20,296 matches
-
după un sfert de oră mă trezesc dintr-un vis semnificativ. Cum în ajunul plecării spre Eforie am primit o scrisoare alarmantă privind posibilitatea întoarcerii nepotului meu în România, neacordându-i-se momentan cetățenia belgiană, sub impulsul acestei situații, am visat că eram cu nepotul meu într-un camion cu remorcă și zoream să ajungem într-o gară, dar tocmai când să intrăm, în fața noastră se lasă o barieră. Oprim și puțin după aceea un tren trece prin fața noastră cu viteză
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în primire!” Era, deci, luni 22 iulie 1996, ora 7. Mi-am zis atunci la lumina acelei dimineți de iulie că acesta e un vis aparte și am notat undeva doar atât: „21 spre 22 iulie 1996 ora 7, am visat că Iliescu trebuie să dea în primire!”. Am spus vecinilor despre acest vis. Am repetat și altora, am comentat cu mulți din jurul meu și constatam că și alții percepeau nevoia unei schimbări. În convorbirile telefonice cu fiica mea, i-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sejurului amintit. Amândoi ne-am împrietenit imediat. Participasem la război și plătisem cu sânge pe front! Comentăm în doi momentul alegerilor și-i spun despre visul meu. La rându-i, discuta cu alte cunoștințe întâmplătoare, amintind că eu aș fi visat... schimbarea. Acest fapt ne-a situat în centrul atenției celor aflați la tratament care ne întâlneau regulat la masă. Când treceam amândoi, ceilalți comentau despre viitorul alegerilor, făcând aluzie la visul meu. Păreri pro și contra. În ziua alegerilor toată lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și darnică în care trăiesc. La căderea serii trecem lin și poposim la Nisa, la un hotel pe țărmul Mediteranei. Niciodată nu mi-am putut măcar închipui că voi ajunge aici! Am fost și am rămas modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam să admir vegetația mediteraneană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțim ceva, deci fără suferință. Când să înghit acea pastilă, sunt oprit spunându-mi-se: „Dumneata nu vei înghiți pastila, pentru că ai un copil căruia îi dai pâine!” Brusc m-am trezit oarecum înspăimântat și m-am gândit la ce visasem. Da! Aveam un copil căruia îi dădeam pâine de ani de zile. Era o fetiță din vecini care-mi cerea chiar așa: „Vă rog să-mi dați de-o pâine!” Acum era mare și-i dădeam să-și cumpere și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mă fi născut cu dragoste de cinste, adevăr și dreptate și mai ales m-am născut cu o pătimașă dragoste de carte, de a ști mereu mai mult. Acest fapt m a ajutat enorm în perfecționarea profesiei îndrăgite și visate de la zece ani. Am avut marele noroc de a lucra în nobila profesie de cizelare a sufletului copiilor, asemănător cu strașnicii bijutieri care cizelează materialul brut, adăugându-i noi și noi valențe, noi și noi carate. N-am vrut să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acel specific parfum ce mă încântă și sădesc bucurii în inimile celor care au norocul de a le primi. Răcoare, aer proaspăt parfumat, verdeața pomilor și bogăția roadelor pe care le obțin și de care beneficiez tot timpul anului. Am visat să fiu educator într-un sătuc izolat, uitat de lume și de Dumnezeu și viața m-a adus în Bârladul căruia îi datoresc atât de mult, făurindu-mi un adevărat colț de rai. Nu am cuvinte să mulțumesc lui Dumnezeu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lumina cărții, m-a înzestrat cu neasemuita comoară a științei și culturii, m a format profesional și astfel format, m-a trimis să înfrunt provocările pe care viața mi le-a pus în cale! Atâția ani am muncit și am visat cu aripi larg deschise către viitor, spre libertatea care părea să nu mai vină. Aici am muncit cu drag, cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eu în armată, în ianuarie '89, aveați gradul de maior și funcția de Comandant al Regimentului și al Microgarnizoanei. M. M.: Eu am intrat la Școala militară în 1967 și am terminat-o în 1970. Am făcut carte bună, o visam. Aveam un lector, maior inginer Nenoiu, electronist, și