19,688 matches
-
o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te sorocesc / Tot cu pâine și cu sare / Să lecuiești pe cutare / Din cap până-n picioare, / Cu leac, / Cu sănătate și veac".58 Apa umanizată are și leacul frumuseții, care poate fi dobândit prin puterea cuvântului: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
puisses être, je te conjure et je te commande..." sau, în Prusia orientală, descântecele "de boală" încep cu formula "rothes Feuer...".72 Pentru "întoarcerea somnului" copilului ei, femeia ia copilul în brațe, merge la o casă cu copii mici, aruncă pâine și sare spre geamul luminat și rostește: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am venit să-mi încălzesc /Mânuțele / Și picioruțele /Fetei mele N. (Feciorului meu N.); / Să iau cina și hodina / De la casa / De la masa / Lui N. N. / Și de la toți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hodina / De la casa / De la masa / Lui N. N. / Și de la toți căsenii / S-o dau fetei mele N. (S-o dau feciorului meu N. )."73 Tot pentru a-l scăpa de "plânsori", femeile din Bucovina iau copilul în brațe, aruncă cu pâine și cu sare spre o pădure sau spre un arbore, zicând: "Bună vremea, pădure! / Dumneata ai fete / Și eu am feciori / Hai, ne-om încuscri / Și ne-om nemuri. / Ia de la feciorul meu / Plânsorile / Strânsorile / Întinsorile / Durerile / Și toate chinurile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
coadă codălbei... / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a umplut / Cu aur mâna / Și s-a dus să vadă / De i-a dat Dumnezeu roadă. Grâul era-n spic cât vrabia / Și în pai cât trestia..."63
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să meargă toate din plin". De altefel, sărbătoarea Paștelui se calculează în raport cu echinocțiul de primăvară și cu faza Lunii Pline. Când ese Lună Nouă, înaintea Paștilor, fetele din Macedonia, adună, în curte, un "ghium" (cană) plin cu apă, cu o pâine întreagă, "crăvealie", pe care o pun pe cap, și un inel de argint, apoi rostesc: "Lună, lună nao! / Dă-mi cămașă nao, / S-ți dau petrec vao, / S-ți bagi tu frașe, / S-ți li mânci de Paști" sau "Lună
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-ți li bazî tu frași, / Tra s-li mâți la Paști; / S-li bazî tu tăpsie, / S-le-ai (sau s-li) mâți tră Stămărie."202 "Luna Nouă" este invocată, în mentalitatea tradițională universală, prin diferite formule recitative, pentru sănătate, pâine, dragoste,fiind momentul prielnic descântecelor și vrăjilor de dragoste: "Lună, lună nouă, / eu ca tine, tu ca mine; / părul tău, până la piept; / cosița mea până la pământ; / Lună, lună nouă, / dă-mi pâine și ouă, / să mi-o bag în mânnecă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tradițională universală, prin diferite formule recitative, pentru sănătate, pâine, dragoste,fiind momentul prielnic descântecelor și vrăjilor de dragoste: "Lună, lună nouă, / eu ca tine, tu ca mine; / părul tău, până la piept; / cosița mea până la pământ; / Lună, lună nouă, / dă-mi pâine și ouă, / să mi-o bag în mânnecă, / să mi-o mănânc duminică" (la aromâni)203; "Bon venuta, luna nova, / jisti vecchia e turnasti nova / Comme criscinu li toi pizzi, / accusi mi scriscinu li mo` trizzi!" sau "Lua-nova, / tu bem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în curte.244 Întregul ceremonial se desfășoară "pe mutește" ceata însăși este condusă de "Mutul Cucilor" care-i acompaniază cu fluierul și cuprinde numeroase acte de purificare și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează și depun jurământul de a continua ceremonialul la aceeași dată, 3 ani consecutiv.245 Cine se face "cuc" trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-mprejur / Și nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317 Înainte de echinocțiul de toamnă, la început de nou an bisericesc, la 1 septembrie, când se sărbătorește Simion Stâlpnicul, vrăbiile iau pâine în cioc și pleacă să-și facă "boierescul": "De Sfântul Simion Stâlpnicul, merg vrăbiile să-și facă boierescul, zic unii; alții zic că merg la măsură. Undeva, într-o vizuină de munte sau codru, este o babă, împărăteasa tuturor păsărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpul după chipul și fapta omului, zmeii și balaurii convertesc lumea profană la taina adevărului: "Zmeii, balaurii poartă ploaia, nourii; ei se scobor în iazuri și sug apă; din aceea împrăștie pe cer, ca nouri, și crește ca și cum ar crește pâinea când dospește. Curcubeul e drumul balaurilor; pe curcubeu se duc la apă. Dacă e ploaie sarată, ce o dau, de au băut din loc sarat, nu se face pâne. Ei dau ploaie cu broaște și alte cele. Dumnezeu pe balaur
