18,899 matches
-
stilul său oratoric în poemul anterior „Corbul”. „Ulalume - A Ballad” a fost în cele din urmă publicat, deși anonim, în decembrie 1847 în revista "". Inițial, Poe își vânduse eseul „”, nepublicat apoi, editorului revistei "Review"', George Hooker Colton. Colton nu a tipărit imediat manuscrisul, așa că Poe l-a schimbat cu „Ulalume”. El a fost retipărit de Nathaniel Parker Willis, tot anonim, în "Home Journal" cu o notă în care întreba, la cererea lui Poe, cine este autorul în dorința de a stârni
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
în dorința de a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
ales faptul că Poe a locuit o scurtă perioadă la Charleston în anul 1827, în timp ce se afla în armată. „Annabel Lee” a fost scris probabil în mai 1849. Poe a luat măsuri pentru a se asigura că poemul va fi tipărit. El i-a dat o copie lui Rufus Wilmot Griswold, executor literar și rival personal, i-a dat o altă copie lui John Thompson pentru a rambursa o datorie de 5 dolari și a vândut o copie către revista "Sartain
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
a partecipat, la Iași, la ședința cuiburilor legionare unde i-a cunoscut pe pionierii legiunii din întreaga țară. Crăciunul din 1929 îl face la Făgăraș cu Horia Sima, Virgil Mateiaș și Vasile Mantă, cunoscuți legionari din Țară Făgărașului. În 1936 tipărește la Sibiu cartea " Cranii de lemn” a lui Ion Moța, iar în octombrie cartea "Pentru Legionari” a lui Corneliu Zelea Codreanu și este avansat commandant legionar cu titlu expețional.În 1937 a condus regiunea legionara din Ardealul de Sus cu
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
între Mihai Eminescu și Veronica Micle, poetul a aruncat în foc într-un acces de furie manuscrisul traducerii, mărturisindu-i acest lucru fostei sale iubite („am pus-o însumi pe foc”, adăugând că „aceasta e soarta tuturor manuscriselor câte se tipăresc”). Într-o scrisoare scrisă în limba franceză probabil în iulie 1880, Veronica Micle îi răspunde, deplângând acest gest: „Pauvre Morella! Vous l'avez mis au feu? Et pourqoi cela? Vous-a-te-elle jamais fait quelque mal? Mais j'oublie, ce sont toujours
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
s Magazine", deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Carolina de Sud, a domnilor Mason, Robert Holland, Henson, Harrison Ainsworth și alți patru, cu balonul dirijat „Victoria”, după o traversare de șaptezeci și cinci de ore de la un țărm la altul! Amănunte complete asupra călătoriei!!!”. O retractare a articolului a fost tipărită în numărul din 15 aprilie 1844 al "The Sun": Retractarea ar putea fi tradusă astfel în limba română: „Balonul - Rapoartele primite din sudul țării în ultima noapte de sâmbătă nu au adus o confirmare a sosirii balonului din Anglia, ale
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
a-l scoate din transă, Valdemar strigă „Mort! Mort!” în mod repetat; în acest proces, trupul lui Valdemar se dezintegrează aproape imediat într-o „masă vâscoasă, dezgustătoare - o hidoasă putreziciune”. Pe când ce era editor la "The Broadway Journal", Poe a tipărit o scrisoare de la un medic din New York pe nume Dr. A. Sidney Doane care a povestit o operație chirurgicală efectuată în timp ce pacientul se afla „într-un "somn magnetic"”; scrisoarea a servit ca sursă de inspirație pentru povestirea lui Poe. „” a
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
ediția din martie 1845 a revistei "Broadway Journal", Poe însuși a recunoscut că nu a „fost conștient de lungimea mare a povestirii „Ochelarii” până ce a devenit prea târziu ca răul să mai poată fi remediat”. Editorul ziarului "Dollar Newspaper" a tipărit „Ochelarii” cu comentariul că „este una dintre cele mai bune dintre scrierile pure și abile [ale lui Poe] și a doua doar după producția premiată de public, «Cărăbușul de aur»”. Editorul John Stephenson Du Solle a retipărit povestirea în ziarul
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
mai vechi ziare încă tipărite, a apărut pentru prima oară la 12 ianuarie 1780 sub numele "Zürcher Zeitung", în redacția lui Salomon Gessner, urmând a fi redenumit în "" în 1821. Ziarul a renunțat la în anul 1946 și a fost tipărit în alb-negru până în 2005, cu o întârziere semnificativă față de alte ziare de aceeași anvergură. Articolele sunt concentrate pe noutăți din business, finanțe și cultură. Articolele despre lifestyle sunt foarte rar întâlnite. Ziarul se aliniază viziunilor politice ale , având o orientare
Neue Zürcher Zeitung () [Corola-website/Science/334376_a_335705]
-
fost pentru câțiva ani în pregătire. Orwell a început să-l scrie la Paris, între 1928 și 1929. El încă mai lucra la el în 1932, atunci când se afla la Southwold în vacanța de vară. În decembrie 1933, el a tipărit prima versiune, iar în 1934 a livrat-o agentului său, Leonard Moore, pentru ca Victor Gollancz să o publice, acesta din urmă fiind cel care îi publicase și ultima carte. Gollancz, din motive legale, a refuzat să publice manuscrisul. Editura Harper
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