pe o planșă era instalația electrică a stabilizatorului și visam cum se închid și se deschid contactele. Școală nu glumă! Mi-amintesc că m-am dus apoi la Someșeni și am luat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Microgarnizoanei. M. M.: Eu am intrat la Școala militară în 1967 și am terminat-o în 1970. Am făcut carte bună, o visam. Aveam un lector, maior inginer Nenoiu, electronist, și pe o planșă era instalația electrică a stabilizatorului și visam cum se închid și se deschid contactele. Școală nu glumă! Mi-amintesc că m-am dus apoi la Someșeni și am luat în primire un pluton. S. B.: Vorbiți deja de aspecte tehnice pentru că tancul este o armă de elită
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în condiții mai bune, fără spaima că locomotiva va deraia. File din Jurnal... despre Maestrul și Margareta de Bulgakov 7 iulie 1982 - Tg. Mureș În sfârșit, am văzut Maestrul și Margareta, spectacol pe care în ultima vreme începusem să-l visez. N-am dreptul să spun că mi-a plăcut sau nu, deși, în fond, spectatorul are de spus „un cuvânt”, chiar dacă nu este prea avizat. Este un fenomen pe care, fără să vreau, am început să-l urmăresc. Posedând cunoștințe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
râsul meu stropit de veselia ta. Mi-au fost aduse mirosul de leuștean, florile grădiniței din fața casei sau din spatele ei - acolo totul e în cerc și nu există înainte sau înapoi, totul e de jur împrejur. Gustul apei din fântâna visată în peregrinările tale trecute în amintiri, valea Ciotinei, cu casa arsă, nebuniile Grecului (câine), și peștii cumnatului Gicu, bariera pusă sau nepusă în drumul spre Maramureșul femeilor păzitoare de biserici. Mama ta mi-a adus liniștea celei mai frumoase vacanțe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Spania. Mai am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate este ceva astronomic. De obicei, după trei săptămâni vrea acasă și visează că bea apă din fântâna de la Iacobeni. Am sentimentul că mintea lui a înlemnit de spaimă și dor de țară. Vreau să-l ajut să-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de adevărat coșmar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebuie sau nu să-l primesc. Voi vedea. Sâmbăta 28 mai 1994 - tren Bacău - Iași Anul acesta împlinesc patruzeci de ani (peste o lună), împlinesc zece ani de când am terminat Facultatea și pentru prima oară în viață împlinesc un vis, visat dintotdeauna. Înainte de a continua vreau să mă rog bunului Dumnezeu pentru sănătatea mea și a celor dragi mie, Liviu, Oltea, Ioana și Anamaria. Mai doresc să mulțumesc părinților mei care s-ar putea să-mi afle, de acolo de unde sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
adormit ca niște cosași după o zi de muncă. Dimineața ne-am văzut cu Mădălina și cu Ciprian, cel din urmă oferindu-ne o zi minunată atât în orașul în care se fabrică viorile, cât și în Milano, unde nu visam să ajungem. Tot puțin presați de timp (dar acum ne dăm seama că inutil), am vizitat Domul din Milano, asistând chiar la slujba de duminică; am bântuit prin centrul orașului și după ora 15. 00 am pornit, deja obosiți, pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bucată din timpul petrecut aici, completând astfel golurile care cu cât sunt mai multe cu atât mai mult duc la ignoranță și cu cât sunt mai puține cu atât mai mult ai șansa să te înspăimânți de propria neștiință. Nu știu ce visam lunea trecută, când, în jurul orei 17.00, Liviu a urcat vioi treptele spunându-mi să mă îmbrac rapid, căci Mousen urmează să ne ducă la un târg de oale. Am constatat că în astfel de momente dau dovadă de o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai nouă și flautul vreunui student sau muzicant tânăr, curat și talentat nu poți dori nimic mai mult decât a te afla în această țară, în această regiune, în această metropolă, în acest cartier, pe această micuță stradă pe care visează să ajungă toți artiștii din lume (cred eu). Am ajuns înainte de ora 10.00, deci muzeul încă nu se deschisese. Totuși mulți vizitatori așteptau fie nerăbdători, fie blazați, obosiți, șezând pe jos, cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