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și „psihic” reprezintă astăzi idei comune pentru medicina umană, care este, se știe, o medicină „psihosomatică”. Pentru frumusețea exemplelor date de Michel de Montaigne, menționăm În continuare cîteva: „O femeie care credea c-a Înghițit un ac odată cu Îmbucătura de pîine, striga și se chinuia de parcă ar fi avut o durere de neîndurat pe gîtlej, unde credea că s-ar fi oprit acul. Însă, Întrucît nu era nici o umflătură, nici partea din afară vătămată, judecînd că nu era decît Închipuire și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar fi avut o durere de neîndurat pe gîtlej, unde credea că s-ar fi oprit acul. Însă, Întrucît nu era nici o umflătură, nici partea din afară vătămată, judecînd că nu era decît Închipuire și Încăpățînare, din pricina unei bucăți de pîine care o zgîrÎiase pe gîtlej, un om isteț a pus-o să vomeze și În vărsătură i-a strecurat, pe furiș, un ac Îndoit. Femeia, crezînd că a lepădat acul, a simțit de Îndată dispariția durerii. Știu că un gentilom
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
batjocura te batjocorește”. „Bună parte din vorbirea meșteșugită constă În a ști cum să minți.” (Erasmus) Un punct de vedere similar susține și Lao Zi: „Cuvintele sincere nu sînt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sînt totdeauna sincere”. * „Cuvîntul adevărului e pîinea spiritului.” (M. Eminescu) Pentru că „adevărul” este singurul care ne poate asigura demnitatea ființei proprii: „Nu există decît o singură putere: conștiința În slujba dreptății” (V. Hugo). * „SÎnt adevăruri care trebuie spuse și adevăruri care nu se spun.” (A. Rivarol) Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii de săraci, datorită influxului care a venit dinspre parohiile vecine și din cauza sărăciei din zonă. Însă în intreagă țară sărăcia este atât de mare, încât țăranilor, lipsindu le pâinea, vânează ciori și imediat ce un cal sau un alt animal moare, îl mănâncă; și este sigur că în parohia Chevernez, un bărbat, soția sa și copilul lor au fost găsiți morți, fără a prezenta semne de boală, singura cauză fiind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Cina este servită de altfel cu o ceremonie rituală care îi exasperează pe toți, în afară de rege. Iată cum sunt prezentate regelui preparatele din carne: două gărzi deschid drumul. Urmează apoi ușierul sălii, chelnerul șef cu bastonul său, gentilomul care servea pâinea, controlorul general, controlorul cleric al oficiului, oficianții (adică servitorii obișnuiți) care duceau carnea, scutierul bucătăriei și servitorul care avea în sarcină vesela. În spatele lor, alte două gărzi al Maiestății Sale închideau coloana. Deci este un mic cortegiu alcătuit din cincisprezece
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
actului fondator: „că într- atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, darurile de pâine și vin, ce sunt aduse la Sfântul Altar de credincioși sunt prefăcute prin Pogorârea Duhului Sfânt în însuși Cinstit Trupul și Scump Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și de aceea împărtășirea credincioșilor este dătătoare de viață și har, iar cei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nici un cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii lui îl rugau zicând: Slobozeșteo pe ea, că strigă în urma noastră”. Iisus a răspuns că El are îndatorirea să-i ajute numai pe cei din neamul Său și că nu e bine să dea pâinea copiilor la câini. „Da, Doamne, însă și câinii mănâncă din fărămiturile de