187,360 matches
-
încorporată în manual. Cu toate acestea, proiectul de proletarizare a zilei naționale merita menționat întrucât deschide o fereastră prin care pot fi examinate operațiile desfășurate în laboratorul ideologic de re-semantizare a trecutului românesc. Cazuistica proletarizării unirii naționale nu se oprește aici. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial, sfârșit prin "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică", a ocazionat două evenimente cu valențe simbolice divergente, naționale, respectiv sociale: i) unificarea național-teritorială, prin redobândirea Transilvaniei de Nord, atribuită Ungariei prin Dictatul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dus la eliberarea țării de "jugul fascist", toate aceste evenimente liberatoare fiind interpretate într-o vădită cheie naționalistă. Prima în ordine cronologică venită în șirul inaugurat de răscoala lui Horea a fost revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Și aici, caracterul național, al eliberării naționale, este pregnant evidențiat, în contrast cu tradiția marxistă stabilită de Istoria RPR în care accentul cade pe dimensiunea socială, clasială, a "răscoalei populare" a lui Tudor. Am văzut cum mișcările pașoptiste cu traiecte și destine diferite în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație participativă (Almond și Verba, 1996, pp. 43-44) [1963]. În miezul acestei conștiințe civice, care se sprijinea pe axiologia politică a democrației liberale participative, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care nutresc aspirații restauratoare a comunismului constituie un element deloc neglijabil în opinia publică românească. Aceasta deoarece indivizii care doresc revenirea la rânduielile din vremea comunistă constituie categoria populațională ce poate fi numită a "fundamentaliștilor nostalgici". Termenul de "fundamentalism", utilizat aici ca descriptor pentru atitudinea de a prefera revenirea în trecutul comunist, solicită o clarificare semantică. După cum punctează P. Berger și A. Zijderveld (2009), fundamentalismul (ca fenomen general) este caracterizat de trei caracteristici: a) este un fenomen reactiv, reacția fundamentalistă fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fenomenul memoriei individuale și colective deopotrivă a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O astfel de metaforicitate administrativă este secretată și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
undă verde” pentru primele negocieri; s-a decis ca negocierile să înceapă cu 5 țări din Europa Centrală și de Est (Cehia, Estonia, Polonia, Slovenia, Ungaria ), plus Cipru; Consiliul European de la Helsinki (1999) are o importanță deosebită pentru România, deoarece aici s a decis ca țara noastră să înceapă negocierile de aderare care s-au deschis în martie 2000; 2.România și Europa în secolul XX a) România în secolul XX România a participat la cele două războaie mondiale: România a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
de comunism Exilul românesc a căpătat o amploare deosebită în perioada postbelică, odată cu preluarea puterii de către comuniști; principalele motive ale emigrării au fost politice. Cei mai mulți s-au stabilit în Franța, Anglia, Germania și S.U.A. Parisul a devenit capitala exilului românesc. Aici s-au stabilit Eugen Ionesco, Monica Lovinescu, Paul Ierunca, Emil Cioran, Paul Goma. Se spera în sprijinul occidentalilor pentru eliberarea României de sub dominația comunistă. Emigrația a acționat pentru revenirea la democrație, folosind diverse metode: articole în presa străină; scrisori către
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
șeful executiv și nu răspunde în fața Parlamentului; șeful statului nu este atotputernic, dar Parlamentul nu-l poate determina să demisioneze decât în cazuri excepționale; arhetipul sistemului prezindențial este S.U.A.; acest tip de sistem a fost adoptat și de Rusia, chiar dacă aici există prim ministru; Modelul prezidențial american: la nivel federal, puterea executivă este deținută de Președinte iar puterea legislativă de Congres format din Senat și Camera Reprezentanților; este nevoie de acordul ambelor camere pentru votarea unui proiect de lege, mai puțin
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
penticostali); b) Spațiile religioase catolicismul: cele două Americi, Europa de Vest, Australia, Africa; ortodoxismul: sud-estul Europei, Rusia; protestantismul: America de Nord; islamul: Asia, Africa de Nord; hinduismul: este religia dominantă în India; budismul: este o religie care a apărut în India în antichitate, dar azi are aici puțini credincioși; sunt numeroși adepți în Sud-Estul Asiei și în Extremul Orient (Tibet, Mongolia, Japonia, Thailanda); iudaismul: cei mai mulți evrei sunt în Israel și S.U.A.; animismul (s-a menținut în societățile tradiționale din Asia și Africa); c) Problemele contemporane ale vieții
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
unde se află Kaaba („casa lui Allah”), o clădire cubică, cu un etaj, care se crede că a fost construită de Adam și reconstruită apoi de către profetul Abraham și fiul său Ismail. Templul conține piatra sacră care a fost adusă aici de îngerul Gjabrail; Mecca a fost desemnată de Mahomed ca direcție a rugăciunilor credincioșilor musulmani. Pelerinajul la Mecca se efectuează mai ales în cea de a zecea zi a celei de a 12 luni în care musulmanii celebrează sărbătoarea jertfei
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
unui obiectiv cadru al ariei curriculare de educație fizică ce însoțește elevul pe tot parcursul educațional al acestuia, de la „ciclul curricular de achiziții fundamentale” până la „ciclul curricular de specializare”. Deprinderi motrice specifice atletismului au fost prezentate în capitolul 1, iar aici precizăm că ele sunt prevăzute de programa școlară la capitolul ,,conținuturi”, pentru polivalența lor în realizarea obiectivelor educației fizice școlare. În procesul instrucțional din învățământul obligatoriu de cultură generală, elevii își însușesc elemente tehnice din atletism (exercițiile din școala alergării
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
