21,807 matches
-
tragică, sentimentele acestea atît de profunde fiind repuse într-o altă lumină odată cu incredibila corespondență inedită din Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit (Editura Polirom, 2000). Dar lucrul cel mai important a fost receptarea sine ira et studio a operei poetice și, mai cu seamă, a celei publicistice. De la un criticastru ca Grama, canonicul de la Blaj, și pînă la conjectorii din vremea noastră s-a consumat un lung șir al judecăților critice și al opiniilor formulate în marginile scrierilor lui Eminescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
avut cîndva, la Păltiniș, cu Noica) era tentat să creadă că preocuparea lui Eminescu pentru matematică, fizică, economie politică, științele naturii sau alte discipline ale spiritului ar fi dus, dacă ar mai fi trăit, la o scădere valorică a creației poetice, tot așa cum aceasta din urmă și-ar fi diminuat tensiunea la un Eminescu care s-ar fi desprins de hipostaza eternului îndrăgostit și s-ar fi căsătorit (era prejudecata lui Maiorescu, dar poate nu numai a lui). Nimic mai eronat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cuvine să nu amestece indistinct și nici să substituie ilicit, cum s-a procedat uneori, pe poet, gînditor și ipostaza marcată de cotidianitate a publicistului. Constatăm conlucrarea poet-gînditor (nu doar) într-o construcție precum Egipetul, unde semnele invocate în discursul poetic dezvăluie în fond o anagramă a spiritului: piramidă, idolatru, mag, faraon, gintă ș.a., țesătura fiind una a scepticismului consanguin cunoscutelor motive vanitas vanitatum și carpe diem. Și cum drumul lui Eminescu prin alte culturi e calea geniului spre sine, vedem
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cum drumul lui Eminescu prin alte culturi e calea geniului spre sine, vedem în itinerariul de aici o regresie spre origini, acolo unde se petrece adevărata regăsire de sine, iar lectura simbolică a unei atare construcții ne poate revela viziunea poetică în ipostaza ei de analogon al gîndirii fondatoare. Un nume generic și aproximativ pentru intențiile de adîncime (analiza lui Călinescu e neștirbită), Egipetul, cu variantele sale (ca și celelalte episoade ale grandioasei construcții Memento mori), este un fel de holomer
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
măreață", cu miracolele și miturile sale; Roma, unde " Gînduri mari ca sori-n caos e puternica-i gîndire". Pentru ca, după ce expune o cale atît de încărcată de simboluri, Eminescu să mute centrul de greutate al scenariului și să focalizeze meditația poetică pe episodul dac, frămîntarea sa cea mare, cum observa Călinescu. Figură lirică a archaeus-ului, o atare frescă a deșertăciunii spațiilor fondatoare reprezintă, în fond, prin episoadele sale între care și Egipetul, o fenomenologie po(i)etică unde Eminescu ne înfățișează
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cu un previzibil iz psihanalitic, fără să fie lipsită de un oarecare interes, forțează discursul lui Blaga să renunțe la formă și să-și asimileze un aparat conceptual din care să fie alungat, pentru o vreme sau pentru totdeauna, sensibilitatea poetică a filosofului. Se vorbește oarecum ironic de Blaga "un sacerdot în slujba Marelui Anonim" ca de un "inițiat exclusiv în taine la care cititorul curent de filosofie n-are acces", motiv pentru care gînditorul, căruia nu se știe cine i-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în sens etnologic, ci ca formă de cunoaștere). Se poate astfel descifra în filosofia lui Blaga un așa-numit "adevăr metaforic" (Paul Ricoeur), o relație între un enunț metaforic și realitate. Autorul pare să acrediteze ideea că există doar metafore poetice, și nu filosofice. El ne spune că metafizicul (în sens larg: filosoficul) există doar înlăuntrul metaforicului 14, și nu invers, cum se petrec lucrurile în gîndirea heideggeriană. Dar metaforele coabitează, la Blaga, cu conceptul. Aproape orice concept ascunde discret o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a doua petrecută în anul imediat următor, la 16 ani, cînd adolescentul este, fatal și inexorabil, materialist, precizîndu-și pentru prima dată un punct de vedere dogmatic: "Realul este numai ce se încadrează subt categoria percepțiunii noastre senzoriale. Idealului absurd și poetic îi opune zîmbetul unui mentor amorezat de concret și de direct. Dacă n-a citit pe Conta, cu siguranță că îl cunoaște cel puțin din auzite pe Buchner... A citit o pagină din M[ax] Nordau sau din Zola și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cărora utilizarea excesivă și acumulările de ordin teoretic le-au știrbit oarecum sensul specific. Pentru ca în alte pagini ale aceluiași