la masa stăpânilor lor”, a răspuns cu înțelepciune și cu adâncă smerenie, femeia cananeancă. Acea credință, acea neobosită insistență prin rugăciune, îmbrăcată în haina unei atât de adânci smerenii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învățăm că totdeauna trebuie să ne rugăm. Cum zice Sfântul Apostol Pavel, fiindcă mereu avem nevoie de darul lui Dumnezeu, așa cum avem nevoie de inimă ca să trăim, de plămâni ca să respirăm, de aer, de lumină, apă, căldură și de pâine, de cuvânt, de învățătură, de hrană duhovnicească. Să ne rugăm cât mai des, mai ales când suntem supuși la ispite, când avem necazuri, dar și la bucurie, împlinire etc. Toate acestea e necesar să le știe fiecare copil sau elev
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dumnezeiesc și a neamului nostru. Lucrarea aceasta de credință și rugăciune să fie lucrare de zidire, de înnoire spirituală, de refacere a sufletului atât de încercat în zilele noastre. Rugăciunea, pentru noi, creștinii, este o datorie și o necesitate. Este pâinea sufletului și cunoașterea duhovnicească a lui Dumnezeu, a omului și a lumii. „Rugăciunea creștină cuprinde două dimensiuni: una practică și cealaltă teoretică sau contemplativă. Aceste două dimensiuni sunt supunerea practică și contemplarea fericită a luminii dumnezeiești”. în special mama, care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lege și să dezlege, să ierte și să țină păcatele oamenilor pe pământ. Rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți au temei biblic, dogmatic, moral și tradițional. Astfel, în privința celor nedrepți, în Vechiul Testament Dumnezeu poruncește proorocului Ieremia: „nu se frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cei morți, și nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl și după mama lor. Bătrânul Tobie, cel milostiv, aflat în robia asiriană, își sfătuiește fiul să facă pomană cu pâine și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ei pâine de jale ca mângâiere pentru cei morți, și nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl și după mama lor. Bătrânul Tobie, cel milostiv, aflat în robia asiriană, își sfătuiește fiul să facă pomană cu pâine și vin la mormântul celor drepți, dar nu și la mormântul celor păcătoși. Iuda Macabeul s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să ierte păcatele celor morți eroic, pe câmpul de luptă, contra păgânilor. Apoi a strâns bani, pe care i-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ascultare de Dumnezeu, legătură și comunicare cu Dumnezeu. în Sfânta Biserică, ne simțim cuprinși de darurile, lucrarea și binecuvântarea ei. Biserica este locul unde însuși Domnul nostru Iisus Hristos săvârșește jertfa cea fără de sânge, o aduce spre împăcare sub chipul pâinii și a vinului. Se aduce pe sine „ca miel spre junghiere”, dar ca jertfă nesângeroasă, care se împarte credincioșilor după credința și vrednicia lor. Aici, creștinul își dă seama mai bine că rugăciunea este inseparabilă de sufletul creștin și este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
o coborâm în realitatea vieții noastre. „Toate le pot întru Hristos”, zice Sf. Ap. Pavel. De multe ori, faptele nu pot fi descrise, ele se văd, se trăiesc și sunt o mărturie pentru viitor. Stând la rugăciune, ne hrănim cu Pâinea euharistică, Cuvântul lui Dumnezeu, care ne luminează și ne întărește în vâltoarea ispitelor. Ne aprinde de focul dragostei de Dumnezeu și a unuia față de altul. în cadrul Sfintei Liturghii, rostim rugăciuni, în comuniune cu toți credincioșii, pentru țara și poporul nostru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și Fiul lui Dumnezeu a fost în comuniune cu Tatăl ceresc, prin rugăciune, în timpul vieții lui pământești, cum să ne lipsim noi de puterea ei? Ea luminează, mângâie, întărește și înalță pe om. Scris este: „că nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Spune Sf. Ioan Gură de Aur că: „toată lumea știe că rugăciunea este începutul oricărui bine și pricina mântuirii și a vieții veșnice”. Și spune mai departe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]