motivați s] fac]), fie amândoi au acționat greșit (amândoi au f]cut ceea ce nu au fost motivați s] fac]). Explicația pentru ceea ce înseamn] a avea un motiv este echivalent] cu adev]rul? S] presupunem c] circumstanțele noastre sunt identice; s] ne întreb]m dac] este bine pentru fiecare dintre noi s]-i ajut]m pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect, atunci încercarea realistului moral de a combina obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale trebuie considerat] un eșec. Suntem forțați s] accept]m c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. Ceva ce suntem motivați s] facem este relativ fâț] de ceea ce ne-am dori în anumite condiții ideale de reflecție și aceasta difer] de la o persoan] la alta. Acest lucru nu este determinat în întregime de o situație anume, ceea ce se presupune în leg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este canalizat] de percepția c] este una pe mas], pentru a ne face s] ne mișc]m în acea direcție. Pentru Ross, atitudinile noastre morale sunt percepții și depind astfel de existența unei dorințe corespunz]toare dac] vor s] ne motiveze s] action]m. Deci, dac] opiniile noastre morale sunt diferite de modul în care action]m, atunci trebuie s] existe și în noi ceva în forma unei dorințe generale de a înf]ptui binele - o dorinț] care, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt așa cum spun intuiționiștii. Ideea c] atitudinile morale sunt legate intrinsec de comportament este foarte plauzibil]; a adopta o atitudine înseamn] doar a accepta un motiv pentru a acționa -s] fii motivat s] faci sau nu acțiuni de un anumit tip. Acea motivație poate fi, bineînțeles, dep]sit] de o motivație mai puternic] de cealalt] parte sau chiar anulat] de un acces de depresie sever]. Dar, în afar] de aceste accidente, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țile despre horticultur] sunt importante doar pentru cei c]rora le pas] de acel lucru. P]rerea criticilor a fost numit] deci „internalism”; un internalist susține c] a accepta c] acțiunea cuiva este greșit] e același lucru cu a fi motivat s] nu o faci. Dimpotriv], un externalist ar susține c] judec]țile morale au nevoie de ajutorul unei dorințe independente dac] vor s] ne motiveze și s] conteze pentru cum action]m. Întrebând de ce ar trebui s] ne pese de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susține c] a accepta c] acțiunea cuiva este greșit] e același lucru cu a fi motivat s] nu o faci. Dimpotriv], un externalist ar susține c] judec]țile morale au nevoie de ajutorul unei dorințe independente dac] vor s] ne motiveze și s] conteze pentru cum action]m. Întrebând de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale despre care vorbesc intuiționiștii, acesti critici se plângeau de externalismul lui Ross. Și cred c] aveau dreptate. Este absurd s] spui c] am
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]