jurnal de cărți Romul Munteanu să descifreze care sînt, pentru un text, principiile minimale ale literaturității, principii pe care nici poetica structuralistă, nici critica semiotică și nici pragmatica textului nu le-au elucidat. Acreditînd o idee a lui Michel Charles, criticul dezvăluia literaturitatea în și prin funcțiile lecturii, un act care, făcînd parte din text, impune anumiți indici pentru conturarea valorii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spun că un poet poate fi înțeles numai de alt poet, nu mă refer la metafora critică întîlnită în discurs, ci am în vedere calitățile pe care trebuie să le aibă cercetătorul în cazul unei opere al cărui grund e poeticul. Căci Sorescu e, mai totdeauna, poet, lucru important pentru a găsi frecvența pe care emite. Pentru cuprinderea operei soresciene, nu numai biografia personajului acesteia (precizăm că se invocă modelul personajului-martor și anchetator) e ceea ce a interesat-o pe Mihaela Andreescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
G. Bachelard, scrieri care se Încadrează foarte bine În ceea ce mulți numesc literatură de grad secund. În Psihanaliza focului, criticul vorbește de două modalități diferite de cunoaștere: rațiunea/adevărul științific care trebuie desubiectivizat, eliberat de impuritățile inconștientului, și reveria/adevărul poetic, care Își are rădăcinile În alte zone psihice. “Axele poeziei și ale științei sunt de la bun Început inverse. Tot ce poate spera filosofia este ca poezia și știința să devină complementare, să le unifice ca pe două contrarii bine alcătuite
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
contrarii bine alcătuite.” Scriitura e concepută ca o stare de reverie asupra unei alte reverii, iar cuvintele prin care această stare de reverie este comunicată nu sunt Întotdeauna fidele lucrurilor care au declanșat-o. poetica reveriei este concepută ca o poetică a visului, atunci când a visa Înseamnă a lua act de propria existență. “Ceea ce e de-a dreptul nefiresc pentru cunoașterea obiectivă rămâne totuși profund real și activ pentru reveriile inconștientului. Visul este mai puternic decât experiența.” Apa și visele, Psihanaliza
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
visele, Pământul și reveriile odihnei, Pământul și reveriile voinței reprezintă, de fapt, eseuri de estetică literară bazate pe imaginația materială sau a complexelor. Premisa acestei etape de creație este constituită de faptul că “arta ține de o natură grefată”. Imaginile poetice sunt grefate pe anumite elemente ale materiei: “Credem că este cu putință să stabilim, În domeniul imaginației, o lege a celor patru elemente care să clasifice diferitele imagininații materiale În funcție de faptul că sunt legate de foc, aer, apă sau pământ
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
profunzime. În Prefața volumului, Richard Își justifică alegerea metodologiei: “Am optat pentru o lectură a lui Nerval, Baudelaire, Rimbaud și Verlaine dintr-o perspectivă care, după mine, le este adecvată - din perspectiva profunzimii. Mi s-a părut că aventura lor poetică ar consta dintr-o anumită experiență a abisului, abisul contingentului, al conștiinței, al aproapelui, al sentimentului ori al limbajului.” În Literatură și senzație, Richard Își propune să exploreze “toate viețile reale și imaginare, la toate nivelurile experienței” lui Stendhal. El
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
Gheorghe Mârzescu”, Iași În Introducție la Dacia literară Mihail Kogălniceanu recomanda scriitorilor români trei motive de inspirație: istoria, natura și folclorul: Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne Împrumutăm de la alte nații. Între cele trei motive de inspirație, istoria era plasată pe primul loc ca importanță. Această alegere nu este Întâmplătoare
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
poeți anglo-saxoni. Mai mult, când șeful statului cu prilejul recentei ședințe inchizitoriale a somat pe față pe poeți să se inspire numai din poezia populară românească, Vasile Nicolescu publică, în numărul următor din Luceafărul, aproape o pagină întreagă de traduceri poetice zis cosmopolite, arătând existența și a unei alte surse necesare și fecunde de inspirație poetică. Acesta este climatul intelectual oficial de la București. Cu dublă față: una pentru șefi, alta pentru salvarea obrazului în țară și, mai ales, în străinătate. Mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