relației „determinant - determinat”. Determinatul se mai numește și regent, iar determinantul poartă și numele de subordonat. Recurgând la o notație simbolică, vom folosi „R” pentru regent, „S” pentru subordonat. Prin urmare, întoarce ochii ilustrează relația numită relație de subordonare. Până aici am examinat relația dintre întoarce și ochii numai din punctul de vedere al înțelesului. S-a văzut că relația aceasta e un caz particular al relației de subordonare. Când spunem că un cuvânt A exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează celeilalte”. Apare aici o contradicție de exprimare, poate și de gândire: subiectul și predicatul depind în egală măsură unul de altul, dar nu se subordonează unul celuilalt. Or, în metalimbajul tradițional (în care este formulată teoria lui V. Șerban), dependență = subordonarea. De aceea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de subordonare (dependență) dublă, unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4) raportul de dependență complexă, unde determinantul are un singur regent, dar presupune existența a însă unui nume în structură (complemente cumulativ, opozițional, de excepție și sociativ)”. Aici diferența dintre interdependență(unde termenii relației se presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare, corespunde deci subordonării din gramatica tradițională. Unii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri atestate, așa cum reiese și din exemplele următoare: 1. Plouă. 2. Nu-i pasă de nimic. 3. Aici se mănâncă bine. 4. Liniște! 5. Noapte. 6. Firește că plecăm mâine. 7. Se pare că mâine vom pleca. 8. Trebuie să plecăm mâine. 9. Copilul a tăcut. 10. Romanul a fost scris de Ion. 11. Ioana este ordonată. 12
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
simultană cu lucrarea sau starea exprimată prin verbul determinat”. În ceea ce privește forma funcției cu dublă subordonare simultană, aceasta se caracterizează prin faptul că „două structuri primare se transformă într-o structură derivată” și prin caracterul ternar al structurii: Numai eu stau aici nemernic, / bun doar de-necat în ape.(Blaga, Poezii, p.99). Aspectul verbal al subordonatului cu dublu regent simultan cunoaște și un tip special reprezentat de o construcție complexă în care, în absența elementului verbal însuși, apar numai determinante referitoare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și care sunt deci adevărate adjective gerunziale. Atributul circumstanțial se exprimă: i. prin adjective și participii care se acordă cu regentul nominal în gen, număr și caz: Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă (M. Eminescu, op. cit., p. 93) Aici se încadrează după părerea noastră și adjectivele provenite prin conversiune din adverbe (care la unii cercetători sunt considerate adverbe cu funcție de atribut circumstanțial), de tipul: ...te-arăți... împotrivă; îl cunoșteam altfel (GRS, p. 153) etc. Exceptând adverbul cum - care are
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanțial de loc (nu atribut circumstanțial). Despre adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial putem vorbi și în comunicări de tipul l-a făcut scârța scârța sau de tipul noi ne-am întors amândoi, datorită faptului că interjecția și numeralul au devenit aici, prin conversiune, adjective. Tot adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial considerăm și ceea ce unii cercetători numesc verb la supin, în exemple ca: pe fată o crezusem de măritat (după V. Hodiș, art. cit., II, p. 114). ii. prin substantiv fără prepoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Fetița aleargă voioasă prin eliminarea copulei (a verbului copulativ) și prin asimilarea numelui predicativ la propoziția cu sens principal ( Fetița aleargă). Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă are funcție de determinant direct al substantivului și de determinant indirect al verbului. Aici adjectivul determinant nu atribuie o calitate permanentă substantivului determinat, ci exprimă însușirea substantivului simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o stare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
p.54). „Predicatul circumstanțial poate fi exprimat și printr-un substantiv însoțit de prepoziția ca. În construcțiile de tipul Fratele meu muncește la fabrică ca strungar, predicatul circumstanțial indică funcția pe care o îndeplinește subiectul în timpul acțiunii. Substantivul strungar este aici un determinant al subiectului și exprimă calitatea, funcția acestuia în momentul acțiunii.” Exemplu: Spune-i, frate, că o să-l trimitem pe el ca instructor pe flotă. Nu numai ca director al flotei, ci și ca membru în comitetul regiunii am
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mai sus, precum și altele, Mioara Avram consideră un bun câștigat faptul că în gramatica românească există o parte de propoziție secundară (exprimată prin adjectiv, substantiv sau verb la gerunziu), care determină simultan un verb și un nume. Fără a propune aici vreo denumire pentru această parte de propoziție, autoarea subliniază că numele pe care această parte de propoziție îl determină poate funcționa ca subiect (a venit veselă), complement direct (am văzut-o veselă) sau complement indirect (ne trezim cu popa Buligă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pot fi urmate de compliniri; substantivul de determinare atributivă: Dar într-însul cine-mi șade, când pe-o rână, când pe coate, pe covoare verzi culcați și de arme încărcați? Au intrat turcii veseli de izbândă că au luat Cornița. Aici umbre de noroade le vezi ocârmuite de umbra unor pravile călcate, siluite. Toți ciulinii pe cărare fug, cuprinși de panică. A venit ca responsabil de secție. Când gerunziul atributiv care determină un regent în acuzativ obiect direct este urmat de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obiectul din principală fiind atributivă, Gh. N. Dragomirescu propune ca „în locul termenului de „predicativă suplimentară” să se folosească acela de atributivă predicativă”. III.7 Circumstanțialul de mod acordat Intervenind în discuția privitoare la partea de propoziție la care ne referim aici, St. Házy se referă numai la determinarea exprimată printr-un adjectiv de tipul voioasă din fetița aleargă voioasă. În astfel de comunicări - spune St. Házy ,,având în vedere ... că această parte de propoziție [în exemplul dat voioasă] este dublă subordonare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
respective singure realizează „enunțuri incomplete” (art. cit., p. 229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]