descria viața Bucureștilor de la începutul secolului al XX-lea. Prin urmare, debutul literar al lui Stahl a avut loc în 1910 cu "Bucureștii ce se duc", publicat în foileton în revista "Neamul Românesc" a lui Iorga, apoi într-un volum tipărit la Vălenii de Munte. Iorga l-a menționat mai târziu pe Stahl, alături de Ion Agârbiceanu, Romulus Cioflec și Dumitru C. Moruzi, ca pe unul dintre cei mai valoroși scriitori de proză ai revistei "Neamul Românesc". Potrivit unui obicei secular evocat
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
noi. 1914. Ultimul capitol al romanului (Fatalitate) nu a mai apărut în foileton deoarece romanul fusese deja publicat în volum și se afla în librării la mijlocul lunii noiembrie. Prima publicare în volum a avut loc în anul 1914, romanul fiind tipărit pe cheltuiala autorului de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după cum afirma Victor Anestin în articolul „Romanele științifice” din "Ziarul călătoriilor și al științelor populare" (nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871). Volumul avea 240 de pagini și
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent pe factorul divinație și
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Varianta finală a nuvelei a apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
mediu de 12 ms. Panoul de comandă permitea: Introducerea comenzilor se realiza pe o bandă perforată cu 5 orificii. Pentru citirea benzilor, calculatorul era dotat cu un aparat mecanic (6 caractere/secundă) și unul fotoelectric (1000 caractere/secundă). Rezultatele se tipăreau pe o mașină electrică de scris (6 caractere/secundă) sau erau perforate. Lungimea unui cuvânt era de 36 de cifre binare (biți). O instrucțiune era compusă din 15 cifre binare: 5 pentru codul operației și 10 pentru adresă. Primul operand
DACICC-1 () [Corola-website/Science/335112_a_336441]
-
este o societate internațională dezvoltatoare de programe informatice care oferă recunoașterea optică a caracterelor, captura documentelor și programe informatice pentru calculatoare personale și dispozitive mobile. Majoritatea produselor , cum ar fi ABBYY FineReader, sunt destinate simplificării conversiei documentelor tipărite în format electronic. De asemenea, ABBYY oferă programe informatice și servicii lingvistice. ABBYY a fost înființată în 1989 de către David Yang sub denumirea de BIT Software, pe care a purtat-o până în 1997. ABBYY are 4 sedii principale: America de Nord (Milpitas
ABBYY () [Corola-website/Science/335170_a_336499]
-
și documentelor, kituri pentru dezvoltarea de programe informatice, programe informatice lingvistice și de altă natură. Aplicația "ABBYY FineReader" transformă imagini scanate în formate de fișier editabile, primind calificativul „Excelent” din partea PC Magazine. Cea mai recentă versiune, FineReader 12, recunoaște texte tipărite în 190 de limbi. "ABBYY FlexiCapture" este un sistem de captură documente și date care extrage automat informații din formulare și documente semistructurate, cum ar fi facturile. "ABBYY PDF Transformer" este o aplicație destinată prelucrării normale a documentelor PDF, adică
ABBYY () [Corola-website/Science/335170_a_336499]
-
Smart Classifier SDK, ABBYY Intelligent Search SDK și ABBYY InfoExtractor SDK. "ABBYY FineScanner" este o aplicație de scanare pentru dispozitive mobile în sistemul de operare iOS, destinată realizării unor copii electronice de înaltă calitate a unor documente și recunoașterii textelor tipărite în acestea. "ABBYY TextGrabber + Translator" este o aplicație destinată capturii și traducerii din mers a unor informații din cărți, reviste, reclame și orare cu ajutorul dispozitivelor mobile. Începând cu 2015 sunt disponibile versiuni pentru iOS și Android. "ABBYY Business Card Reader
ABBYY () [Corola-website/Science/335170_a_336499]
-
Mihai Eminescu, scriitoarea Viorica Nania, col. Ion Mailat, mr. Paul Cohimban, col. Ion Frățilă, etc. În acea perioadă, s-au editat peste 20 de Antologii de Cenaclu. În anul 1990 Generalul Titus Popescu a fondat editură Vasile Cârlova, care a tipărit lucrările de memorialistica de război a A.N.V.R., 3 volume din „Veteranii de pe drumul onoarei și jertfei 1941-1945”. După revoluția din 1989, a fost avansat că general de brigadă și apoi general-maior. La împlinirea vârstei de 90 de ani a
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
întrebările sunt puse și în același timp evitate, societatea apare cu bunele și cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca atare, opera literară este importantă. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Al. Popovici și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
va trăi pururi nu numai sub trăsăturile doamnei de Mortsauf din "Crinul din vale", ci și sub cele ale sărmanei doamne d'Aiglemont”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către comisul Costachi Gane (unchiul scriitorului Nicolae Gane) și tipărită în 1852 cu alfabet chirilic de tranziție de Tipografia Româno-Francesă din Iași sub titlul "Scene din vieața privată sau aceeași istorie" (283 p.). Primul fragment dintr-un roman al lui Balzac apăruse în 1836, dar traducerea lui Costachi Gane este
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
p.). Primul fragment dintr-un roman al lui Balzac apăruse în 1836, dar traducerea lui Costachi Gane este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Alte traduceri au fost realizate de Aureliu Gheorghiu (publicată în opt broșuri tipărite în 1913 de Inst. de Arte Grafice N. V. Ștefaniu & Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]