biet vizitator, venit de pe vechiul continent. Ne-am continuat drumul și pe la ora 4 dimineața eram în paturi acasă la Marieta și Cucu. A doua zi am pornit să explorăm New Yorkul, orașul pe care orice om din lumea asta visează să-l viziteze. Și are de ce să viseze, pentru că metropola oferă fiecăruia pe măsură, astfel încât oricine se poate declara mulțumit odată ajuns aici. New Yorkul este minunat. Chiar dacă am văzut puțin din el, am simțit o dragoste imensă pentru această
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
continuat drumul și pe la ora 4 dimineața eram în paturi acasă la Marieta și Cucu. A doua zi am pornit să explorăm New Yorkul, orașul pe care orice om din lumea asta visează să-l viziteze. Și are de ce să viseze, pentru că metropola oferă fiecăruia pe măsură, astfel încât oricine se poate declara mulțumit odată ajuns aici. New Yorkul este minunat. Chiar dacă am văzut puțin din el, am simțit o dragoste imensă pentru această așezare pitorească, uriașă, imprevizibilă, populată, colorată, aglomerată, luminată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
formă în spațiu. Nu există diferență între vis și realitate. Fiecare poveste va avea o altă culoare. Calmul corpului (statuie). Teatrul NO - deschis, vulnerabil, lipsă de manierism, simplu, ritual. În toate piesele există un gând pentru eternitate. Eternitatea nu se visează, se trăiește. Relația cu spectatorii? Cine sunt spectatorii? Sunt ostaticii prinși de autor și ținuți până în momentul sinuciderii. Decorul - spațiu deschis care dă posibilitatea întregii distribuții să fie prezentă permanent. Trupa - un ansamblu creat prin noi. Fără frustrări. Premiera e
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unde se adunau toți cei care și-au purtat pe aceste meleaguri visurile (din păcate am aflat că locul nu corespunde, adevărata cafenea aflându-se undeva în port, unde noi nu am ajuns, dar asta nu ne-a împiedicat să visăm), cișmeaua la care se adunau turcoaicele să ia apă, toate au fost mai mult intuite, ele fiind abandonate sau transformate. Apoi, chiar ne-am rătăcit, sub soarele torid, ieșind din greșeală din oraș, pe lângă unul din munții-dealuri, formațiuni stâncoase albe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tovarăși de drum la bune și la mai puțin bune, cu încredere și respect reciproc exemplare. Am văzut lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aerele de Picco della Mirandola, "omul care știe tot ce se poate ști și încă multe lucruri în plus", adică nemaifăcând-o tot timpul pe deșteptul deștepților. Eram tineri, eram sănătoși, aveam părinți care ne iubeau și ne ocroteau, nu visam la cai verzi pe pereți, viața curgea lin, fără opinteli și viitorul era pentru noi previzibil. Proveneam din familii modeste și un spectacol de teatru sau cinematograf, o floare, o prăjitură, o ciocolată, un borcănel de șerbet de vanilie, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chimie, la tocul și călimara cu care m-am prezentat la admitere la facultate, la minunații mei părinți, frați și surori, la draga mea tovarășă de viață, care mi-a ținut mereu pumnii la toate examenele și încercările. La ce visam? La o casă, la transferul soției, la o mărire de salariu, la ce mă așteaptă în minister, la bastonul de ambasador pe care orice tânăr din "externe" îl are în mapa diplomatică... Amintindu-mi de "Programul maximal" și "Programul minimal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o țară cu ieșire la mare!". Rezon! Având acum "domițil", mi-am adus "frumoasa" în capitală, am angajat-o la Biblioteca Centrală de Stat, ne-am făcut buletine de București, ceea ce pe atunci era ceva ce nici nu se putea visa, și am început să ne rostuim ca doi tineri însurăței. Mutarea de la căminul MAE la noua adresă a avut loc exact ca în filmele neorealiste ale lui Fellini și De Sica: eu, consoarta, 3 saci cu cărți și două valize
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]