față pe poeți să se inspire numai din poezia populară românească, Vasile Nicolescu publică, în numărul următor din Luceafărul, aproape o pagină întreagă de traduceri poetice zis cosmopolite, arătând existența și a unei alte surse necesare și fecunde de inspirație poetică. Acesta este climatul intelectual oficial de la București. Cu dublă față: una pentru șefi, alta pentru salvarea obrazului în țară și, mai ales, în străinătate. Mult mai onestă a fost și este atitudinea, să spunem, a unui Geo Bogza, care a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Tudor Vianu n-a avut nici un ecou. O lucrare (compilatorie sau nu) ca Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Doar două exemple aproape la întâmplare. Le-am mai dat și altădată, fiind concludente. Cultura română este fundamental poetică și publicistică. Valuri-valuri de gazetărie zisă culturală, de pseudo-eseuri, de cronici, de materiale publicistice repede uitate, inconsistente, de pură actualitate, scrise de azi pe mâine, care n-au cum să reziste. Când am susținut că critica literară nu se reduce
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și pe bună dreptate deplânsă de I.P.C. Dar nu este totul. Cultura română și acesta este pragul cel mai greu de trecut va trebui să facă saltul în ordinea spiritului, de la imagine, simbol, mit, la idee, teorie, sistem. De la concretul poetic, la abstracția gândirii. Suntem încă mult prea lirici, prea poeți în toate. Și rezolvăm mult prea multe, încă, doar prin intuiții și imagini. Avem nevoie de o nouă cultură: teoretică, mai sistematică, mai rece, mai raționalistă, mai pătrunsă de spirit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Franța, Germania, Italia? Unii au tras concluzia, doar după acest argument pur statistic (înșelător de altfel), a superiorității incontestabile a poeziei române, cea mai mare etc. Vom reveni, mai jos, și asupra unui astfel de complex naționalist, prezentat în ambalaj poetic... Frenezia publicistică are, pe de altă parte, cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o realitate, după mai mult de o jumătate de secol de teribilă cenzură. Un fruct mult timp interzis este devorat (cuvântul nu ni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
crede. A avea propriile noastre lucrări de referință și instrumente de lucru reprezintă o obligație și o datorie culturală strict indispensabilă. Nu încercăm nici o satisfacție nici când observăm plutitul etern peste toate valurile, accidentele și crizele istoriei, într-o indiferență poetică totală. Și alții au observat aceeași, să-i spunem, incongruență: Țara a ars. Baba se piaptănă și poeții valerizează I.D. Sârbu, 18 aprilie 1989; data are și ea mica sa semnificație 9. Tendința evazionistă, în sensul bun al cuvântului, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
infern concentraționar, urât și sordid, refugiul magnific, în decor venețian fastuos, al unei întregi generații. Dar ce gândește ea efectiv despre contextul imediat, putem cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel puțin acești apolitici, total desideologizați, sunt într-adevăr onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de a furniza informațiile cele mai pertinente. La toate acestea, Gardner replica arătând că nu a crezut de cuviință să facă un raport asupra unor „incidente atât de minore cum sunt cele legate de alegeri și de alegători”. El adăuga, poetic, „suntem aici într-un teatru unic, așteptând deznodământul dramei și vom fi fericiți atunci când cortina va cădea”. Cum sultanul, sub influența lui Stratford Canning, nu accepta anularea alegerilor, cele patru Puteri pro-unioniste au rupt relațiile diplomatice cu Poarta, declanșând o
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la vremea potrivită despre ce anume e vorba. Deocamdată, să luăm lucrurile pe rând. Mai întâi, se cade să spun că locul geometric în care se situează punctul de observație adoptat se află la intersecția dintre etimo-mitologie (sau lingvistică mitologică), poetica lingvistică și semantica interpretativă. Cumva paradoxal, tot acest complicat instrumentar conceptual e făcut necesar de o observație aparent simplă care joacă rolul de punct origo al demonstrației: anume că într-o proză în care totul e semn, fiecare cuvânt e
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de mysterium tremendum sub aparență profană - adică, transpus în plan lingvistic, de a da cuvintelor o substanță simultan mai ocultă și mai semnificativă decât aceea pe care o exhibă. Astfel, analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre semantica interpretativă, semiotică, poetică, poate sonda uneori mai adânc în această substanță decât ar putea să o facă critica literară; numele personajului ne poate duce dincolo de personaj (sau, cu terminologia mai amuzant-sofisticată a semioticianului Yves Baudelle, ne poate duce la un nivel subprosopografic). Așa cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]